en-USro-RO

| Login
23 mai 2019

Calendarul zilei

Joi, 23 mai 2019

Sfintii zilei
Sf. Dezideriu, ep. m.
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 5-a a Paștelui
Liturghie proprie, prefațã pentru Paști (II, III, IV sau V)
alb, I
Lectionar
Fap 15,7-21: Eu consider cã nu trebuie sã-i tulburãm pe aceia dintre pãgâni care se întorc la Dumnezeu.
Ps 95: Vestiți tuturor popoarelor lucrãrile minunate ale Domnului! (sau Aleluia.)
In 15,9-11: Rãmâneți în iubirea mea, ca bucuria voastrã sã fie deplinã
.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 5-a a Paștelui

 

Sfintii zilei

Ss. Bernadeta Soubirous, fc.; Benedict Iosif Labre

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna Sfântă

Ant. la intrare 
Nu mă lăsa, Doamne, pradă duşmanilor mei, 
căci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoşi, 
iar nelegiuirea s-a amăgit pe sine!                             Cf. Ps 26,12 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
dă-ne harul să celebrăm astfel misterul pătimirii Domnului, 
încât să ne învrednicim a dobândi iertarea ta. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
să primeşti cu bunătate jertfa pe care ţi-o aduce familia ta. 
Tu, care o faci părtaşă de sfintele daruri, 
învredniceşte-o să se bucure pe deplin de roadele lor. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Dumnezeu nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, 
ci l-a dat la moarte pentru noi toţi.             Rom 8,32
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Îndestulaţi cu darul mântuitor, 
implorăm, Doamne, îndurarea ta, 
ca, prin acelaşi sacrament prin care ai voit să ne întăreşti în această viaţă trecătoare, 
să ne faci părtaşi de viaţa veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Și noi suntem trãdãtori. Negãm cã a putut exista o oarecare legãturã. Uitãm cu fãțãrnicie iubirea împãrtãșitã, bucuriile comune, proiectele de viitor formulate împreunã. Jurãm cã nu am avut nimic în comun. Respingem, disprețuim, cu scuza cã am gãsit ceva mai bun. Fiecare trãdare este o istorie murdarã de interese!

LECTURA I

Voi face din tine lumina popoarelor, ca să duci mântuirea mea până la marginile pământului.

Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6

Ascultaţi, insulelor! Luaţi aminte, popoare îndepărtate! Domnul m-a chemat de la naşterea mea, din sânul mamei mele mi-a spus pe nume. A făcut din gura mea sabie ascuţită, m-a ocrotit la umbra mâinii sale. A făcut din mine o săgeată preferată şi m-a pus în tolba sa. El mi-a spus: „Tu eşti servitorul meu, Israel, în tine mă voi preamări”. Dar eu îmi spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi pentru nimic mi-am cheltuit puterile!” Cu toate acestea, partea ce mi se cuvine este la Domnul şi răsplata mea la Dumnezeul meu. Şi acum vorbeşte Domnul, el care m-a plămădit din sânul maicii mele, ca să-i slujesc lui şi ca să-l întorc pe Iacob către el şi să strâng la un loc pe Israel. Căci aşa am fost eu preţuit în ochii Domnului şi Dumnezeul meu a fost puterea mea. El îmi spunea: „E mic lucru să fii servitorul meu, ca să ridici seminţiile lui Iacob şi să-i întorci pe cei care au mai rămas dintre fiii lui Israel? Voi face din tine lumina popoarelor, ca să duci mântuirea mea până la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 70,1-2.3-4a.5-6ab.15 şi 17 (R.: cf. 15)

R.: Gura mea va vesti îndurarea ta, Doamne.

La tine, Doamne, îmi aflu adăpostul,

nicicând nu voi fi dat de ruşine.

Eliberează-mă şi apără-mă în dreptatea ta,

pleacă-ţi urechea spre mine şi salvează-mă. R.

 

Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,

pentru că numai tu eşti stânca

şi cetatea mea de apărare.

4a Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege. R.

 

Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,

în tine mi-am pus încrederea din copilărie.

6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,

de atunci tu ai fost ocrotitorul meu. R.

 

15 Gura mea va vesti în toate zilele

dreptatea şi îndurarea ta

a căror măsură nu o pot cunoaşte.

17 Dumnezeule, m-ai învăţat din copilărie,

iar eu povestesc şi astăzi minunile tale. R.

 

VERS LA EVANGHELIE

Bucură-te, regele nostru,

care, ascultând de Tatăl,

ai fost dus la răstignire, ca un miel blând la înjunghiere.

 

EVANGHELIA

Unul dintre voi mă va vinde... Nu va cânta cocoşul, până nu te vei lepăda de trei ori de mine.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,21-33.36-38

21 În acel timp, Isus, stând la masă cu ucenicii lui, a fost cuprins de o nelinişte adâncă şi a spus: „Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va vinde”. 22 Ucenicii se uitau unii la alţii, neştiind despre cine vorbeşte Isus. 23 La masă era rezemat de pieptul lui Isus unul dintre ucenicii lui, pe care îl iubea Isus. 24Simon Petru i-a făcut semn acestuia şi i-a spus: „Întreabă despre cine vorbeşte”. 25 Ucenicul, plecându-se la pieptul lui Isus, l-a întrebat: „Doamne, cine este?” 26 Isus i-a răspuns: „Acela este căruia îi voi da bucăţica de pâine, pe care o voi întinde”. 27 Şi întingând bucăţica, a luat-o şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. După acea îmbucătură a intrat Satana în el. Iar Isus i-a zis: „Ceea ce ai de gând să faci, fă repede”. 28 Dar nimeni din cei care şedeau la masă nu a înţeles pentru ce i-a zis aceasta. 29 Unii socoteau, deoarece Iuda avea punga, că lui îi zice Isus: „Cumpără cele de trebuinţă pentru sărbătoare”, sau să dea ceva săracilor. 30 După ce Iuda a luat bucăţica de pâine a ieşit imediat. Şi era noapte. 31După ce a ieşit Iuda, Isus a spus: „Acum a fost preamărit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preamărit în el. 32 Iar dacă Dumnezeu a fost preamărit în el, Dumnezeu la rândul său îi va da propria mărire şi i-o va da curând. 33 Copilaşii mei, încă puţin timp mai sunt cu voi. Voi mă veţi căuta, dar, ceea ce am spus iudeilor vă spun acum şi vouă: unde merg eu, voi nu puteţi veni”. 36 „Doamne, l-a întrebat Simon Petru, unde te duci?” Isus a răspuns: „Unde mă duc eu, tu nu poţi veni acum după mine, dar vei veni mai târziu”. 37Petru i-a spus: „Doamne, de ce nu pot să te urmez acum? Îmi dau viaţa pentru tine”. 38 Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevăr, adevăr îţi spun: nu va cânta cocoşul, până nu te vei lepăda de trei ori de mine”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 49,1-6; Ps 70; In 13,21-33.36-38

În profeţia lui Isaia notăm un moment dramatic. Servitorul Domnului este descurajat: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi pentru nimic mi-am cheltuit puterile”. Dar chiar şi în această stare de spirit, el îşi arată încrederea în Domnul: „Cu toate acestea, partea ce mi se cuvine este la Domnul şi răsplata mea la Dumnezeul meu”. Şi apoi, cuvântul lui Dumnezeu luminează toată situaţia: acest timp de dificultate este numai condiţia pentru o deschidere mai mare. „E mic lucru să fii servitorul meu, ca să ridici seminţiile lui Iacob. Voi face din tine lumina popoarelor, ca să aduci mântuirea mea până la marginile pământului”.

În evanghelie găsim o perspectivă asemănătoare. Primul lucru care s-a spus este dramatic: „Isus a fost cuprins de o nelinişte adâncă şi a spus: Adevăr, adevăr vă spun, unul dintre voi mă va vinde”. Misiunea lui Isus cu apostolii părea să se termine cu un faliment: este un eşec teribil, pentru un maestru aşa de bun, să fie trădat de unul dintre discipolii săi, de unul dintre cei doisprezece, cum spune cu insistenţă evanghelia.

Dar Isus nu rămâne la această nelinişte adâncă. Şi el este luminat de Dumnezeu şi, după ce Iuda a ieşit, cuvântul său nu este un cuvânt de învins, ci unul de învingător: „Acum a fost preamărit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preamărit în el”. Este o viziune divină. Isus vede lucrurile în profunzime, nu se opreşte la aparenţe, el vede chiar şi în acţiunile cele mai înspăimântătoare acţiunea lui Dumnezeu care transformă totul: cea mai profundă umilire este ocazia unei imense glorii. În momentul în care el acceptă toate umilirile, se împlineşte salvarea lumii şi se actualizează profeţia lui Isaia, pentru gloria Tatălui. El este bobul de grâu care acceptă să cadă pe pământ şi să moară, şi astfel, să aducă mult rod: mântuirea divină este dusă până la capătul pământului.

Aceasta este pentru noi o chemare şi, în acelaşi timp, o mare consolare. Domnul Isus, cu pătimirea sa, ne dă posibilitatea să recunoaştem în toate încercările acţiunea divină, să primim orice dificultate ca o ocazie de preamărire a lui Dumnezeu.

Dar nu cu puterile noastre putem noi să realizăm acest lucru. Dacă am vrea să-l facem singuri, Isus ne-ar spune ca şi lui Petru: „Tu nu poţi să mă urmezi pentru moment”. Numai atunci când el ne cheamă noi putem să mergem pe acest drum dificil, dar divin. În orice dificultate, Isus ne face să întrevedem că numai prin cuvântul său el ne dă şi harul şi ne uneşte cu el. Şi atunci putem, în credinţă, să ne bucurăm că putem fi uniţi cu el în suferinţă pentru a fi cu el în glorie (cf. Rom 8,17). Este dificil, o ştim din experienţa zilnică. Dar aceasta este vocaţia creştină: să ne unim misterului morţii şi învierii lui Isus pentru a ne transforma pe noi înşine şi a transforma lumea prin răbdare şi prin încredere.

Sfântul Ignaţiu de Antiohia, pregătindu-se pentru martiriu, spunea: „Când voi fi jertfit împreună cu Domnul, atunci voi fi creştin”.

Să cerem harul de a şti să recunoaştem în suferinţe acţiunea lui Dumnezeu care ne transformă viaţa şi ne-o face rodnică.