en-USro-RO

| Login
23 mai 2019

Calendarul zilei

Joi, 23 mai 2019

Sfintii zilei
Sf. Dezideriu, ep. m.
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 5-a a Paștelui
Liturghie proprie, prefațã pentru Paști (II, III, IV sau V)
alb, I
Lectionar
Fap 15,7-21: Eu consider cã nu trebuie sã-i tulburãm pe aceia dintre pãgâni care se întorc la Dumnezeu.
Ps 95: Vestiți tuturor popoarelor lucrãrile minunate ale Domnului! (sau Aleluia.)
In 15,9-11: Rãmâneți în iubirea mea, ca bucuria voastrã sã fie deplinã
.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 5-a a Paștelui

 

Sfintii zilei

JOIA SFÂNTÃ (Cina Domnului)
Sf. Atanasia din Egina

 Liturghierul Roman

Joia Sfântă a Cinei Domnului 
LITURGHIA DE SEARĂ

Ant. la intrare 
Iar noi se cuvine să ne lăudăm 
în crucea Domnului nostru Isus Cristos; 
în el este mântuirea, viaţa şi învierea noastră; 
prin el am fost mântuiţi şi eliberaţi.         Cf. Gal 6, 14
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
tu ne-ai chemat să luăm parte la Cina preasfântă, 
în care Fiul tău unul-născut, înainte de a se da pe sine la moarte, 
a încredinţat Bisericii sale, 
jertfa nouă a legământului veşnic, ospăţul iubirii sale; 
dă-ne, te rugăm, harul ca, din acest mister atât de mare, 
să sorbim plinătatea iubirii şi a vieţii. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
  
ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, 
harul să luăm parte cu vrednicie la aceste taine, 
pentru că, ori de câte ori se celebrează 
memorialul acestei jertfe, 
se împlineşte lucrarea răscumpărării noastre. 
Prin Cristos, Domnul nostru.  
  
Ant. la Împărtăşanie 
„Acesta este trupul meu, dat pentru voi; 
acesta este potirul noului legământ 
în sângele meu", spune Domnul; 
„ori de câte ori le veţi primi, 
faceţi aceasta în amintirea mea".         1Cor 11,24 25 

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
D
umnezeule atotputernic, dăruieşte-ne harul 
ca, aşa cum ne hrănim în viaţa pământească 
la Cina de taină a Fiului tău, 
tot astfel, să ne învrednicim 
a fi părtaşi de ospăţul veşnic al împărăţiei tale. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Dimineața este Liturghia crismei: Is 61,1-3a.6a.8b-9; Ps 88; Ap 1,5-8; Lc 4,16-21. Vezi „Note liturgice” la final.
 A cãzut în genunchi pentru a-i sluji cu umilințã pe ucenicii sãi! Un gest mic de iubire, lipsit de valoare. Dar este singurul în mãsurã sã trezeascã în noi surprinderea, care la rândul ei ne va face sã ne despuiem și sã ne angajãm pentru a aduce fericire fratelui nostru. Acest gest rãstoarnã mentalitatea noastrã și introduce în ea logica lui Dumnezeu: logica iubirii!

LECTURA I

Învăţături despre Cina pascală.

Citire din cartea Exodului 12,1-8.11-14

În zilele acelea, Domnul s-a adresat lui Moise şi lui Aron, în ţara Egiptului, spunându-le: „Luna aceasta să fie pentru voi cea dintâi, să vă fie prima lună din an. Spune, aşadar, la toată obştea fiilor lui Israel: în ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare dintre capii de familie un miel: câte un miel de fiecare casă. Dacă vor fi puţini în familie, încât să nu poată mânca mielul întreg, să ia de la vecinul cel mai apropiat atâtea suflete, câte sunt de trebuinţă ca să poată mânca mielul. Mielul să fie de un an, de parte bărbătească şi fără meteahnă. Puteţi lua fie un miel, fie un ied. Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci, în toată adunarea obştii fiilor lui Israel, să fie înjunghiat către seară. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul de sus al uşii casei, unde îl vor mânca. 8Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu pâine nedospită şi cu ierburi amare. 11 Să-l mâncaţi astfel: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână. Să-l mâncaţi în grabă, căci este Paştele, adică trecerea Domnului. 12 În noaptea aceea voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi toţi întâii născuţi în ţara Egiptului, de la oameni până la animale, şi îi voi judeca pe toţi zeii Egiptului; eu sunt Domnul. 13 La voi sângele va fi un semn pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sângele şi voi trece mai departe, astfel încât nu va fi între voi rană ucigătoare, când voi lovi pământul Egiptului. 14 Ziua aceea să fie o zi de comemorare şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului; e o lege veşnică: să o sărbătoriţi din neam în neam”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 115,12-13.15-16bc.17-18 (R.: cf. 1Cor 10,16)

R.: Din potirul binecuvântat ne împărtăşim cu sângele lui Cristos.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului,

pentru tot binele pe care mi l-a făcut?

13 Voi lua potirul mântuirii

şi voi invoca numele Domnului. R.

 

15 Lucru de preţ este în faţa Domnului

moartea slujitorilor săi.

16bc Eu sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale.

Tu ai sfărâmat lanţurile mele. R.

 

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă

şi voi invoca numele Domnului.

18 Voi împlini cele făgăduite Domnului

de faţă cu tot poporul său. R.

 

LECTURA A II-A

Ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul acesta,

moartea Domnului o proclamaţi până la venirea lui.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 11,23-26

Fraţilor, 23 eu, Paul, v-am vestit ceea ce am primit de la Domnul: că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâinea, 24 şi după ce a mulţumit, a frânt-o şi a spus: „Acesta este trupul meu dat pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea”. 25 După Cină a făcut la fel cu potirul, zicând: „Acest potir este noul legământ prin sângele meu; ori de câte ori veţi bea din el, faceţi aceasta în amintirea mea”. 26Pentru că ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, moartea Domnului o proclamaţi până când va veni.

Cuvântul Domnului

 

VERS LA EVANGHELIE In 13,34

Poruncă nouă vă dau vouă, spune Domnul:

să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit pe voi.

 

EVANGHELIA

I-a iubit până la sfârşit.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,1-15

Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că a sosit ceasul ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit. În timpul Cinei, diavolul îi pusese deja în gând lui Iuda, fiul lui Simon Iscariot, ca să-l vândă. Isus, ştiind că Tatăl i-a dat lui toate în mâini şi că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu merge, s-a sculat de la masă, şi-a dezbrăcat haina şi a luat un ştergar şi s-a încins cu el. După aceea, a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Astfel a ajuns la Simon Petru. Acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli mie picioarele?” Isus i-a răspuns: „Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege mai târziu”. Petru i-a zis: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu le voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. Simon Petru i-a zis: „Doamne, în cazul acesta, spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul”. 10 Isus i-a spus: „Cel care a făcut baie, n-are nevoie să fie spălat, căci este curat tot. Voi sunteţi curaţi, însă nu toţi”. 11 Căci îl ştia pe cel care avea să-l vândă; de aceea a zis: „Nu toţi sunt curaţi”. 12 După ce le-a spălat picioarele şi-a luat haina, s-a aşezat iar la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut eu? 13 Voi mă numiţi pe mine: Învăţător şi Domn, şi bine ziceţi, căci sunt. 14 Deci dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 V-am dat un exemplu ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ex 12,1-8.11-14; Ps 115; 1Cor 11,23-26; In 13,1-15

Să retrăim astăzi ultima cină a Domnului Isus. Să intrăm cu apostolii în cenacolul pregătit cu grijă şi să ne dispunem pentru a primi ultimele daruri ale aceluia care ne iubeşte, să ascultăm ultimele sale confidenţe, să privim ultimele sale gesturi, să ne umplem ochii şi inima cu prezenţa sa între noi. În Evanghelia după Ioan îl vedem aplecat cu umilinţă la picioarele noastre în atitudinea de slujire a unui sclav; sfântul Paul, în Scrisoarea întâi către Corinteni, ne-a amintit instituirea Euharistiei şi, după dorinţa Domnului, noi vom repeta gesturile sale, vom spune aceleaşi cuvinte: „Acesta este trupul meu, acesta este potirul sângelui meu” şi ne vom hrăni din el.

Ei bine, care trebuie să fie prima noastră preocupare, pentru a corespunde cel mai bine dorinţei Domnului?

Tendinţa noastră naturală ne face să ne preocupăm de noi înşine, de ceea ce facem, de ceea ce vrem, de virtuţile, de defectele sau păcatele noastre, de ceea ce oferim şi de ceea ce ne lipseşte. În schimb, Domnul doreşte ca astăzi noi să ne preocupăm de un singur lucru: să primim iubirea sa, pentru bucuria noastră, pentru slava lui Dumnezeu, pentru binele tuturor persoanelor care ne sunt aproape.

Astăzi, Isus atinge iubirea maximă: „După ce i-a iubit pe ai săi care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit”. Din iubire s-a făcut sclav, şi-a vărsat sângele său, şi-a dat viaţa, a luat asupra sa suferinţele noastre şi greşelile noastre. Din iubire extremă vrea să devină hrana noastră, să vină în noi, să devină una cu noi. Numai iubirea poate să realizeze aceasta. A primi iubirea ar trebui să fie un lucru uşor, ba chiar foarte uşor. Dar adeseori noi merităm reproşul Bibliei: „De ce iubiţi lucruri deşarte?”, pentru că alergăm după lucruri neînsemnate, după iluzii, fără să ne dăm seama de imensitatea bucuriei pe care Domnul ne-o oferă. Chiar şi cei care îl iubesc pe Domnul cu generozitate nu sunt capabili, şi e ciudat acest lucru, să primească iubirea sa: ei gândesc mai degrabă că e important să-i dea ei ceva, să-i ofere faptele bune, să facă ceva pentru el şi, în acest mod, fac viaţa lor mai puţin fericită şi mai puţin rodnică.

Aceasta este atitudinea lui Petru. El nu reuşeşte să înţeleagă ceea ce Domnul face pentru discipolii săi pe care îi slujeşte ca un sclav şi, când Isus ajunge la el, atunci protestează: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Nu vrea să primească iubirea Domnului. El crede că lucrul cel mai important este iubirea pe care el, Petru, o are pentru Isus, el să fie cel care îi dă ceva Domnului, care îşi dă chiar viaţa pentru el. Dar era o greşeală. Puţin mai înainte, Isus îi spusese: „Nu poţi să mă urmezi acum”. Adică Isus este cel care trebuie să ne-o ia înainte, el e cel care ne-a iubit mai întâi şi noi trebuie numai să ne deschidem spre a primi iubirea sa. Petru, în schimb, pretinde să meargă înaintea lui: „Îmi voi da viaţa pentru tine!” Şi Isus: „Îţi vei da viaţa pentru mine? În această noapte, mai înainte ca să cânte cocoşul, de trei ori te vei lepăda de mine”. Petru n-a înţeles că mai întâi trebuie să primească iubirea Domnului: numai după aceea va fi capabil să-l urmeze, să-l iubească la rândul său. Să cerem astăzi harul de a fi atenţi la iubirea pe care Domnul ne-o oferă, să înţelegem că trebuie, înainte de toate, să ne îndreptăm atenţia spre el, şi nu spre noi. Să acceptăm iubirea Domnului care ne purifică, să acceptăm ca Domnul să ne ierte, să acceptăm ca Domnul să facă mai frumos sufletul nostru, să-l sfinţească. Nu putem noi să ne sfinţim, trebuie să lăsăm ca Domnul să fie cel care umple inima noastră de iubirea sa.

Dacă gustăm bunătatea Domnului, atunci vom fi transformaţi şi, fără să ne dăm seama, chiar şi privirea noastră asupra altora va fi transformată: caritatea fraternă poate veni numai dintr-o inimă care a gustat iubirea Domnului. Sfântul Ioan o spune în scrisoarea sa: „Dacă Dumnezeu ne-a iubit pe noi, şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii” (1In 4,11). E necesar, deci, să recunoaştem că Dumnezeu ne-a iubit mult, altfel nu suntem capabili să ne iubim între noi. Dacă, în schimb, am cunoscut cât este de mare iubirea Domnului pentru noi şi pentru alţii, atunci ne unim cu el în această iubire.