en-USro-RO

| Login
21 august 2019

Calendarul zilei

Miercuri, 21 august 2019

Sfintii zilei
Sf. Pius al X-lea, pp. **
Liturghierul Roman
Sf. Pius al X-lea, pp. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
alb, P
Lectionar
1Tes 2,2b-8: Ne-ar fi plãcut sã vã dãm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre 
Ps 88: Îndurãrile tale, Doamne, în veci le voi cânta 
In 21,15-17: Paște mielușeii mei! Paște oile mele!
Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 20-a de peste an

 

Sfintii zilei

Fer. Vladimir Ghika, pr. m. **

 Liturghierul Roman

16 mai 
Fer. Vladimir Ghika, pr. m. **

Ant. la intrare 

Acesta este bărbatul care nu a fost părăsit de Dumnezeu

în ziua încercării; va fi încoronat îndată,
căci a rămas credincios poruncilor Domnului.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care i-ai dat fericitului Vladimir, preot şi martir,
puterea să mărturisească prezenţa vie a iubirii tale
chiar şi în mijlocul persecuţiei,
prin mijlocirea şi exemplul său,
dăruieşte-ne harul să perseverăm în slujirea ta,
în comuniunea credinţei apostolice.
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău,
care, fiind Dumnezeu,
împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte,
în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor.Amin.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
să sfinţeşti aceste daruri cu binecuvântarea ta;
ea să aprindă în noi, prin darul tău,
flacăra vie a iubirii, prin care fericitul Vladimir
a dobândit biruinţă asupra tuturor chinurilor.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie 

Bobul de grâu, căzând în pământ,

dacă nu moare, rămâne singur;
dar dacă moare, aduce mult rod, aleluia.          In 12,24

DUPĂ ÎMPĂRTĂşANIE
Întăriţi cu sfintele taine,
te rugăm, Doamne, să ne dai harul
de a imita minunata statornicie a fericitului Vladimir,
ca, astfel, să ne învrednicim
a dobândi răsplata veşnică a celor îndelung-răbdători.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Vladimir Ghika s-a nãscut la 25 decembrie 1873 la Constantinopol (Istanbul) unde tatãl sãu era ambasador al României pe lângã Înalta Poartã Otomanã. Duce o viațã de studiu, de activitãți caritabile și diplomatice pânã când, la 50 de ani, devine preot catolic la Paris. Prezența lui este remarcatã în toate mediile sociale, pe toate meridianele pãmântului. Ultimii 15 ani de viațã îi petrece la București, dedicat formãrii tineretului și ajutorãrii celor în dificultate. Pentru cã a sprijinit ierarhia legitimã a Bisericii Catolice în pãstrarea comuniunii cu Scaunul Apostolic al lui Petru, este arestat și moare în închisoarea de la Jilava, la 16 mai 1954.

LECTURA I

Domnul m-a uns
şi m-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor.


Citire din cartea profetului Isaia 61,1-3a

1Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea;
de aceea Domnul m-a uns şi m-a trimis
să aduc vestea cea bună săracilor,
să leg rănile celor cu inima zdrobită,
să vestesc eliberare celor captivi
şi deschidere a porţilor celor închişi;
2 să vestesc un an de bunătate a Domnului,
o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru,
ca să-i mângâi pe cei mâhniţi.
3a Să-i pun pe cei mâhniţi din Sion
să ia diademă în loc de cenuşă,
untdelemnul bucuriei în loc de jale,
veşmânt de laudă în locul duhului frânt.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1-2a.2b-3.7-8a.10 (R.: 3)

R.
: Vestiţi printre neamuri
minunile Domnului!

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou!
Cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
2a Cântaţi-i Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.

2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

7 Daţi-i Domnului, voi, familiile popoarelor,
daţi-i Domnului glorie şi putere!
8a Daţi-i Domnului gloria ce i se cuvine numelui său! R.

10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”

El a aşezat pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine;
el va judeca popoarele cu dreptate. R.

sau:
Nici moartea, nici viaţa
nu vor putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 8,31b-39
31bFraţilor,
dacă Dumnezeu este pentru noi,
cine este împotriva noastră?
32 El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu,
ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi,
cum nu ne va dărui toate împreună cu el?
33 Cine va aduce acuză împotriva aleşilor lui Dumnezeu?
Dumnezeu este cel care justifică!
34 Cine îi va condamna?
Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a şi înviat,
care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi.
35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos?
Oare necazul sau strâmtorarea,
sau persecuţia sau foametea,
sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia?
36 După cum este scris:
„Pentru tine suntem daţi la moarte toată ziua,
suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere”.
37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători
prin cel care ne-a iubit.
38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa,
nici îngerii, nici stăpânirile,
nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile,
39 nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură
nu vor putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu
care este în Cristos Isus, Domnul nostru.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,12

(Aleluia) Fericit omul care îndură ispita,
pentru că, după ce va fi încercat,
va primi coroana vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă bobul de grâu, care cade în pământ, moare,
aduce rod mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 12,24-26

24În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Adevăr, adevăr vă spun:
dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare,
rămâne singur;
însă dacă moare, aduce rod mult.
25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde;
cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta
o păstrează pentru viaţa veşnică.
26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze,
iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte.
Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 13,13-25; Ps 88; In 13,16-20

Ambele lecturi ale acestei celebrări euharistice ne dau ocazia de a reflecta asupra acestui cuvânt al lui Isus: „Vă spun aceste lucruri, de pe acum, înainte de a se întâmpla, ca atunci când se vor întâmpla să credeţi că eu suntY Trebuie să se împlinească cuvântul Scripturii”. Dumnezeu ne pregăteşte prin toate evenimentele, prin Scripturi, prin istoria poporului ales, prin viaţa lui Isus, pentru ca noi să putem să-l primim în mod just. Fără această pregătire, riscăm să fim descumpăniţi, scandalizaţi, să nu înţelegem mai nimic; dacă, în schimb, primim lumina cu care Dumnezeu vrea să ne pregătească, vom putea recunoaşte harul Domnului atunci când el vine la noi.

Isus a spus cuvintele pe care le-am prezentat cu referire la faptul cel mai scandalos din toată Scriptura: trădarea lui Iuda.

„Nu vorbesc despre voi toţi; eu îi cunosc pe aceia pe care i-am ales". Asta înseamnă că între discipoli există unul care nu va fi credincios, care este pe punctul de a-l trăda. Evident, credinţa apostolilor va primi o lovitură teribilă: Isus, în alegerea cel puţin a unuia dintre ei, aparent a greşit. În realitate, nu este vorba despre o greşeală, ci a fost ascultarea faţă de Tatăl şi l-a ales pe acest om pentru ca Scriptura să se împlinească.

Pentru noi este dificil să reconstituim etapele psihologice ale vocaţiei lui Iuda, dar ştim că în lumina lui Dumnezeu totul este explicat de planul divin care a dispus ca Isus Cristos să înfrunte răul şi să aducă asupra răului cea mai completă victorie; era necesar, aşadar, ca răul să poată ajunge atât de aproape de Isus şi să fie în grupul celor mai intimi ai săi acţiunea celui rău; trebuia să se împlinească Scriptura: „Cel care mănâncă pâinea cu mine şi-a ridicat călcâiul împotriva mea”. Văzând că aşa trebuia să se împlinească Scriptura, discipolii, după ce s-au petrecut toate, au putut înţelege planul lui Dumnezeu, au putut înţelege că prin intermediul trădării se împlinea acest plan şi, tot astfel, se realiza victoria iubirii asupra urii.

În predica sa la Antiohia Pisidiei, sfântul Paul revelează aceeaşi mentalitate. El vrea să anunţe oamenilor din poporul său, iudeilor, pe Isus Cristos, şi a început de foarte departe, de la alegerea poporului: „Dumnezeul acestui popor al lui Israel i-a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul în timpul exilului din ţara EgiptuluiY„. Şi face o sinteză a întregii istorii sacre: cucerirea Canaanului, profetul Samuel, regele Saul, regele David, pentru a repeta în final promisiunea făcută de Dumnezeu lui David: „L-am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima meaY şi din urmaşii săi, după promisiune, Dumnezeu a dat pentru Israel un mântuitor, pe Isus”.

Această îndelungată istorie este un sprijin pentru credinţa noastră. Glorificarea lui Isus prin moarte şi înviere nu e o improvizaţie, nu e un lucru petrecut fără să fi fost deloc pregătit; dimpotrivă, de multe veacuri înainte Dumnezeu pregătea acest eveniment capital. Înrădăcinat profund în istoria care l-a precedat, el va iradia mai apoi asupra întregii istorii succesive. Este important pentru credinţa noastră să avem cunoştinţă despre această pregătire pe care Dumnezeu a făcut-o mai înainte în întreg Vechiul Testament, îi conferă mai multă stabilitate după cum ne dă o mai mare speranţă nouă, celor care înţelegem că Dumnezeu este credincios, că fidelitatea lui Dumnezeu este pentru totdeauna: Dumnezeu, care a iniţiat opera sa, o va duce la împlinire.

Evident, nu este suficient să fi studiat Vechiul Testament pentru a putea prevedea viitorul. Cunoaşterea istoriei poporului lor nu le dădea apostolilor cunoaşterea anticipată a planului pe care Tatăl îl avea cu Isus. Planul lui Dumnezeu are o continuitate care nu ne împiedică să fim debusolaţi, deoarece noi, introduşi în mijlocul evenimentelor, nu ştim în ce mod acestea corespund trecutului. Pentru aceasta, e necesar să fim, pe de o parte, pregătiţi prin meditaţia asupra Vechiului Testament şi asupra misterului lui Cristos Isus şi, pe de altă parte, foarte ascultători faţă de Dumnezeu, să fim gata să facem ceea ce Dumnezeu vrea aici şi acum, chiar dacă ne aflăm de multe ori în faţa unor lucruri cu totul neprevăzute. Nimic nu era mai imprevizibil pentru apostoli decât pătimirea maestrului lor, şi totuşi, nimic nu a fost mai bine prefigurat în Vechiul Testament.

Să-i cerem Domnului să ne înrădăcineze în credinţă, să ne dea darul unei încrederi neclintite în fidelitatea lui Dumnezeu şi, de asemenea, capacitatea de a recunoaşte, în ceea ce Dumnezeu lucrează astăzi, o continuare a misterului lui Cristos.