en-USro-RO

| Login
16 iulie 2019

Calendarul zilei

Marți, 16 iulie 2019

Sfintii zilei
Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel *
Liturghierul Roman
Marți din sãptãmâna a 15-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb). III
Lectionar
Ex 2,1-15a: I-a pus numele de Moise, spunând: „L-am scos din apã”.
Ps 68: Cei sãraci sã-l caute pe Domnul și inima lor se va bucura!
Mt 11,20-24: În ziua judecãții, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi.

Meditatia zilei
Marți din sãptãmâna a 15-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Romuald, abate *; Iuliana Falconieri, fc.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XI-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem; 
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge, 
nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele!            Cf. Ps 26,7.9 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tăria celor ce nădăjduiesc în tine, 
ascultă cu bunătate rugăciunile noastre: 
noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine: 
dăruieşte-ne pururi ajutorul harului tău, 
pentru ca, împlinindu-ţi poruncile, 
să-ţi fim plăcuţi în gânduri şi în fapte. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, tu ai rânduit pâinea şi vinul să-i fie omului 
şi hrană pentru viaţa aceasta şi sacrament de viaţă nouă. 
Noi ţi le aducem acum pe altar şi te rugăm ca trupurile
şi sufletele noastre să nu fie niciodată lipsite de ajutorul lor. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: 
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele.       Ps 26,4 
 
sau:
Tată sfânt, păstrează-i în numele tău
pe cei pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi.               In 17,11 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu sfintele taine, care este semn 
al unirii credincioşilor întru tine, să înfăptuiască unitatea în Biserica ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Creștinii comunitãții lui Matei continuau sã practice faptele bune tradiționale: pomana, rugãciunea și postul. Cu acest discurs, sfântul Matei vrea sã-i încurajeze sã continue, dar cu o intenție nouã: sã-i placã lui Dumnezeu și numai lui Dumnezeu. Motivația nu trebuie sã fie lãudãroșenia, ci totul trebuie sã rãmânã în „secretul lui Dumnezeu”.

LECTURA I

Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 9,6-11

Fraţilor, amintiţi-vă de proverbul: Cine seamănă puţin, puţin culege; cine seamănă mult, mult culege. 7Fiecare să dea, aşa cum a hotărât în inima lui, fără părere de rău şi fără constrângere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie. Dumnezeu este destul de puternic, ca să poată revărsa cu îmbelşugare asupra voastră toate darurile, ca să aveţi în toate şi întotdeauna tot ce vă trebuie, ba chiar şi să vă prisosească, pentru ca să-i puteţi ajuta şi pe alţii. Căci spune Scriptura: „A împărţit cu dărnicie, a dat la cei săraci; dreptatea lui va rămâne în veci”. 10 Dumnezeu, care dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană, vă va înmulţi şi vă va da şi vouă sămânţa pentru semănat şi va face să crească roadele dreptăţii voastre. 11 El vă va face bogaţi în toate, ca să puteţi dărui cu generozitate, iar această generozitate va deveni, prin mijlocirea noastră, un act de mulţumire către Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 111,1-2.3-4.9 (R.: 1a)

R.: Fericit este omul care se teme de Domnul.

Fericit este omul care se teme de Domnul,

care îşi află bucuria în poruncile sale!

Seminţia lui va fi puternică în lume

şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

 

În casa lui va fi belşug şi bogăţie,

dreptatea lui rămâne pe vecie.

El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,

el este blând, îndurător şi drept. R.

 

El este darnic faţă de cei săraci,

dărnicia lui nu cunoaşte margini,

iar puterea lui se înalţă în slavă. R.

 


ALELUIA In 14,23

(Aleluia) Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul;

Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Tatăl tău, care vede ce faci tu în ascuns, îţi va răsplăti.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,1-6.16-18

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Luaţi aminte să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Deci când dai pomană, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; vă spun adevărul: aceştia şi-au primit răsplata. Tu însă când dai pomană, să nu ştie stânga ce face dreapta, pentru ca pomana ta să fie dată în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage prin sinagogi şi la colţurile uliţelor, stând în picioare, ca să fie văzuţi de oameni; adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu însă când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 16 Când postiţi să nu vă arătaţi trişti, ca făţarnicii, căci ei îşi schimonosesc feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Vă spun adevărul: şi-au luat răsplata. 17 Tu însă când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

2Cor 9,6-11; Ps 111; Mt 6,1-6.16-18

În această evanghelie, Isus manifestă marea sa dorinţă de a pune în comuniune cu Tatăl aceeaşi dorinţă care l-a determinat să se dăruiască nouă în Euharistie. Dacă a instituit Euharistia, a făcut aceasta tocmai pentru ca noi să putem fi în comuniune cu el şi cu Tatăl, cum scrie sfântul Ioan în prima sa scrisoare, şi ca bucuria noastră să fie deplină. Aici, Isus ne arată condiţia pentru a putea intra în această minunată comuniune şi pentru a avea această profundă şi curată bucurie: nevoia de a lucra bine, fără a ne gândi la noi înşine. Este ceea ce numim intenţie dreaptă şi care poate să fie numită şi sinceritatea iubirii.

Isus cunoaşte inima omului, ştie că atunci când facem bine suntem imediat tentaţi să căutăm un interes personal, o satisfacţie a amorului propriu şi a egoismului şi ne învaţă că, abandonându-ne acestor tentaţii, nu facem altceva decât să golim faptele noastre de conţinutul lor de bine.

Este vorba de a alege între satisfacţia iubirii proprii, a egoismului şi recompensa pe care Tatăl ne-o va da în ceruri.

Dacă ne gândim bine, am putea spune că Isus ne împinge să căutăm adevăratul nostru interes, adică recompensa Tatălui ceresc. Uitând de noi înşine pentru a trăi în iubire, avem tocmai această recompensă, care constă în a fi în comuniune cu Dumnezeu, a fi în iubire cum Dumnezeu este în iubire, el, care este iubire.

Ar trebui să avem plăcerea de a căuta comuniunea cu Dumnezeu şi nimic altceva; să facem binele pentru că Dumnezeu iubeşte ceea ce este bine şi pentru că făcând binele suntem în comuniune cu el. Şi cu cât este mai mică recompensa pe pământ, cu atât mai mare va fi bucuria recompensei intime de a fi cu Dumnezeu.

De fiecare dată când citesc acest text sunt impresionat de grija cu care Isus a expus gândul său. Ar fi putut să-l exprime într-un mod mai sec, cum o fac de atâtea ori predicatorii, nu? Suntem atenţi la intenţiile noastre, să păstrăm intenţia dreaptă şi aşa mai departe, cu concepte abstracte. În schimb, Isus a ales o formă mult mai concretă, vie, aproape vizuală. A utilizat modul pe care îl întâlnim adeseori în Biblie, a folosit adică imagini, uneori chiar exagerate, care să lovească imaginaţia. De exemplu: „Când dai de pomană, nu trâmbiţa înaintea taY„ Nu se întâmplă adesea ca cineva să trâmbiţeze când face pomană! Sau această altă expresie, extrem de grăitoare, dar şi ea exagerată: „Să nu ştie stânga ce face dreapta!”. E un stil foarte viu: cele două mâini sunt personificate ca şi cum ar fi două persoane care trăiesc una lângă cealaltă, şi una nu trebuie să ştie ce face cealaltă. Şi noi înţelegem foarte bine ceea ce Isus vrea să spună: atunci când facem binele este necesar ca noi înşine să ignorăm pentru a evita gloria deşartă. La fel, avem descrierea foarte concretă a celor care „le place să se roage prin sinagogi şi la colţurile uliţelor, stând în picioare, ca să fie văzuţi de oameni”. Şi, dimpotrivă: „Tu, când te rogi, intră în camera ta şi închizând uşaY„, pentru că Tatăl este acolo, în ascuns.

Aceste trei exemple au fost construite în mod armonios, cu un paralelism, un echilibru literar care este o plăcere pentru spirit. La început există întotdeauna antitezele: Isus îi descrie pe cei ce se abandonează tentaţiei vanităţii şi amorului propriu şi, în contrapunere, atitudinea bună care îi pune în comuniune cu Dumnezeu. De fiecare dată avem cuvinte care vin ca un refren şi care fixează învăţătura pe care Isus a voit să o dea.

În negativ: „Au primit deja răsplata lor”; în pozitiv: „Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti”.

Acest exemplu al grijii cu care Isus a expus învăţătura sa într-un mod atât de viu, interesant, expresiv („Nimeni n-a mai vorbit ca acest om” spuneau cei ce veniseră să-l asculte cu gânduri ostile) ne încurajează să căutăm chiar şi forma a ceea ce facem pentru Dumnezeu, a ceea ce facem în evanghelizare, în special când vorbim despre el.

Să-i mulţumim Domnului pentru preţioasele sale învăţături şi pentru forma în care el ni le-a dat, ce fac din Evanghelie o carte inepuizabilă şi incomparabilă.