en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Nicolae, ep. *

 Liturghierul Roman

Joi din Săptămâna I din Advent

Ant. la intrare 
Aproape eşti tu, Doamne, şi toate căile tale sunt adevăr; 
de la început, am cunoscut din mărturiile tale, 
că în veac eşti tu.         Cf. Ps 118,151-152 
 
RUGĂCIUNEA ZILEI
Trezeşte-ţi, Doamne, puterea 
şi vino cu tărie în ajutorul nostru, 
pentru ca mântuirea, întârziată de păcatele noastre, 
să vină mai curând, prin harul bunăvoinţei tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
primeşte darurile pe care ţi le aducem şi pe care le avem de la bunătatea ta. 
Tu, care ne învredniceşti astăzi să celebrăm aceste taine, 
fă-le pentru noi chezăşie a mântuirii veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Să trăim în veacul de acum cu dreptate şi cu evlavie, 
aşteptând speranţa fericită 
şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu.         Tit 2,12-13 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
ca tainele la care am luat parte să ne fie de folos, 
învăţându-ne, încă din această viaţă trecătoare, 
să iubim cele cereşti 
şi să căutăm mereu cele ce dăinuie veşnic. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus nu a venit sã se facã apreciat sau sã ne facã admiratori ai cuvintelor sale, ci a venit ca noi sã-l urmãm. Stânca, nisipul, apa care vine în șuvoaie, sunt imagini de care Isus se folosește pentru a lãuda persoana prevãzãtoare care își construiește casa pe valori autentice. Psalmul 117 îl definește pe Isus „piatra din capul unghiului”

LECTURA I

Să intre neamul drept şi credincios.

Citire din cartea profetului Isaia 26,1-6

În ziua aceea, se va cânta cântarea aceasta în ţinutul lui Iuda: „Avem o cetate puternică; Domnul ne vine în ajutor cu ziduri şi întărituri. Deschideţi porţile ca să intre neamul cel drept şi credincios, a cărui inimă este neclintită, care păstrează pacea, pentru că îşi pune nădejdea în tine. Încredeţi-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veşnică. El i-a coborât pe cei ce locuiau pe înălţime, a smerit cetatea cea îngâmfată, a doborât-o la pământ şi a culcat-o în ţărână. Ea este călcată în picioare, peste ea trec picioarele săracilor şi paşii celor asupriţi”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,1.8-9.19-21.25-27 (R.: 26a)

R.: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. sau Aleluia

Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun,

veşnică este îndurarea lui.

Mai bine este să te încrezi în Domnul

decât să te încrezi în oameni.

Mai bine este să te încrezi în Domnul

decât să te încrezi în cei puternici. R.

 

19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii

ca să intru şi să aduc mulţumire Domnului.

20 Aici este poarta Domnului, cei drepţi vor intra printr-însa.

21 Te laud pentru că m-ai ascultat

şi ai fost salvarea mea. R.

 

25 O, Doamne, ajută-mă,

Doamne, dă-mi biruinţă!

26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.

Vă binecuvântăm din casa Domnului.

27 Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. R.

 

VERS LA EVANGHELIE Is 55,6

(Aleluia) Căutaţi pe Domnul, căci acum poate fi găsit;

chemaţi-l pe el, căci acum este aproape. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Cine face voinţa Tatălui va intra în împărăţia cerurilor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21.24-27

În acel timp, a spus Isus ucenicilor săi: 21 „Nu oricine îmi zice mie Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, dar cel care face voinţa Tatălui meu din ceruri. 24 De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte, se va asemăna cu un om înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era clădită pe stâncă. 26 Dar oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le îndeplineşte, se va asemăna cu un om nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi s-a prăbuşit, iar prăbuşirea ei a fost mare”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 26,1-6; Ps 117; Mt 7,21.24-27

Textele liturgiei de astăzi ne spun şi ne repetă că Adventul este timpul încrederii, pentru că Dumnezeu vine să ne salveze: avem o cetate întărită, Domnul ne ocroteşte, Domnul construieşte pentru noi paceaY E necesar să ne punem încrederea în Domnul, pentru că el este stânca veşnicăY E mai bine să te încrezi în Domnul decât să te încrezi în omY Deschideţi-mi porţile dreptăţii: vreau să intru şi să aduc mulţumire Domnului.

Toate acestea sunt strigăte de încredere care ne redau curajul şi ne introduc într-o atmosferă de linişte şi de siguranţă.

Dar evanghelia ne spune unde trebuie să ajungă încrederea noastră. Nu-i suficient să spunem: Doamne, Doamne, ci e necesar să facem voinţa Tatălui. Nu ajunge să ascultăm cuvântul lui Isus, ci e necesar să-l punem în practică. Şi în aceste condiţii, încrederea noastră trebuie să fie de nezdruncinat. Cu aceste condiţii se poate construi pe stâncă, suntem în siguranţă în cetatea întărită. Altfel, suntem afară: putem admira cetatea puternică, o putem contempla, dar când ajung duşmanii suntem fără apărare.

Este evident că adevărata încredere merge până la împlinirea cuvântului. Când ai încredere în medic, nu înseamnă doar că asculţi cu plăcere diagnosticul său, ci că accepţi remediile pe care le propune, altfel încrederea ar fi iluzorie. Acelaşi lucru se întâmplă cu Domnul nostru. E o încredere iluzorie a spune: „Isus este Mântuitorul, Isus este bunătatea însăşi, Isus este milă”, şi apoi să rămâi mereu surd la cuvântul său când este vorba de împlinirea lui. Adevărata încredere îndeamnă la împlinirea cuvântului până la transformarea propriei vieţi.

În aceasta suntem invitaţi să o imităm pe Maria, care a avut încredere în cuvântul Domnului şi a acceptat în toată viaţa sa împlinirea acestui cuvânt: „Iată servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Nu e vorba, deci, de a admira doar planul lui Dumnezeu, ci de a-l primi, de a-ţi da propriul trup şi sânge pentru ca el să prindă consistenţă în viaţa noastră şi în lumea întreagă.

Nu spunem că e vorba de o atitudine de încredere în noi înşine. În cuvântul lui Dumnezeu trebuie să avem încredere, şi nu în deciziile şi lucrările noastre. Trebuie să primim cuvântul lui Dumnezeu ca o forţă care vine în noi şi vrea să ne cuprindă în întregime şi nu să-l considerăm ca un cuvânt care ne este adresat, ci care rămâne în afara noastră şi ne lasă singuri atunci când este vorba de a-l pune în practică.

Aceasta e marea diferenţă între cuvântul divin şi cuvântul uman. Un cuvânt uman poate să ne dea un oarecare ajutor, dar nu pătrunde în suflet, nu are nici o forţă în sine de a-l transforma, ne lasă în capacităţile noastre. Cuvântul lui Cristos, în schimb, e cu adevărat o forţă vitală şi pe această forţă trebuie să construim existenţa noastră, pentru că în ea există tărie: „Cine ascultă cuvintele mele şi le pune în practică este asemenea unui om înţelept care îşi construieşte casa pe stâncă”. Stânca nu este voinţa acestui om, munca sa, dăruirea sa: stânca este cuvântul Domnului.

Asemenea Mariei, să primim cuvântul lui Dumnezeu, bine ştiind că el este forţa noastră. Să-l primim cu toată fiinţa noastră, nu numai cu imaginaţia, inteligenţa, ci cu toată angajarea noastră, cu toată voinţa noastră, cu toată capacitatea noastră de a-l concretiza. E necesar să existe o unire intimă între cuvântul Domnului şi tot ceea ce trăim.

Domnul ne propune în orice moment cuvântul său, Domnul ne oferă în orice moment victoria sa. Şi tocmai biruinţa Domnului e aceea care trebuie să se vadă şi să se realizeze în orice moment în viaţa noastră. Iar bucuria noastră să fie aceea de a şti că Domnul e victorios, că el e Mântuitorul şi că ne oferă, într-un mod sau altul, participare la victoria sa, dacă ne deschidem lui cu toată încrederea.