en-USro-RO

| Login
23 mai 2019

Calendarul zilei

Joi, 23 mai 2019

Sfintii zilei
Sf. Dezideriu, ep. m.
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 5-a a Paștelui
Liturghie proprie, prefațã pentru Paști (II, III, IV sau V)
alb, I
Lectionar
Fap 15,7-21: Eu consider cã nu trebuie sã-i tulburãm pe aceia dintre pãgâni care se întorc la Dumnezeu.
Ps 95: Vestiți tuturor popoarelor lucrãrile minunate ale Domnului! (sau Aleluia.)
In 15,9-11: Rãmâneți în iubirea mea, ca bucuria voastrã sã fie deplinã
.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 5-a a Paștelui

 

Sfintii zilei

Sf. Isidor Plugarul

 Liturghierul Roman

Miercuri din Săptămâna a IV-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor 
şi voi vesti numele tău fraţilor mei, aleluia.         Cf. Ps 17,50; 21,23 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, viata celor credincioşi, 
mărirea celor smeriţi, fericirea celor drepţi, 
priveşte cu bunătate la cei care te imploră 
şi adapă-i pururi din belşugul darurilor tale 
pe cei care însetează după făgăduinţele dărniciei tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, care, 
prin schimbul minunat înfăptuit la această jertfă, 
ne faci părtaşi la firea ta dumnezeiască, dă-ne, 
te rugăm, harul să fim credincioşi prin trăirea noastră adevărului tău, 
pe care ni l-ai făcut cunoscut. 
Prin Cristos, Domnul nostru.  
  
Ant. la Împărtăşanie 
Eu v-am ales pe voi din lume 
şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, 
iar rodul vostru să rămână, aleluia.         Cf. In 15,16.19 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, 
îndură-te şi fii alături de poporul tău, 
pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, 
şi dă-i harul, ca, lepădând omul cel vechi, 
să ajungă la înnoirea vieţii. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 „Misiunea lui Cristos, Rãscumpãrãtorul, încredințatã Bisericii, este încã departe de împlinirea sa. La sfârșitul celui de-al doilea mileniu al venirii sale, o privire de ansamblu asupra omenirii aratã cã misiunea este încã la început și cã trebuie sã ne angajãm cu toate puterile în slujba ei. Duhul este cel care provoacã”... (Ioan Paul al II-lea, Redemptoris missio, 1).

LECTURA I

Alegeţi deoparte pe Saul şi pe Barnaba.

Citire din Faptele Apostolilor 12,24–13,5

În zilele acelea, 24 Cuvântul lui Dumnezeu s-a răspândit tot mai mult. 25 Barnaba şi Saul, după ce şi-au îndeplinit misiunea lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luându-l cu ei pe Ioan, numit şi Marcu. 13,1În această biserică din Antiohia erau nişte oameni care profeţeau şi învăţau: Barnaba şi Simeon, numit Negru, Luciu din Cirene, Manahen, cel care fusese crescut împreună cu Irod Tetrarhul şi Saul. Într-o zi, pe când oficiau un serviciu în cinstea Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Păstraţi-mi pe Barnaba şi pe Saul pentru misiunea la care i-am chemat!” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Trimişi astfel de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia spre Cipru. Şi ajungând în Salamina au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau ca slujitor şi pe Ioan.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 66,2-3.5.6 şi 8 (R.: 4)

R.: Pe tine, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!

sau

Aleluia.

Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze,

să-şi îndrepte spre noi faţa senină;

ca să se cunoască pe pământ calea ta,

şi mântuirea ta la toate popoarele. R.

 

Neamurile să tresalte de bucurie şi să cânte,

pentru că judeci popoarele cu dreptate

şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului. R.

 

Să-ţi mulţumească popoarele, Dumnezeule,

toate popoarele să-ţi mulţumească.

Dumnezeu să ne binecuvânteze;

toate marginile pământului să-l cinstească. R.

 

ALELUIA In 8,12

(Aleluia) Eu sunt lumina lumii, spune Domnul;

cine mă urmează va avea lumina vieţii. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Eu, lumina, am venit în lume.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,44-50

În acel timp, 44 Isus a spus cu glas puternic: „Cine crede în mine, nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis pe mine. 45 Şi cine mă vede pe mine, îl vede pe acela care m-a trimis pe mine. 46 Eu, lumina, am venit în lume ca tot cel care crede în mine să nu rămână în întuneric. 47 Dacă aude cineva cuvintele mele şi nu le păzeşte, eu nu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să o mântuiesc. 48 Cine mă nesocoteşte pe mine şi nu primeşte cuvintele mele are judecător care să-l osândească. Cuvântul pe care l-am spus, acela îl va osândi în ziua de apoi. 49 Pentru că n-am vorbit de la mine, ci Tatăl care m-a trimis, acesta mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vestesc. 50 Ştiu că porunca lui este viaţa veşnică. Cele pe care vi le vestesc, astfel le spun, după cum mi le-a spus Tatăl”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 12,24B13,5; Ps 66; In 12,44-50

Evanghelia ne prezintă devotamentul drept o condiţie a plinătăţii adevărate. Declaraţiile lui Isus aduse în faţa noastră de Ioan sunt declaraţii în acest sens: „Cine crede în mine, nu în mine credeY Eu nu am vorbit de la mineY„, dar, în acelaşi timp, sunt declaraţii ce privesc plinătatea divină: „Cine crede în mine, nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis; cine mă vede pe mine îl vede pe acela care m-a trimis”. Întrucât Isus s-a golit pe sine, el s-a „umplut” de Tatăl, şi astfel, îl revelează pe Tatăl; deoarece nu caută să se mărească pe sine prin cuvintele şi operele sale, el caută numai să fie pe placul Tatălui, să facă lucrarea Tatălui, cuvintele sale şi operele sale manifestându-l, astfel, pe Tatăl.

Aceasta este legea vieţii spirituale. „Cine vrea să vină după mine să se lepede de sineY„: trebuie încontinuu să ne golim de noi înşine, de ideile noastre, de planurile noastre, de gusturile noastre. Nu aceste lucruri trebuie să ne intereseze, ci ideile, planurile, gusturile lui Cristos, ale lui Dumnezeu şi de la el trebuie să fie inspirate cuvintele noastre. Când privim în conştiinţa noastră, trebuie să facem efortul de a discerne ceea ce vine de la eul nostru orgolios, egoist şi să-l constrângem mereu: „Nu mă interesează!” Mă interesează planul lui Dumnezeu, voinţa lui Dumnezeu, şi nu gusturile mele.

În acest devotament faţă de Dumnezeu, în acest spirit de sacrificiu în favoarea sa, vom găsi o plinătate extraordinară, plinătatea lui Dumnezeu, şi vom putea să ducem şi la aceia care se îndreaptă spre noi lumina lui Dumnezeu, nu micile noastre licăriri, care sunt atât de oscilante şi nesigure. „Cine crede în mine, nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis”. Într-un oarecare sens, chiar şi noi vom putea spune că cine ne ascultă găseşte lumina lui Dumnezeu, şi nu produsul micului nostru creier. „Cine mă vede pe mine îl vede pe acela care m-a trimis”. Dacă îl slujim cu adevărat pe Domnul, atunci, cine ne vede îl vede pe Domnul însuşi, şi vom putea fi cu Cristos lumină a lumii. Se va realiza, astfel, ceea ce cerem în rugăciunile acestei Liturghii: după ce am trecut, prin harul lui Dumnezeu, de la înnăscuta fragilitate umană la viaţa nouă în Cristos înviat (rugăciunea de după Împărtăşanie), lumina adevărului divin se va arăta în viaţa noastră (ofertoriu).