en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.

 Liturghierul Roman

10 noiembrie

Sfântul Leon cel Mare, papă învățător

Ant. la intrare 
Domnul a încheiat cu el legământ de pace 
şi l-a făcut mai mare peste poporul său, 
ca să aibă cinstea preoţiei în veci.                 Cf. Sir 45,30

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care nicicând nu îngădui 
ca porţile iadului să biruiască asupra Bisericii tale, 
întemeiată de tine pe stânca apostolului Petru, 
te rugăm, ca, prin mijlocirea sfântului papă Leon, 
să o păstrezi statornică în adevărul tău 
şi să o ocroteşti în pace netulburată. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Aducându-ţi aceste daruri, 
te rugăm, Doamne, 
ca, în bunătatea ta, să luminezi sfânta Biserică, 
pentru ca turma ta să înainteze pe calea binelui, 
iar păstorii, povăţuiţi de tine, să fie plăcuţi înaintea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Petru i-a spus lui Isus: 
„Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu”. 
Isus i-a răspuns: 
„Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”.            Mt 16,16-18

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, 
să cârmuieşti cu bunătate Biserica ta, 
pe care o întăreşti cu hrană sfântă, 
pentru ca, sub călăuzirea ta puternică, 
să sporească necontenit în libertate 
şi să păstreze cu statornicie integritatea credinţei. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Leon cel Mare (395-461) s-a nãscut la Etruria și în anul 440 a fost înãlțat pe scaunul lui Petru. A fost un vestitor al cuvântului, ale cãrui predici sunt de o mare bogãție doctrinarã, și un pãstor care, pus în fața ereziilor, a știut sã defineascã persoana lui Cristos, Dumnezeu și om, în termenii adoptați apoi de Conciliul din Calcedon (451). Stilul sãu concis și bine ritmat se gãsește în multe dintre rugãciunile liturgice conținute în culegerile oficiale (sacramentarii), dintre care cea mai veche îi poartã numele. Prin intervențiile sale curajoase, a salvat în douã rânduri orașul Roma de la ruinã: din fața hunilor lui Atila și a vandalilor lui Genseric. Pe bunã dreptate a fost numit „cel Mare”.

LECTURA I

Ne-a încredinţat nouă misiunea mântuirii.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-20

Fraţilor, 14 dragostea lui Cristos pune stăpânire pe noi când ne gândim că unul a murit pentru toţi şi ca atare toţi au murit. 15 Iar el a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Aşadar, noi, de acum înainte, nu mai privim pe nimeni cu ochi omeneşti. Chiar şi pe Cristos, dacă l-am privit cu ochi omeneşti, acum nu-l mai privim astfel. 17 Fraţilor, cine se află în Cristos este o făptură nouă; ce era vechi a trecut, un lucru nou a luat acum fiinţă. 18 Totul vine de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos, iar nouă ne-a încredinţat misiunea împăcării. 19 Pentru că Dumnezeu era acela care, în Cristos, împăca lumea cu sine, neţinând seama de păcatele oamenilor, iar nouă ne-a încredinţat propovăduirea împăcării. 20 Noi suntem trimişi din partea lui Cristos şi prin noi, de fapt, vă vorbeşte însuşi Dumnezeu. Vă implorăm deci în numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 109,1.2.3.4 (R.: 4bc)

R.: Tu eşti preot în veci după rânduiala lui Melchisedec.

Aşa vorbeşte Domnul către stăpânul meu:

„Şezi la dreapta mea, până voi pune pe duşmanii tăi

aşternut picioarelor tale”. R.

 

Domnul întinde din Sion sceptrul puterii tale,

spunând: „Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.

 

În ziua puterii tale

tu domneşti strălucind de sfinţenie;

înainte de luceafărul dimineţii,

ca roua te-am născut. R.

 

Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:

„Tu eşti preot în veci

după rânduiala lui Melchisedec!” R.

ALELUIA 2Cor 5,19

(Aleluia) Dumnezeu a împăcat lumea cu sine prin Cristos,

iar nouă ne-a încredinţat misiunea de a vesti lumii împăcarea. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19

În acel timp, 13 venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au răspuns: „Unii spun că este Ioan Botezătorul, alţii că este Ilie, alţii că este Ieremia sau unul dintre profeţi”. 15 Isus i-a întrebat: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” 16 Luând cuvântul, Simon Petru a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17 La rândul său, Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi puterea Celui Rău nu o va birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

2Cor 5,14-20; Ps 109; Mt 16,13-19

Întrebarea pe care Isus a pus-o discipolilor săi ne-o pune mereu şi nouă pentru a ne îndemna să-l contemplăm mai profund şi să-i aprofundăm misterul său: „Voi cine spuneţi că sunt eu?”

Sfântul Leon cel Mare, devenit papă în sec. al V-lea, a afirmat prin credinţa sa divinitatea şi umanitatea lui Cristos: Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu şi Fiul Mariei, om ca şi noi. Nu a acceptat, pentru a ne exprima astfel, să ciuntească misterul, nici într-o direcţie, nici într-alta, şi Conciliul din Calcedon a căutat o formulă care păstrează intactă toată revelaţia. Dumnezeu ni s-a revelat în Fiul, şi Fiul este un om care a trăit între noi, a suferit, a murit şi a înviat.

„Dumnezeu B spune Scrisoarea către Evrei B a vorbit în mai multe rânduri şi în multe feluri părinţilor noştri prin profeţi”. Şi vorbind prin intermediul profeţilor, a trezit dorinţa prezenţei sale: „O, dacă ai sfâşia cerurile şi te-ai coborî!”, exclama Isaia. Şi Dumnezeu a coborât şi s-a făcut prezent în Fiul”.

Cine este acest Fiu? Este începutul şi sfârşitul, alfa şi omega, moştenitorul a toate, cel care realizează toate promisiunile lui Dumnezeu, cel prin care Dumnezeu a creat universul. Autorul Scrisorii către Evrei, în contemplarea sa, se străduieşte să precizeze relaţia Fiului cu Tatăl şi are expresii foarte tari: Fiul este „iradierea gloriei Tatălui”, expresia fiinţei sale. Cuvântul exprimă unirea lor intimă: între lumină şi iradierea luminii nu este posibilă nici o separare; şi totuşi, termenul ales spune că Fiul nu se confundă cu Tatăl: este Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

Autorul adaugă apoi o expresie mai concretă: „amprenta substanţei sale”, chipul fiinţei sale. Persoana Fiului reproduce perfect natura Tatălui în toată profunzimea sa. Participă la puterea sa, deoarece el e cel care „susţine toate cu puterea cuvântului”, cuvântul divin, care a creat lumea şi o conduce. Dumnezeu este atât de puternic încât ajunge cuvântul său pentru a crea şi menţine în viaţă. Nu trebuie să se agite ca oamenii: Dumnezeu, în infinita sa pace, susţine toate prin cuvântul său; şi Fiul participă la această activitate a Tatălui.

Iată, deci, dimensiunea divină a persoanei lui Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, izvor nesecat de viaţă veşnică. Cristos, Fiul, participă din plin la această viaţă a Tatălui.

Dar revelaţia lui Cristos nu este numai revelaţia Fiului lui Dumnezeu în preexistenţa sa; este, de asemenea, revelaţia lui Dumnezeu-cu-noi, devenit una cu noi, imaginea lui Dumnezeu invizibil prezentându-ni-se în trăsăturile omului, umil, neînţeles, şi nu numai în chipul său, ci în toată viaţa sa, şi în particular în suferinţele sale şi în moartea sa. La cererea lui Moise: „Arată-mi slava ta!”, Dumnezeu răspunde arătându-ni-l pe Cristos în pătimirea sa. Iată cum se revelează Fiul Dumnezeului celui viu. Sfântul Giulgiu din Torino nu ne arată numai faţa, ci tot trupul lui Isus, cu urmele suferinţelor atroce pe care el le-a îndurat. Şi este revelatorul contrastului între acest trup torturat în întregime şi chipul care a rămas plin de seninătate şi maiestate: un chip care nu s-a crispat în sentiment de revoltă sau de mânie, dar a rămas senin în unirea cu Tatăl, cu certitudinea victoriei, un chip care revelează suferinţele dominate de iubire, transformate de iubire.

„Tu eşti Mesia, Fiul Dumnezeului celui viu”, revelat de această iubire, pentru care ai venit să împarţi suferinţele cele mai neplăcute cu oamenii şi, de asemenea, cele mai criminale, şi ai transformat suferinţele tale în jertfa care îi aduce pe toţi oamenii la comuniunea cu Dumnezeu.

Când voim să-l contemplăm pe Dumnezeu, aceasta este calea care ne este trasată: contemplarea unei revelaţii vii, înrădăcinată în destinul oamenilor: Isus, Fiul Dumnezeului celui viu şi Fiul Mariei, imaginea veşnică a Tatălui şi fratele nostru, care a suferit cu noi, a suferit pentru noi şi ne-a deschis calea spre intimitatea divină.