en-USro-RO

| Login
21 aprilie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 21 aprilie 2019

Sfintii zilei
Sf. Anselm, ep. înv.
Liturghierul Roman
† ÎNVIEREA DOMNULUI (PAŞTELE)
Liturghie proprie, Gloria, Secvenţă, Credo, prefaţă pentru Paşti I

alb, P
Lectionar
Fap 10,34a.37-43: Am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi.

Ps 117: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (sau: Aleluia, Aleluia, Aleluia.)

Col 3,1-4 (1Cor 5,6b-8): Căutaţi cele de sus unde este Cristos. (sau Curăţaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o frământătură nouă!)

In 20,1-9: El trebuia să învie din morţi.
Meditatia zilei
† ÎNVIEREA DOMNULUI (PAŞTELE)

 

Sfintii zilei

Sf. Nicolae de Flüe, pustnic

 Liturghierul Roman

Joi din Săptămâna a II-a din Postul Mare

Ant. la intrare 
Priveşte-mă cu luare-aminte, Dumnezeule,
şi cunoaşte-mi gândurile;
vezi dacă nu merg pe o cale greşită şi condu-mă pe calea veşniciei.            Cf. Ps 138,23-24


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tu iubeşti nevinovăţia şi o redai păcătoşilor care se căiesc,
îndreaptă spre tine inimile slujitorilor tăi şi reînnoieşte-le râvna în Duhul Sfânt, 
ca să fie statornici în credinţă şi bogaţi în fapte bune.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
sfinţeşte prin această jertfă 
faptele noastre de pocăinţă,
pentru ca înfrânarea trupească din acest timp de post
să lucreze în noi spre reînnoire sufletească.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Fericiţi sunt cei neprihăniţi pe cale, 
care umblă în legea Domnului!                 Ps 118,1

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Taina pe care am primit-o, Doamne,
să lucreze necontenit în noi, 
iar roadele ei să sporească prin conlucrarea noastră.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Bogatul din parabolã nu-l „vedea” pe sãracul Lazãr. Orbire teribilã. Evident, parabola este și astãzi de mare actualitate. Ar fi o tragedie dacã nici noi nu am vedea atâtea milioane de Lazãri care ne sunt prezentați de televiziune, de paginile ziarelor sau, pur și simplu, vin la ușa casei.

LECTURA I

Blestemat să fie omul care-şi pune încrederea în om; binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul.

Citire din cartea profetului Ieremia 17,5-10

Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care-şi pune încrederea în om, care-şi face dintr-un trup sprijinul său, iar inima şi-o îndepărtează de Domnul. El va fi ca ciulinii în pustiu: nu va vedea fericirea, el va locui în arşiţa pustiului, în pământ neroditor şi de nelocuit. Binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul, a cărui speranţă este Domnul. El va fi ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; el nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui rămân verzi, el nu-i îngrijorat în timp de secetă şi nu încetează să aducă roade. Inima omului este coruptă şi de nepătruns, cine o poate cunoaşte? 10 Eu, Domnul, privesc în inimi şi pătrund rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după faptele sale şi după roadele pe care le aduce”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39,5a)

R.: Fericit este omul care îşi pune încrederea în Domnul.

Fericit este omul care nu ia parte la sfatul celor răi,

nu urmează calea păcătoşilor

şi nu se aşază lângă cei care batjocorăsc;

dar îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului

şi la Legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

 

El este ca pomul sădit lângă un izvor de apă,

care aduce rod la timpul potrivit;

frunzele lui nu se veştejesc

şi tot ce începe duce la bun sfârşit. R.

 

Nu tot aşa este cu cei răi, nu tot aşa,

ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.

Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,

iar drumul pe care merg cei răi duce la pieire. R.

 

VERS LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15

Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare.

EVANGHELIA

Ai primit cele bune, iar Lazăr cele rele; acum el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31

În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: 19 „Era un om bogat, care se îmbrăca în veşminte luxoase şi benchetuia în fiecare zi. 20 Iar un sărac, cu numele de Lazăr, zăcea înaintea uşii lui, plin de bube. 21 El ar fi fost bucuros să se sature cu firimiturile care cădeau de pe masa bogatului, dar nimeni nu i le dădea. Doar câinii veneau şi-i lingeau bubele. A murit săracul şi a fost dus de către îngeri în cer, lângă Abraham. 22 A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. 23 Iar în iad, fiind în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Abraham şi pe Lazăr la pieptul său. 24 Atunci a strigat: «Părinte Abraham, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sufăr cumplit în văpaia aceasta». 25 Dar Abraham i-a răspuns: «Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune în viaţă, pe când Lazăr cele rele; acum, dimpotrivă, el are parte de mângâiere, iar tu de suferinţă. 26 Pe lângă aceasta, între noi şi voi a fost creată o prăpastie mare, încât cei care ar voi să treacă de aici la voi să nu poată, şi nici de acolo să treacă la noi». 27 Bogatul a zis: «Te rog, părinte, cel puţin să-l trimiţi pe Lazăr acasă la tatăl meu, 28 căci am cinci fraţi, să le atragă atenţia, ca să nu ajungă şi ei în acest loc de chin». 29 Dar Abraham i-a zis: «Îi au pe Moise şi pe profeţi: să asculte de ei». 30 «Nu, părinte Abraham, a zis bogatul, dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor întoarce». 31 I-a răspuns Abraham: «Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu vor crede, chiar dacă ar învia cineva din morţi»”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ier 17,5-10; Ps 1; Lc 16,19-31

Cât realism în această evanghelie plină de contraste: pe de o parte, viaţa bogatului care trăieşte în plăceri şi, alături de el, existenţa mizeră a săracului! Nici un raport între cei doi. Şi această lipsă de raport va fi sancţionată mai târziu de Dumnezeu: nu a fost nici un raport în viaţa pământească şi nici dincolo nu va fi posibil vreun raport. Între unul şi altul s-a interpus un mare abis, şi nimeni nu-l poate trece.

Evanghelia de astăzi nu pare, la prima vedere, în relaţie cu prima lectură, dar liturgia Postului Mare pune în legătură cele două lecturi la nivelul intenţiilor. Într-adevăr, astăzi putem să ne servim de textul evanghelic pentru a comenta îndemnul lui Ieremia la încredere în Dumnezeu. „Blestemat să fie omul care-şi pune încrederea în om”, adică omul care îşi pune încrederea în mijloacele umane, în bunurile materiale. Acest „om bogat” e un exemplu pentru persoanele care-şi pun încrederea lor în om, care îşi organizează viaţa lor independent de Dumnezeu, înconjurându-se de toate posibilităţile pentru a fi fericiţi aici, pe pământ, bazându-se pe bogăţiile lor, punându-se la adăpost de orice posibilă suferinţă. Astfel de persoane nu au nici o idee despre ce înseamnă încrederea în Dumnezeu.

Asta înseamnă că una dintre condiţiile pentru a avea încredere în Dumnezeu este aceea de a fi solidar cu cei care se află în nevoie. Cu uşurinţă, citind din Cartea lui Isaia, putem considera că ne-am putea înşela gândindu-ne că am putea să avem tot ceea ce ne este de trebuinţă pentru a trăi liniştiţi şi, în plus, că am putea avea sentimentul de siguranţă bazându-ne pe puterea lui Dumnezeu. Dar adevărata încredere în Dumnezeu trebuie întotdeauna să fie însoţită de sărăcie şi solidaritatea cu cei săraci, altfel, este numai o iluzie încrederea în Dumnezeu.

În realitate, fără să se ştie, se mizează mult pe mijloacele umane: pe bogăţiile posedate, pe propria capacitate, pe sănătate. Adevărata încredere în Dumnezeu presupune însă renunţarea la aceste bogăţii. Evident, dacă suntem sănătoşi, nu trebuie să ne îmbolnăvim numai pentru a avea ocazia de a face acte de încredere în Dumnezeu! Dar trebuie să ştim să renunţăm la bucuria pe care o aduce cu sine sănătatea, în sensul că trebuie să ne punem în serviciul atâtor persoane care nu se bucură de acest dar. În acest caz, noi suntem în nevoie cu ei, împreună cu ei strigăm la Dumnezeu şi avem încredere în el.

Trebuie să fim profund solidari cu toţi cei care strigă la Dumnezeu în mizeria lor: sărăcia materială, sărăcia spirituală, lipsa sănătăţii, dificultăţile de orice felY În toate acestea, încrederea în Dumnezeu trebuie să fie reală, şi nu imaginară. În acest timp de post, să ne punem cu inima alături de cei săraci şi de cei păcătoşi. Evident, nu pentru a împărtăşi condiţia lor, nu pentru a deveni complici la păcat, ci pentru a simţi nevoia harului lui Dumnezeu, pentru a merge spre el, încrezători că vom fi eliberaţi de greşelile noastre.