en-USro-RO

| Login
Saturday, October 19, 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 19 octombrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. și îns., m. *; Ioel, profet
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb, roșu), IV
Lectionar
Rom 4,13.16-18: Abraham a sperat împotriva oricãrei speranțe.
Ps 104: Domnul își aduce aminte în veci de alianța sa.
Lc 12,8-12: Duhul Sfânt vã va învãța ce trebuie sã spuneți.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 28-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Dezideriu, ep. m.

 Liturghierul Roman

Joi din Săptămâna a V-a din Timpul Pascal

Ant. la intrare 
Să-i cântăm Domnului, căci strălucită este biruinţa sa. 
Domnul este puterea şi lauda mea, 
el a devenit mântuirea mea, aleluia!         Cf. Ex 15,1-2 
     

RUGĂCIUNEA ZILEI
Harul tău, Dumnezeule, 
din păcătoşi, ne face drepţi şi din nenorociţi, 
ne face fericiţi; ocroteşte ceea ce ai săvârşit, 
ocroteşte darurile tale, 
pentru ca toţi aceia pe care i-ai îndreptăţit prin credinţă 
să nu fie lipsiţi de puterea statorniciei. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
     
ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, care, prin schimbul minunat înfăptuit la această jertfă 
ne faci părtaşi de firea ta dumnezeiască, 
dă-ne, te rugăm, harul să fim credincioşi, prin trăirea noastră, 
adevărului tău, pe care ni l-ai făcut cunoscut. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Cristos a murit pentru toţi, 
pentru ca cei care trăiesc 
să nu mai trăiască pentru ei înşişi, 
ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei, aleluia.         2Cor 5,15 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, 
îndură-te şi fii alături de poporul tău, 
pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, 
şi dă-i harul,ca, lepădând omul cel vechi, 
să ajungă la înnoirea vieţii. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Isus continuã sã insiste: „Rãmâneți în iubirea mea”. Cum? „Cine-l iubește pe fratele sãu pe mine mã iubește”. În aceste cuvinte sau în altele asemãnãtoare am putea sintetiza ceea ce repetã Isus. A vorbi despre vițã, Bisericã, Euharistie, înseamnã a vorbi de comunitate, de raportul: eu-Dumnezeu-frații.

LECTURA I

Socotesc că nu trebuie să tulburăm pe cei ce se întorc dintre neamuri la Dumnezeu.

Citire din Faptele Apostolilor 15,7-21

În zilele acelea, după ce apostolii şi bătrânii din Ierusalim s-au sfătuit îndelung în privinţa primirii păgânilor în Biserică, s-a ridicat Petru şi a zis: „Fraţilor, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu m-a ales printre voi, ca păgânii să audă prin gura mea cuvântul evangheliei şi să creadă. Iar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a dat mărturie pentru ei, dându-le pe Duhul Sfânt, la fel ca şi nouă, şi nu a făcut nici o deosebire între noi şi ei, căci le-a curăţat inimile prin credinţă. 10 De ce îl ispitiţi dar pe Dumnezeu, voind să puneţi pe grumazul discipolilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am fost în stare să-l purtăm? 11 Prin harul Domnului Isus doar credem că suntem mântuiţi, tot aşa ca şi ei”. 12 Atunci întreaga adunare a tăcut şi asculta pe Barnaba şi pe Paul, care povesteau ce semne şi minuni a înfăptuit Dumnezeu prin ei între păgâni. 13 După ce au terminat, Iacob a luat cuvântul şi a spus: „Fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon a arătat cum Dumnezeu, dintru început, a avut în vedere să-şi aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său. 15 Cu acestea corespund cuvintele profeţilor, precum stă scris: 16 După aceea mă voi întoarce să ridic iar cortul căzut al lui David, iar ruinele lui le voi reclădi şi-l voi reînălţa, 17 pentru ca restul omenirii şi toate naţiunile, asupra cărora a fost chemat numele meu, să-l caute pe Dumnezeu, zice Domnul. 18 El înfăptuieşte astfel planul său, cunoscut din vecie. 19 Eu sunt, aşadar, de părere, să nu-i încărcăm peste măsură pe cei care se întorc de la păgânism la Dumnezeu, 20 ci să le scriem să se ferească de pângărirea prin idoli, de necurăţie, de ceea ce a fost ucis prin sugrumare şi de sânge. 21Moise doar din străbuni are în fiecare cetate predicatorii lui prin sinagogi, unde este citit în fiecare sâmbătă”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 95,1-2a.2b-3.10 (R.: cf. 3)

R.: Vestiţi tuturor popoarelor lucrările minunate ale Domnului.

sau

Aleluia.

Cântaţi Domnului un cântec nou!

Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!

2a Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.

 

2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui.

Vestiţi printre neamuri slava lui,

printre toate popoarele minunile sale! R.

 

10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”

A aşezat pământul pe temelii solide,

ca să nu se clatine;

el va judeca popoarele cu dreptate. R.

 

ALELUIA In 10,27

(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, zice Domnul;

eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Rămâneţi în dragostea mea, ca bucuria voastră să fie deplină.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-11

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 15,7-21; Ps 95; In 15,9-11

„Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa vă iubesc şi eu pe voi”. Putem spune că aceasta este singura definiţie a inimii lui Isus. El nu pretinde că este izvorul iubirii, ştie că iubirea îşi are originea în inima Tatălui, dar Isus este chipul perfect al acestei iubiri: el a primit în inima sa umană iubirea care vine de la Tatăl şi a trăit-o într-un mod unic, perfect. Dacă vrem să cunoaştem iubirea Tatălui, trebuie, deci, să contemplăm inima lui Isus care s-a dăruit pentru noi şi „să rămânem în iubirea sa”, urmând invitaţia sa.

Dar cum putem să rămânem în iubirea sa? Tot Isus ne-o spune: „Dacă veţi păzi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea”. În noi toţi există o imensă dorinţă de a iubi; dacă vrem s-o realizăm, trebuie să căutăm mereu voinţa Domnului şi să aderăm la ea cu toată fiinţa noastră, în lucrurile mari, ca şi în cele mici, întotdeauna. „Luaţi jugul meu asupra voastră”, a spus Isus. E vorba, deci, despre un jug, dar este un jug plăcut şi uşor, tocmai pentru că el se confundă cu poruncile sale. Aceasta este marea diferenţă faţă de poruncile legii vechi.

În prima lectură vedem cum primii creştini au înţeles să fie liberi de o serie infinită de precepte şi că lucrul cel mai important era să fie uniţi cu Cristos prin intermediul credinţei şi prin împlinirea voinţei sale în viaţa lor, căutând să-l cunoască în modul cel mai viu, în loc să-l caute în preceptele rigide stabilite pentru totdeauna. În Vechiul Testament, unele precepte au o valoare educativă şi chiar de protecţie socială: Dumnezeu a făcut ca poporul său să fie separat de celelalte printr-o serie de precepte, în special privitoare la alimente. Şi astăzi iudeii observanţi sunt separaţi de ceilalţi, nu au facilitatea de comunicare pentru că trebuie să fie încontinuu atenţi la prescripţii precise care nu permit să trăiască în simplitate cu alţii.

Acum, poruncile lui Isus nu sunt aşa, ba chiar sunt porunci care favorizează comunicarea, comuniunea. Isus are o singură poruncă: „Să vă iubiţi unii pe alţii”; restul este o explicitate a acestei unice porunci. „Să vă iubiţi unii pe alţii”, căutaţi voinţa mea ştiind că ea este, în circumstanţele momentului, expresia iubirii mele faţă de voi şi faţă de alţii. Şi în orice faceţi, gândiţi-vă la unirea voastră cu mine, gândiţi-vă că trebuie să fiţi credincioşi poruncilor mele, că trebuie să căutaţi cu sârg voinţa lui Dumnezeu.

Sfântul Paul vorbeşte despre aceasta de multe ori în scrisorile sale: „Să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun, plăcut lui şi desăvârşit” (Rom 12,2). Voinţa lui Dumnezeu este o voinţă vie, care ne împinge înainte, care nu ne permite să rămânem ataşaţi de trecut.

Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui”. Isus a căutat voinţa Tatălui în toate circumstanţele şi în mod particular în circumstanţele dramatice ale pătimirii sale, ştiind că ea era o voinţă de mântuire universală. Şi el ne spune aceste lucruri nu pentru a ne doborî sub poveri insuportabile, ci pentru a ne da bucuria sa: „Acestea vi le-am spus pentru ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”. Dacă noi căutăm iubirea lui Dumnezeu, găsim bucuria. Multe persoane caută bucuria şi n-o găsesc tocmai pentru că nu bucuria trebuie s-o căutăm, ci iubirea, adică voinţa lui Dumnezeu în toate lucrurile: atunci vom găsi pacea sa şi bucuria sa, o bucurie plină de exaltare pentru că este bucuria de a fi uniţi cu Dumnezeu prin intermediul lui Isus, Fiul său.