en-USro-RO

| Login
23 mai 2019

Calendarul zilei

Joi, 23 mai 2019

Sfintii zilei
Sf. Dezideriu, ep. m.
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 5-a a Paștelui
Liturghie proprie, prefațã pentru Paști (II, III, IV sau V)
alb, I
Lectionar
Fap 15,7-21: Eu consider cã nu trebuie sã-i tulburãm pe aceia dintre pãgâni care se întorc la Dumnezeu.
Ps 95: Vestiți tuturor popoarelor lucrãrile minunate ale Domnului! (sau Aleluia.)
In 15,9-11: Rãmâneți în iubirea mea, ca bucuria voastrã sã fie deplinã
.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 5-a a Paștelui

 

Sfintii zilei

Sf. Lia, văduvă

 Liturghierul Roman

Vineri din Săptămâna a II-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Doamne, în tine mă încred, 
să nu fiu dat nicicând de ruşine; 
scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins, 
căci tu eşti ocrotitorul meu!                                 Cf. Ps 30,2.5  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic, 
purifică, te rugăm, sufletele noastre 
în aceste zile de pocăinţă, ca să ajungem cu inimi curate,
la sărbătoarea Paştelui ce se apropie.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Dumnezeule, 
ca îndurarea ta să-i întâmpine pe slujitorii tăi,
spre a celebra cum se cuvine aceste taine şi să-i călăuzească la o viată sfântă. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Dumnezeu ne-a iubit 
şi l-a trimis pe Fiul său, 
ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.      1In 4,10       

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Chezăşia moştenirii veşnice, 
pe care ne-ai dat-o prin aceste taine, 
să sporească în noi, Doamne, dorul după bunurile viitoare, 
astfel încât să ajungem a le dobândi în împărăţia ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

Noi suntem „arendașii” în care Dumnezeu se încrede pentru a administra creația sa. Însă ne comportăm ca proprietarii care își arogă toate drepturile. Concentrăm în mâinile câtorva oameni ceea ce aparține tuturor. Nu-l „ucidem pe fiul”, ci permitem să se prăbușească în mizerie și în foame milioane de „fii ai lui Dumnezeu”. Mai avem timp să schimbăm și să trecem la acțiune. Postul Mare ne oferă această ocazie.

LECTURA I

Iată visătorul! Haideţi să-l ucidem!

Citire din cartea Genezei 37,3-4.12-13a.17b-28

Iacob îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi copii ai săi, pentru că era copilul bătrâneţilor sale, şi-i făcuse o haină lungă şi aleasă. Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fiii săi, îl urau şi nu-i puteau spune decât vorbe duşmănoase. 12 Într-o zi, fraţii lui se duseseră să pască oile la Sihem. 13a Iacob i-a spus lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem; vino să te trimit la ei”. 17b Şi s-a dus Iosif la fraţii săi, pe care i-a găsit la Dotain. 18 Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, s-au sfătuit să-l omoare. 19 Au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul. 20 Haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visele lui!” 21Auzind aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor şi a spus: 22 „Să nu-i luăm viaţa!” Apoi a adăugat: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceea din pustiu, dar nu vă ridicaţi mâinile asupra lui!” Iar aceasta o zicea cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi de a-l trimite la tatăl său. 23 Când a sosit Iosif la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat, 24 l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă. 25 După aceea s-au aşezat să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismailiţi, venind dinspre Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, balsam şi smirnă, pe care le duceau în Egipt. 26 Atunci Iuda a zis către fraţii săi: „Ce folos vom avea, dacă vom ucide pe fratele nostru şi vom ţine ascuns sângele lui? 27 Haideţi mai degrabă să-l vindem acestor ismailiţi şi să nu ne ridicăm mâinile asupra lui, pentru că este fratele nostru, de acelaşi sânge cu noi”. Şi l-au ascultat fraţii lui. 28 Trecând negustorii madianiţi, fraţii l-au scos pe Iosif din fântână şi l-au vândut ismailiţilor cu douăzeci de arginţi, iar aceştia l-au dus în Egipt.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,16-17.18-19.20-21 (R.: 5a)

R.: Amintiţi-vă de faptele minunate ale lui Dumnezeu.

16 Domnul a trimis foamete asupra ţării

şi i-a lăsat fără hrană.

17 A trimis înaintea lor pe un bărbat, pe Iosif,

care a fost vândut ca sclav. R.

 

18 I-au strâns picioarele în obezi,

i-au pus lanţuri la gât,

19 până când profeţia lui s-a împlinit,

până când cuvântul Domnului s-a adeverit. R.

 

20 Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile

şi stăpânitorul popoarelor l-a eliberat;

21 l-a pus stăpân peste casa lui

şi mai mare peste toată bogăţia lui. R.

VERS LA EVANGHELIE In 3,16

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,

încât l-a dat pe Fiul său unul-născut;

oricine crede în el are viaţa veşnică.

 

EVANGHELIA

Acesta este moştenitorul: haideţi să-l ucidem!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43.45-46

În acel timp, Isus a spus mai-marilor preoţilor şi fariseilor: 33 „Ascultaţi această parabolă: Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat în ea un teasc şi a ridicat un turn de pază, apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 34 Când a sosit timpul culesului, şi-a trimis slujitorii la viticultori, ca să-şi ridice roadele. 35 Dar viticultorii au pus mâna pe slujitori şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis, după un al treilea au aruncat cu pietre. 36 Atunci a trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, dar şi cu aceştia s-au purtat la fel. 37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său, zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 38 Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul stăpânului, au spus între ei: «Acesta este moştenitorul; haideţi să-l ucidem şi să luăm noi în stăpânire moştenirea lui». 39 Au pus deci mâna pe el, l-au îmbrâncit afară din vie şi l-au ucis. 40 Ei bine, când va veni stăpânul viei, ce le va face acestor viticultori?” 41 Ei îi răspund: „Ca pe nişte răi ce sunt îi va ucide fără milă, iar via o va arenda altor viticultori, care îi vor da recolta la timpul cuvenit”. 42 Isus le zice: „Nu aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?» 43 De aceea vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui popor, care o va face să aducă roade”. 45 Arhiereii şi fariseii, auzind aceste parabole, au înţeles că despre ei este vorba. 46 Ar fi voit deci să pună mâna pe el, dar se temeau de popor, care îl ţinea de profet.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gen 37,3-4.12-13.17-28; Ps 104; Mt 21,33-43.45

În amândouă lecturile de astăzi auzim acelaşi strigăt: „Răstigneşte-l!” Fraţii lui Iosif, când l-au văzut sosind, au spus: „Iată, vine visătorul. Haideţi să-l ucidem!” Viticultorii îl văd venind pe fiul stăpânului şi spun între ei: „Acesta este moştenitorul; haideţi să-l ucidem!”

Această parabolă teribilă ne face să ne gândim la suferinţa inimii lui Isus, care realmente a fost ucisă, ucisă din invidie, ne spune relatarea pătimirii. Invidia este şi motivul ostilităţii împotriva lui Iosif şi împotriva fiului din parabolă.

Visele lui Iosif erau o profeţie asupra viitorului, un viitor care ar fi adus binele nu numai lui, ci şi poporului său. Dar fraţii săi nu înţeleg şi vor face totul pentru a împiedica aceste vise, care, într-un oarecare sens, erau semne divine, să se realizeze. La fel acţionează capii sinagogii în confruntarea cu Isus, invidioşi din cauza influenţei asupra poporului, temători că îşi vor pierde puterea.

Invidia faţă de altul este unul dintre lucrurile care rănesc cel mai mult inima, mai ales atunci când nu există un motiv. Nu exista un motiv pentru a-l invidia pe Isus pentru că el făcea bine tuturor. Dar inima omului este atât de perfidă încât încearcă invidia pentru cei buni numai pentru faptul că sunt buni, cum o spune sfântul Ioan în scrisoarea sa atunci când vorbeşte despre Cain şi Abel: „Pentru care motiv l-a ucis? Pentru că faptele fratelui său erau bune” (cf. 1In 3,12).

În istoria lui Iosif, invidia a fost învinsă într-un mod minunat, în Egipt, el nu i-a pedepsit pe fraţii săi, ci i-a salvat. El a văzut, în exil, în încercări, pregătirea pe care Dumnezeu a voit-o ca să-i poată salva pe fraţi şi tot poporul de foamete.

Şi Isus a învins invidia, acceptând să fie ultimul dintre toţi. Într-adevăr, când îl privim pe Domnul pe cruce, nu putem spune că el ar trezi invidia cuiva! Punându-se pe ultimul loc, Isus a demonstrat că puterea sa, stăpânirea pe care i-a promis-o Tatăl, este iubirea în serviciul tuturor. Dar fiind ultimul, Isus ajunge să fie primul, piatra pe care au aruncat-o zidarii şi care a ajuns în capul unghiului, cum zice psalmul.

Aşa se realizează planul lui Dumnezeu, în ciuda răutăţii şi invidiei umane.

Să-i cerem Domnului astăzi să ne elibereze inima de orice sentiment de invidie şi de gelozie şi să ne statornicească în blândeţe şi umilinţă, ca să fim cu el în serviciul tuturor fraţilor.