en-USro-RO

| Login
19 noiembrie 2019

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.
 

Sfintii zilei

Ss. Alexie, cerșetor; Marcelina, fc.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XV-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Cu inima curată vreau să apar în faţa ta, Doamne, 
şi să privesc cu nesaţ chipul tău.                                                  Cf. Ps 16,15 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tu le arăţi celor rătăciţi lumina adevărului, 
ca să se poată întoarce pe calea ta; 
dă-le tuturor acelora care poartă numele de creştin tăria 
de a înlătura tot ceea ce se împotriveşte acestui nume
şi de a îndeplini ceea ce îi corespunde. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte, Doamne, la darurile Bisericii, 
care se roagă, şi dăruieşte-le credincioşilor
care le vor primi harul de a creşte necontenit în sfinţenie. 
Prin Cristos, Domnul nostru.
 
Ant. la Împărtăşanie 
Vrabia îşi găseşte o casă şi rândunica un cuib, unde să-şi pună puii lor. 
Altarele tale, Domnul oştirilor, regele meu şi Dumnezeul meu! 
Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, în veci te vor lăuda!               Cf. Ps 83,4-5 

sau:
Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu 
rămâne în mine şi eu el, spune Domnul.                                                     In 6,56 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Tu ne-ai hrănit, Doamne, cu pâinea cerească; 
dă-ne, te rugăm, bucuria ca, ori de câte ori 
ne facem părtaşi de aceste taine, 
să crească în noi harul răscumpărării. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Douã dispoziții posibile ale sufletului: închiderea în propriile convingeri personale pânã acolo încât sã nu reușești sã-l recunoști pe Dumnezeu în noutatea adusã de Cristos, sau simplitatea inimii necesarã pentru a primi o nouã manifestare a lui Dumnezeu și a cuvântului sãu. Credința este un dar gratuit al iubirii Tatãlui.

LECTURA I

Îngerul Domnului a apărut în mijlocul unui foc, care se ridica dintr-un tufiş.

Citire din cartea Exodului 3,1-6.9-12

În zilele acelea, Moise păzea oile şi caprele socrului său Ietro, preot în Madian. Într-o zi a mânat turma dincolo de deşert şi a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. Acolo i-a apărut îngerul Domnului în mijlocul unui foc care se ridica dintr-un tufiş. Moise a privit la tufişul care ardea, dar nu se mistuia. 3Atunci şi-a zis: „Am să mă apropii ca să văd acest lucru ciudat; pentru ce nu se mistuie tufişul?” Când Domnul a văzut că Moise se apropie ca să privească, l-a strigat din mijlocul tufişului arzând: „Moise, Moise!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!” Domnul i-a zis: „Nu te apropia mai mult. Scoate-ţi sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!” Şi a continuat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob!” Moise şi-a acoperit faţa, căci se temea să-şi îndrepte privirea spre Dumnezeu. Domnul i-a zis lui Moise: „Strigătele fiilor lui Israel au ajuns până la mine şi am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10 Şi acum du-te, eu te trimit la faraon. Scoate din Egipt pe poporul meu, pe fiii lui Israel”. 11 Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu ca să merg la faraon şi ca să-i pot scoate pe fiii lui Israel din Egipt?” 12 Atunci Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt cu tine! Şi iată după care semn vor recunoaşte că eu te-am trimis: Când vei scoate din Egipt pe poporul meu, veţi oferi jertfe lui Dumnezeu pe muntele acesta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.3-4.6-7 (R.: 8a)

R.: Îndurător şi milostiv este Domnul.

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi toată fiinţa mea să laude numele lui cel sfânt!

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

 

El îţi iartă toate păcatele

şi te vindecă de orice infirmitate.

El îţi scapă viaţa de la pierzare

şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.

 

Domnul săvârşeşte dreptatea

şi apără cauza celor asupriţi.

El a făcut cunoscute lui Moise căile sale

şi faptele sale minunate fiilor lui Israel. R.

 


ALELUIA cf. Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-27

În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a spus: 25 „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. 26Da, Părinte, căci aşa ai voit tu în bunătatea ta. 27 Toate mi-au fost date de către Tatăl meu; şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i descopere.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ex 3,1-6.9-12; Ps 102; Mt 11,25-27

Episodul chemării lui Moise are o importanţă fundamentală pentru toată istoria mântuirii. În el, Dumnezeu îşi revelează fiinţa sa în două moduri complementare.

Pe de o parte, Dumnezeu se revelează în rugul arzând, mai precis prin intermediul flăcării strălucitoare din mijlocul tufişului, şi se manifestă ca o forţă vie. Focul arzând este, într-adevăr, imaginea cea mai impresionantă a unei forţe vitale. Acest mod de a se manifesta arată diferenţa între ceea ce este Dumnezeu şi definiţia pe care filozofii au dat-o despre el: „Primul motor imobil”. Mintea umană, căutând cu mult efort să-l cunoască pe Dumnezeu, a ajuns la această definiţie. În relatarea Cărţii Exodului pe care liturgia o aduce în atenţia noastră astăzi, Dumnezeu se face, în schimb, cunoscut prin intermediul unei flăcări vii, o flacără diferită de toate celelalte, deoarece nu consumă, neavând nevoie să fie alimentată.

Dumnezeu se manifestă B de asemenea B ca un Dumnezeu care se interesează de oameni. El îi spune lui Moise: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob”.

Păgânii şi-l reprezentau pe Dumnezeu ca pe un stăpân al forţelor naturale: Dumnezeul fecundităţii, Dumnezeul vegetaţiei, Dumnezeul care se revelează în tunet. Dar, dimpotrivă, Dumnezeu se revelează pe sine însuşi ca unul interesat de raporturi interpersonale, care a avut relaţii persoanele cu persoane precise, cărora li s-a arătat şi cu care a încheiat alianţă. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care se interesează de persoane, care le este aproape, care îi caută pe oameni. Aceasta nu exclude ca el să se manifeste prin forţele naturii, dar identitatea profundă este aceea de a fi prezent, de a fi alături, de a se interesa de creaturile sale. Cuvintele lui Isus din evanghelia de astăzi corespund pe deplin acestei atenţii divine: „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici”. Dumnezeu nu este impresionat de măreţia, de inteligenţa, de înţelepciunea umană, ci de o atenţie particulară pentru cei mici.

Să notăm, de asemenea, că Dumnezeu aici se revelează ca relaţie între Tatăl şi Fiul: „Nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl: nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul”. „A cunoaşte” în limbajul biblic înseamnă o cunoaştere de iubire intimă, profundă în raport cu cineva: Dumnezeu s-a apropiat de noi şi ni s-a revelat personal fiecăruia dintre noi; el este bunul păstor care îşi cunoaşte oile sale una câte una şi le cheamă pe fiecare pe nume. Este un Dumnezeu înflăcărat, un Dumnezeu de foc, un Dumnezeu al iubirii, ce se revelează şi se comunică cu iubire fiecărui om care îl caută cu inimă sinceră.