en-USro-RO

| Login
24 august 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 24 august 2019

Sfintii zilei
SF. BARTOLOMEU, ap.
Liturghierul Roman
SF. BARTOLOMEU, ap.
Liturghie proprie, Gloria, prefațã pentru apostoli
roșu, P
Lectionar
Ap 21,9b: Pe temeliile cetãții erau douãsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai mielului.
Ps 144: Sfinții tãi, Doamne, cântã slava împãrãției tale.
In 1,45-51: Iatã cu adevãrat un israelit în care nu este viclenie!
Meditatia zilei
SF. BARTOLOMEU, ap.

 

Sfintii zilei

Ss. Frederic, ep.; Emilian din Durostorum, m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XV-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Cu inima curată vreau să apar în faţa ta, Doamne, 
şi să privesc cu nesaţ chipul tău.                                                  Cf. Ps 16,15 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tu le arăţi celor rătăciţi lumina adevărului, 
ca să se poată întoarce pe calea ta; 
dă-le tuturor acelora care poartă numele de creştin tăria 
de a înlătura tot ceea ce se împotriveşte acestui nume
şi de a îndeplini ceea ce îi corespunde. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte, Doamne, la darurile Bisericii, 
care se roagă, şi dăruieşte-le credincioşilor
care le vor primi harul de a creşte necontenit în sfinţenie. 
Prin Cristos, Domnul nostru.
 
Ant. la Împărtăşanie 
Vrabia îşi găseşte o casă şi rândunica un cuib, unde să-şi pună puii lor. 
Altarele tale, Domnul oştirilor, regele meu şi Dumnezeul meu! 
Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, în veci te vor lăuda!               Cf. Ps 83,4-5 

sau:
Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu 
rămâne în mine şi eu el, spune Domnul.                                                     In 6,56 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Tu ne-ai hrănit, Doamne, cu pâinea cerească; 
dă-ne, te rugăm, bucuria ca, ori de câte ori 
ne facem părtaşi de aceste taine, 
să crească în noi harul răscumpărării. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Celor 613 prescrieri ale rabinilor și cazuisticii relative, le este opusã „povara ușoarã” a lui Isus. Legea sa, cea a iubirii, ne cere un efort, dar ne face sã ne simțim în pace. Existã multe cruci în viațã, dar singura care dã mântuire este cea a iubirii. Și, oricât de grea ar fi, se transformã într-o povarã ușoarã și eliberatoare.

LECTURA I

Cel care se numeşte „Eu sunt” m-a trimis la voi.

Citire din cartea Exodului 3,13-20

În zilele acelea, ascultând Moise vocea Domnului din mijlocul rugului, i-a spus: 13 „Iată, eu voi merge la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi». Şi de mă vor întreba: «Care este numele lui?», ce le voi răspunde?” 14 Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Eu sunt cel care sunt!” Şi a adăugat: „Aşa vei vorbi fiilor lui Israel: Cel care se numeşte «eu sunt» m-a trimis la voi”. 15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti fiilor lui Israel: «Iahve, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi. Acesta este numele meu pentru veşnicie, numele cu care mă veţi cinsti din neam în neam»”. 16 „Mergi, adună-i pe bătrânii lui Israel şi spune-le: „Iahve, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob mi s-a arătat şi mi-a spus: «M-am uitat la voi şi am văzut ce vi se face în Egipt. 17 De aceea am hotărât: Vă voi scoate din Egiptul care vă asupreşte şi vă voi duce în ţara Canaanului, ţara în care curge lapte şi miere». 18 Ei vor asculta de glasul tău şi tu vei merge împreună cu bătrânii din Israel la regele Egiptului şi-i vei spune: «Domnul, Dumnezeul evreilor mi s-a arătat. Şi acum lasă-ne să mergem în pustiu, cale de trei zile, ca acolo să-i oferim o jertfă Domnului Dumnezeului nostru». 19 Eu ştiu că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecaţi, decât dacă va fi silit. 20 Abia după ce eu voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul, cu tot felul de semne minunate, pe care le voi face în mijlocul lor, vă va lăsa să plecaţi”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,1 şi 5.8-9.24-25.26-27 (R.: cf. 8a)

R.: Domnul este fidel faţă de legământul său.

sau

Aleluia.

Lăudaţi-l pe Domnul, preamăriţi numele lui!

Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!

Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut,

de minunile sale şi de judecăţile rostite cu gura lui. R.

 

El îşi aduce aminte totdeauna de legământul său,

de făgăduinţele făcute pentru o mie de generaţii,

de legământul pe care l-a încheiat cu Abraham

şi de jurământul făcut lui Isaac. R.

 

24 Domnul a sporit foarte mult poporul său,

l-a făcut mai puternic decât asupritorii lui.

25 Acestora le-a schimbat simţămintele

în ură faţă de poporul lui

şi s-au purtat mişeleşte cu slujitorii săi. R.

 

26 L-a trimis pe slujitorul său Moise

şi pe Aron, bărbatul pe care şi l-a ales;

27 a făcut prin ei semne minunate,

în ţara lui Cam a săvârşit minuni. R.


ALELUIA Mt 11,28

(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, spune Domnul;

şi eu vă voi da odihnă. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Eu sunt blând şi smerit cu inima.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,28-30

În acel timp, Isus spunea mulţimilor: 28 „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ex 3,13-20; Ps 104; Mt 11,28-30

Prima lectură ne oferă o revelaţie misterioasă a lui Dumnezeu, şi exegeţii nu obosesc în a căuta sensul precis al acestei expresii, discută foarte mult pentru a şti ce semnifică acest „(ehey(e asher (ehey(e”, cum se spune în ebraică. „Eu sunt cel care sunt”, „Eu sunt cel ce sunt”, şi alte traduceri încă sunt posibile, dar este cert că Dumnezeu se numeşte pe sine „Eu-Sunt”: „Vei spune israeliţilor: *Eu-Sunt+ m-a trimis la voi”. Numele lui Dumnezeu este misterios: „Eu-Sunt”. El nu se poate revela decât în modul acesta omului, în prima persoană: „Eu-Sunt”. Aceasta este, fără îndoială, cea mai profundă revelaţie a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să fie numit ca un obiect; el este cel care trebuie „să se numească” în viaţa noastră, el este cel care-şi face simţită prezenţa, el, care-şi revelează fiinţa sa: „Eu-Sunt”. Şi nu se poate vorbi despre Dumnezeu într-un alt mod, este necesar ca el să fie acela care vorbeşte despre sine. „*Eu-Sunt+ m-a trimis la voi”. Şi mereu el ne spune fiecăruia în viaţa personală, aşa cum i-a spus lui Moise: „Eu-Sunt”.

„Eu-Sunt”. Acest nume îl plasează departe şi, în acelaşi timp, aproape de noi. Foarte departe, deoarece această afirmaţie: „Eu sunt” este contrariul a ceea ce noi putem spune despre noi înşine. Noi nu putem decât să constatăm limitele fiinţei noastre şi mereu suntem chemaţi să spunem: „Eu nu sunt”. Dacă suntem sinceri, trebuie să mărturisim că, într-adevăr, noi nu suntem. Suntem atât de limitaţi, atât de slabi, atât de neputincioşi! În orice moment trebuie să fim de acord că nu suntem la înălţimea evenimentelor, că nu suntem capabili să facem ceea ce ar fi necesar, că nu suntem credincioşi, că nu suntem generoşi. Şi Dumnezeu, dimpotrivă, spune încontinuu: „Eu sunt”, fără vreo limită. Aceasta-i revelaţia sa. El este, deci, foarte diferit de noi. Şi, în acelaşi timp, ne este aproape, pentru că spunând: „Eu sunt”, spune: „Eu sunt aici, Eu sunt prezent, sunt aproape de tine, sunt cu tine”. De fapt, în acest text, el se revelează ca Dumnezeul părinţilor, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac, al lui Iacob, ca cel care vrea să elibereze, ca cel care vrea să oprească oprimarea, care vrea să scoată poporul său din Egipt, unde este umilit, spre o ţară unde curge lapte şi miere. Prezenţa lui Dumnezeu este o prezenţă intimă, miloasă, generoasă.

„Eu sunt”. Putem conta pe el: acest „Eu sunt” nelimitat este, în acelaşi timp, un „Eu sunt cu tine”, aşa cum o spune în alte texte.

Acest misterios cuvânt, „Eu sunt”, a fost reluat de Isus pentru a revela în mod paradoxal faptul că el este Dumnezeu. A spus adversarilor săi: „Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi şti că Eu Sunt”„ (In8,28), şi apoi: „Dacă nu credeţi că Eu Sunt, veţi muri în păcatele voastre”. Adeziunea la această revelaţie a lui Dumnezeu este radical indispensabilă pentru a ieşi din păcatele noastre, pentru a ieşi din limitele noastre umane. În momentul arestării sale, Isus a repetat iarăşi acest cuvânt. În Evanghelia după Ioan, trebuie să se înţeleagă cu claritate manifestarea divinităţii sale. „Isus le-a ieşit înainte şi le-a spus: *Pe cine căutaţi?+ I-au răspuns: *Pe Isus, Nazarineanul+. Le-a spus lor: *Eu sunt+„. În Evanghelia după Ioan, aceste cuvinte au o semnificaţie obişnuită: „Eu sunt Isus din Nazaret”. În acelaşi timp, însă, au şi o semnificaţie mai profundă: „Eu Sunt în unire cu Tatăl”.

Isus s-a revelat, deci, cu numele Tatălui, şi s-a revelat, în mod paradoxal, în momentul în care, într-un oarecare sens, el se despoia de divinitatea sa pentru a fi doar omul care suferă. Dar, astfel, el a realizat într-un mod mai profund prezenţa lui Dumnezeu în centrul existenţei umane.

Astfel, el a dat o profundă semnificaţie invitaţiei sale: „Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul meu asupra voastră; învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihna sufletelor voastre. Căci jugul meu este dulce şi povara mea este uşoară”.

De ce este dulce jugul Domnului Isus, de ce povara sa este uşoară?

Putem răspunde astfel: pentru că „Eu Sunt”, Isus, a adus prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul mizeriei noastre, murind pe cruce pentru noi şi cu noi, luând asupra sa toate durerile noastre. De atunci putem într-adevăr să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu: „Eu sunt!” în orice circumstanţă. Oricât de oprimaţi am fi, putem, trebuie să-l auzim pe Isus care ne spune: „Eu sunt! Sunt alături de tine, sunt cu tine în această dificultate, în această angoasă. Nu există nelinişte umană care să-mi rămână străină, pentru că Eu sunt pentru totdeauna în inima neliniştilor umane”. Iată pentru ce povara Domnului este uşoară: pentru că întotdeauna este purtată în doi, pentru că el o poartă împreună cu noi.

„Eu Sunt”. În Isus, Dumnezeu cel îndepărtat, Dumnezeu cel diferit, s-a apropiat de noi, s-a identificat cu noi pentru a putea să ne spună: „Eu sunt cu tine, Eu, Dumnezeul care era, care este şi care va fi”.