en-USro-RO

| Login
24 august 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 24 august 2019

Sfintii zilei
SF. BARTOLOMEU, ap.
Liturghierul Roman
SF. BARTOLOMEU, ap.
Liturghie proprie, Gloria, prefațã pentru apostoli
roșu, P
Lectionar
Ap 21,9b: Pe temeliile cetãții erau douãsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai mielului.
Ps 144: Sfinții tãi, Doamne, cântã slava împãrãției tale.
In 1,45-51: Iatã cu adevãrat un israelit în care nu este viclenie!
Meditatia zilei
SF. BARTOLOMEU, ap.

 

Sfintii zilei

Sf. Maximilian Kolbe, pr. m. **

 Liturghierul Roman

14 august
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m. **

 Ant. la intrare

Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu.

Adevăr vă spun:

tot ce i-aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici,

mie mi-aţi făcut, spune Domnul.                   Mt 25,34.40

 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care pe sfântul preot martir Maximilian Maria Kolbe,

înflăcărat de iubire faţă de Fecioara Neprihănită,

l-ai umplut de râvnă pentru mântuirea sufletelor

şi de dragoste pentru aproapele,

dă-ne, te rugăm, prin mijlocirea lui, harul,

ca, slujindu-i pe oameni din toată inima pentru slava ta,

să ne învrednicim a deveni asemenea Fiului tău până la moarte.

El, care, fiind Dumnezeu.

ASUPRA DARURILOR

Îţi prezentăm, Doamne, aceste daruriși te rugăm cu stăruinţă să ne ajuţi

ca, urmând exemplul sfântului Maximilian Maria,

să ne deprindem a-ţi oferi zilnic viaţa noastră.

Prin Cristos Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: 
ca cineva să-şi dea viaţa 
pentru prietenii săi, spune Domnul.            Cf. In 15,13

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Hrăniţi cu trupul şi sângele Fiului tău, 
te rugăm, Doamne, 
să fim şi noi aprinşi de acel foc al iubirii 
pe care sfântul Maximilian Maria Kolbe 
l-a primit la această masă cerească. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Seara se celebreazã Liturghia din ajunul Adormirii Maicii Domnului: 1Cr 15,3-4.15-16;16,1-2; Ps 131; 1Cor 15,54-57; Lc 11,27-28.
 Raymund Kolbe s-a nãscut la 8 ianuarie 1894 în Polonia. A intrat de foarte tânãr în Ordinul Fraților Minori Conventuali. Își ia numele de Maximilian Kolbe și, în anul 1918, este sfințit preot la Roma. A întemeiat, împreunã cu pãrintele provincial Iosif Pal, o asociație numitã „Armata Neprihãnitei” (1917). În Polonia scoate revista lunarã „Cavalerul Neprihãnitei”. Fondeazã orașul Neprihãnitei – Niepokalanów – lângã Varșovia, în anul 1927, iar în anul 1930 la Nagasaki (Japonia). În timpul rãzboiului conduce presa și-i îndeamnã pe toți la iubire. Arestat de Gestapo, este eliberat, dar la 17 februarie este arestat din nou și ajunge în lagãrul de la Auschwitz. ªi-a oferit viața ca ardere de tot pe altarul iubirii fațã de aproapele, la 14 august 1941
.

LECTURA I

Ca pe o jertfă de ardere de tot i-a primit.

Citire din cartea Înţelepciunii 3,1-9

Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu iar chinul nu se va atinge de ei. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire, plecarea lor din lume li se pare o mare nenorocire; moartea pentru ei înseamnă pieirea dar cei drepţi sunt în pace. Chiar dacă în faţa oamenilor au trecut drept pedepsiţi, nădejdea lor i-a dus la nemurire. Pentru o pedeapsă uşoară vor primi o răsplată mare, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de el. I-a încercat cum se încearcă aurul în cuptor, i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot, iar în ziua judecăţii vor străluci, vor scânteia ca paiele care ard într-o mirişte; vor judeca popoarele şi le vor stăpâni. Domnul va fi împăratul lor pe veci. Cei care îşi pun încrederea în Domnul vor înţelege adevărul iar cei care îi sunt credincioşi vor rămâne în iubirea lui, căci harul şi îndurarea sunt răsplata aleşilor săi.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I

Şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţii noştri.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,14-18?

Preaiubiţilor, 14 noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă, pentru că îi iubim pe fraţii noştri; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. 15 Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică în el. 16 Prin aceea am cunoscut iubirea: că el şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţii noştri. 17 Dacă cineva, având bogăţiile lumii, îl vede pe fratele său ducând lipsă şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în el dragostea lui Dumnezeu? 18 Fiii mei, să nu iubim numai cu vorba şi cu limba, ci într-adevăr, prin fapte.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 115,10-11.12-13.16-17

R.: Preţioasă este în ochii Domnului moartea sfinţilor săi.

10 Eu mi-am păstrat credinţa

chiar şi atunci când spuneam: „Sunt prea nefericit”.

11 Am spus în tulburarea mea:

„Toţi oamenii sunt mincinoşi!” R.

 

12 Ce-i voi da în schimb Domnului,

pentru tot binele pe care mi l-a făcut?

13 Voi lua potirul mântuirii

şi voi invoca numele Domnului. R.

 

16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale.

Tu ai sfărâmat lanţurile mele.

17 Ţie îţi voi aduce jertfă de laudă

şi voi invoca numele Domnului. R.

 

ALELUIA Mt 16,25

(Aleluia) Cine va voi să-şi salveze viaţa o va pierde,

iar cine îşi va pierde viaţa pentru mine, o va salva. (Aleluia)

EVANGHELIA

Nu vă mai numesc slugi, dar prieteni.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Dt 34,1-12; Ps 65; Mt 18,15-20

În prima lectură de astăzi găsim relatarea despre moartea lui Moise. Moise moare înainte de intrarea în Ţara Făgăduită. Domnul îi spune: „Iată ţara pe care eu am jurat lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob că le-o voi da urmaşilor lor. Te-am lăsat s-o vezi, dar nu vei intra în ea”. Moise nu a putut să ducă la capăt marea lucrare divină începută cu exodul din Egipt; în ciuda tuturor darurilor, a tuturor harurilor primite, el nu şi-a împlinit lucrarea: a făcut însă ceea ce era mai important, lăsând lui Iosue să o ducă la desăvârşire. Este un fapt pe care îl observăm cu regularitate în Vechiul Testament şi care arată că din planul lui Dumnezeu nimic nu este îndeplinit într-un mod desăvârşit. Găsim, în Vechiul Testament, multe prefigurări ale lui Cristos, însă nici una nu este perfectă. Moise pentru început, Iosue pentru sfârşit prefigurează fiecare un aspect al operei lui Cristos. Misterul lui Cristos este atât de bogat încât nu putea fi prefigurat într-o singură viaţă umană.

Vedem, la începutul Cărţii Genezei, că deja Abel prefigura misterul lui Cristos; Abel moare, dar într-un oarecare sens se manifestă viu după moarte: vocea sângelui se face auzită, după cum notează relatarea biblică. Însă, în realitate, Abel rămâne mort, nu învie. Prefigurează în mod imperfect învierea lui Cristos. La fel este şi cu sacrificiul lui Abraham: Isaac rămâne viu după sacrificiu, însă el nu a murit; prefigurează în mod parţial învierea lui Cristos, care iese viu din propriul sacrificiu, dar învingând moartea, trecând prin moarte. În istoria lui Iosif vedem că fraţii săi îl urau până într-acolo încât voiau să-l ucidă, şi aceasta este o prefigurare a pătimirii lui Isus, însă nu l-au ucis: şi aici prefigurarea este imperfectă. Iosif va rămâne viu în Egipt, fără să fi suferit moartea.

Aşa se întâmplă în cazul tuturor prefigurărilor: vedem în ele un aspect al misterului lui Cristos, dar nu întreg misterul. Domnia lui David prefigurează domnia lui Cristos; dar David nu a fost în măsură să-i construiască o casă lui Dumnezeu. Solomon construieşte templul, însă este vorba numai de un edificiu material, nu de adevărata „casă” a lui Dumnezeu. Adevăratul templu este Cristos înviat, cum o spune Evanghelia după Ioan.

Numai Cristos este plinătatea. Cristos împlineşte toate prefigurările; realizează în misterul pascal o sinteză extraordinară, minunată, a tuturor aspectelor planului lui Dumnezeu. Putem încerca o mare admiraţie pentru acest mister al lui Cristos, care iluminează tot Vechiul Testament. Cristos a îndeplinit toate figurile; Cristos este plinătatea harului. Să aprofundăm credinţa noastră în el, când reflectăm asupra figurilor antice şi vedem cum el le-a împlinit şi le-a depăşit.