en-USro-RO

| Login
16 iunie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 16 iunie 2019

Sfintii zilei
† PREASFÂNTA TREIME
Ss. Benone, ep.; Iudita, vãduvã, m.
Liturghierul Roman
† PREASFÂNTA TREIME
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Prov 8,22-31: Înțelepciunea a fost plãsmuitã înainte de a fi fost fãcut pãmântul.
Ps 8: Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!
Rom 5,1-5: Iubirea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
In 16,12-15: Toate câte le are Tatãl sunt ale mele; de aceea v-am spus cã Duhul ia dintr-al meu și vã va vesti.

 

Sfintii zilei

Ss. Bernardin din Siena, pr. *; Lidia, ucenica sf. Paul

 Liturghierul Roman

Luni din Săptămâna a V-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
A înviat păstorul cel bun, 
care şi-a dat viaţa pentru oile sale 
şi a binevoit să moară pentru turma sa, aleluia! 
    

RUGĂCIUNEA ZILEI
Fă, te rugăm, Doamne, 
ca familia ta, ocrotită de ajutorul permanent 
al dreptei tale părinteşti şi, 
ferită de orice rău prin învierea Fiului tău unul-născut, 
să se bucure necontenit de darurile tale cereşti. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  
 
ASUPRA DARURILOR
Să se înalţe la tine, Doamne, rugăciunile noastre, 
împreună cu darurile pe care ţi le oferim; 
în bunătatea ta, curăţă-ne de păcate, 
pentru ca, astfel, să ne facem tot mai vrednici 
de tainele iubirii tale părinteşti. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
„Pace vă las vouă, 
pacea mea v-o dau vouă", spune Domnul; 
„eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea", aleluia.         In 14,27 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
D
umnezeule atotputernic şi veşnic, 
care, prin învierea lui Cristos, 
ne reînnoieşti pentru viaţa veşnică, te rugăm, 
înmulţeşte în noi roadele tainei pascale 
şi revarsă în inimile noastre puterea hranei aducătoare de mântuire. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Îl iubesc pe Cristos numai atunci când ascult de cuvântul sãu, deoarece iubirea mea concretã și realã nu se manifestã printr-un cuvânt, un vis sau o mișcare a inimii, ci printr-un comportament, printr-o orientare concretã a vieții. Aceastã orientare este clarã: „trebuie sã-i iubim pe frați”, cu aceeași iubire arãtatã nouã de Isus. Iubire profundã trãitã în raport cu Tatãl. Conduita noastrã fraternã prelungește ceea ce se trãiește în Sfânta Treime.

LECTURA I

Vă vestim să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeul cel viu.

Citire din Faptele Apostolilor 14,5-18

În zilele acelea, la Iconiu, păgânii şi iudeii, împreună cu mai marii lor, s-au ridicat împotriva lui Paul şi Barnaba, ca să-i batjocorască şi chiar să-i ucidă cu pietre. Văzând aceasta, ei au fugit în Licaonia, în oraşele Listra şi Derbe, şi în ţinutul dimprejur, predicând şi acolo vestea cea bună. În Listra era un om bolnav de picioare, fiind olog din naştere, care nu umblase niciodată. Acesta asculta cuvintele lui Paul, iar Paul, privind spre el şi văzând că are credinţă ca să fie vindecat, 10 a zis cu glas puternic: „Ridică-te drept şi mergi pe picioarele tale”. El a sărit şi a început să umble. 11 Văzând ceea ce făcuse Paul, mulţimile au strigat în limba licaonă, zicând: „Zeii, luând chip de oameni, s-au coborât la noi”. 12 Şi numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Paul Hermes, fiindcă el era purtătorul de cuvânt. 13 Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era în afara cetăţii, a trimis să se aducă la porţile oraşului tauri şi cununi, ca împreună cu mulţimile să aducă jertfă. 14 Auzind aceasta, apostolii Paul şi Barnaba şi-au rupt veşmintele şi au sărit în mulţime, zicând: 15 „Fraţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea vouă; şi am venit să vă aducem vestea cea bună, ca să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele. 16 În veacurile trecute, el a lăsat ca toate neamurile să meargă pe căile lor, 17 deşi nu a încetat să dea mărturie despre sine, prin binefacerile sale; astfel el a dat din cer ploaie şi belşug de hrană şi bucurie în inimile voastre”. 18 Chiar prin aceste cuvinte, numai cu greu au reuşit să împiedice mulţimile de a le aduce jertfă.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 113,1b-2.3-4.15-16 (R.: 1)

R.: Nu nouă, ci ţie, Doamne, ţi se cuvine toată mărirea.

sau

Aleluia.

1b Nu pentru noi, Doamne, nu pentru noi,

ci pentru slava numelui tău,

arată-ţi bunătatea şi adevărul tău.

De ce să spună păgânii:

„Unde este Dumnezeul lor?” R.

 

Dumnezeul nostru este în ceruri

şi face tot ce voieşte.

Idolii lor sunt argint şi aur,

lucrarea mâinilor oamenilor. R.

 

15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,

cel care a făcut cerul şi pământul.

16 Al Domnului este cerul,

iar oamenilor le-a dăruit pământul. R.

 

ALELUIA In 14,26

(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate, spune Domnul;

el vă va aminti tot ce v-am spus eu vouă. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Mângâietorul, pe care-l va trimite Tatăl, vă va învăţa toate.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,21-26

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 21 „Cine primeşte poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine, va fi iubit de către Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu şi mă voi arăta lui”. 22 Iuda, nu Iscarioteanul, l-a întrebat: „Doamne, pentru care motiv ai să ni te arăţi nouă şi nu lumii?” 23 Isus i-a răspuns: „Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi, vom veni la el şi vom rămâne la el. 24 Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele; or, cuvântul pe care îl auziţi nu este al meu ci al Tatălui care m-a trimis. Dar acestea vi le spun câtă vreme mai sunt cu voi; 25 Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, 26 el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 14,5-18; Ps 113; In 14,21-26

În textul evangheliei pe care liturgia ne-o prezintă astăzi, notăm un extraordinar sentiment al intimităţii şi al realismului.

Când Domnul spune că se va arăta celui care îl iubeşte pe el, ne vorbeşte despre iubirea Tatălui şi ne face o promisiune extraordinară: „Vom veni la el şi vom rămâne la el” (şi s-ar putea spune „în el”), ne descoperă inimaginabila intimitate pe care Dumnezeu doreşte să o aibă cu oamenii, o intimitate care depăşeşte orice intimitate umană şi în care Isus ni se descoperă, ni se revelează cu secretele sale prin intermediul Duhului Sfânt, maestrul vieţii spirituale.

În acelaşi timp, găsim un simţ al realismului. Domnul nu vorbeşte despre o iubire situată în nori, ci de o iubire forte concretă: „Cine primeşte poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte”. Isus nu ne permite niciodată să uităm că iubirea nu constă în cuvinte („Nu tot cel ce spune: Doamne, DoamneY„), şi nici măcar în sentimente superficiale, ci vrea unirea voinţelor, prin iubirea voinţei celuilalt. Când nu există unirea voinţelor, nu există iubire adevărată, există doar iluzia iubirii: „Cine nu mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele”. Este o iluzie foarte frecventă, pentru că ne lăsăm încântaţi prin cuvinte de iubire, cu sentimente de iubire, dar nu intrăm în profunzimea exigenţelor iubirii, care are în vedere plăcuta datorie a împlinirii cuvintelor lui Isus.

„Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu”, repetă Domnul, „şi Tatăl meu îl va iubi”, pentru că Tatăl vrea ca Fiul să fie preamărit.

Să-i cerem Domnului marele har de a preţui şi de a dori cu toată inima intimitatea pe care el ne-o promite şi, pe de altă parte, de a iubi ceea ce el ne porunceşte, pentru a trăi, astfel, în profunzimea iubirii sale.