en-USro-RO

| Login
19 noiembrie 2019

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.
 

Sfintii zilei

Ss. Ioan Eudes, pr. *; Sixt al III-lea, pp.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Dumnezeule, scutul nostru, 
priveşte şi vezi faţa Unsului tău. 
Căci mai bună este o zi în curţile tale,
decât o mie în altă parte.                                                                   Ps 83,10-11
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care le-ai pregătit 
daruri nevăzute celor care te iubesc,
revarsă în inimile noastre căldura dragostei tale, 
pentru ca, iubindu-te în toate şi mai presus de toate, 
să dobândim făgăduinţele tale, care întrec orice dorinţă. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, darurile noastre, 
prin care se săvârşeşte un schimb minunat, 
pentru ca, oferindu-ţi ceea ce tu ne-ai dăruit, 
să ne învrednicim a te primi pe tine însuţi. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.                                  Ps 129,7 

sau:

Eu sunt pâinea vie, care s-a coborât din cer, spune Domnul. 
Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci.                    In 6,51-52 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

P
rin aceste taine care ne-au făcut părtaşi de viaţa lui Cristos, 
te rugăm cu umilinţă, Doamne, ca, în bunătatea ta, 
să ne faci pe pământ tot mai asemănători cu chipul tău, 
ca să ne învrednicim de unirea deplină cu el în ceruri. 
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 Acel tânãr bogat nu era „desãvârșit”, deoarece inima sa era zbuciumatã. Îl rețineau bunurile materiale. Nu era liber și, prin urmare, se simțea trist. Fericirea nu constã în a lãsa toate, ci în a se elibera de toate pentru a se dãrui lui Dumnezeu devenind frate cu toți.

LECTURA I

Domnul a ridicat judecători peste ei, dar nici pe ei nu i-au ascultat.

Citire din cartea Judecătorilor 2,11-19

În zilele acelea, 11 fiii lui Israel au săvârşit ceea ce este rău înaintea Domnului şi s-au închinat zeilor Baal. 12 L-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor care i-a scos din ţara Egiptului şi i-au urmat pe dumnezeii popoarelor vecine. S-au închinat în faţa lor şi l-au mâniat pe Domnul. 13 L-au părăsit pe Domnul, ca să le slujească zeilor Baal şi Astarte. 14 Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel. El i-a dat în mâna jefuitorilor care i-au prădat şi i-a lăsat în voia duşmanilor dimprejur, cărora nu le-au putut ţine piept. 15 În toate incursiunile lor, mâna Domnului le stătea împotrivă, aşa cum le spusese şi cum le jurase. I-a adus astfel într-o mare strâmtorare. 16 Atunci Domnul a ridicat peste ei judecători, ca să-i scape din mâna jefuitorilor. 17 Însă ei n-au ascultat nici de judecătorii lor. Dar s-au pângărit cu alţi dumnezei, s-au închinat în faţa lor. S-au îndepărtat foarte repede de calea pe care au urmat-o părinţii lor. N-au urmat ascultarea faţă de poruncile Domnului. 18 Când Domnul ridica un judecător peste ei, Domnul era cu judecătorul şi îi salva din mâna duşmanilor lor, cât timp trăia judecătorul, căci Domnul se lăsa înduplecat când ei gemeau sub jugul celor care îi apăsau. 19 Dar când murea judecătorul, ei se întorceau din nou la faptele lor rele şi se înglodau în ele mai rău decât părinţii lor: urmau alţi dumnezei, se închinau şi se prosternau în faţa lor, stăruiau în nelegiuirile lor şi erau la fel de împietriţi ca şi părinţii lor.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 105,34-35.36-37.39-40.43ab şi 44 (R.: 4a)

R.: Adu-ţi aminte de noi, Doamne, căci suntem poporul tău!

34 Părinţii noştri n-au nimicit popoarele,

aşa cum le poruncise Domnul.

35 Ei s-au amestecat cu neamurile

şi au învăţat obiceiurile lor. R.

 

36 S-au închinat la idolii lor,

care au fost pentru ei o cauză de poticnire.

37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli. R.

 

39 S-au pângărit prin faptele lor,

s-au întinat prin obiceiurile lor.

40 Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului său,

i s-a făcut silă de moştenirea sa. R.

 

43ab De mai multe ori i-a eliberat,

dar ei s-au arătat împietriţi în răzvrătirea lor.

44 Totuşi s-a uitat la strâmtorarea lor,

când au strigat către dânsul. R.

 


ALELUIA Mt 5,3

(Aleluia) Fericiţi cei săraci cu duhul,

căci a lor este împărăţia cerurilor. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Dacă vrei să fii desăvârşit, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,16-22

16 În acel timp, a venit la Isus un om şi l-a întrebat: „Învăţătorule, ce bine trebuie să fac, pentru ca să am viaţa veşnică?” 17 Isus i-a zis: „De ce mă întrebi ce-i bine? Unul singur este bun. Dacă vrei să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile”. 18 „Care?”– l-a întrebat el. Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi. Să nu săvârşeşti adulter. Să nu furi. Să nu dai mărturie falsă. 19 Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta. De asemenea: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. 20 Tânărul i-a zis: „Toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipseşte?” 21 Isus i-a răspuns: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-mă”. 22 Auzind aceste cuvinte, tânărul a plecat trist, căci avea multe bogăţii.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Jud 2,11-19; Ps 105; Mt 19,16-22

La începutul Cărţii Judecătorilor, ne este oferită o viziune generală asupra istoriei poporului ales de-a lungul acestei perioade. Este o schemă teologică dezolantă şi mai apoi confortantă. Vreau să spun că totul începe cu infidelitatea umană, însă mai apoi se manifestă fidelitatea lui Dumnezeu, care la sfârşit răstoarnă situaţia într-una favorabilă.

Infidelitatea umană. „Fiii lui Israel au săvârşit ceea ce este rău înaintea Domnului”. Această frază revine apoi ca un refren în toată cartea. Israeliţii nu au fost recunoscători faţă de Dumnezeu, căutând alţi zei, mai disponibili pentru aspiraţiile lor imediate. Ei îl abandonează pe Domnul şi vor să slujească zeilor Baal şi Astarte. Rezultatul este mânia lui Dumnezeu şi pedeapsa: „Atunci, mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva lui Israel. El i-a dat în mâna jefuitorilor care i-au prădat şi i-a lăsat în voia duşmanilor”. Israel este, astfel, din nou într-o situaţie de oprimare şi de sclavie, din propria-i vină. Atunci el îl imploră din nou pe Domnul, şi Domnul se lasă mişcat de gemetele poporului oprimat şi le trimite „judecători”, conducători inspiraţi de el, care iau în mână situaţia şi reuşesc să-i învingă pe asupritori, deoarece Domnul „era cu judecătorul şi îi elibera din mâna duşmanilor lor”. Dar, din nefericire, schema se repetă: după moartea judecătorului, israeliţii fac din nou ceea ce este rău înaintea lui Dumnezeu şi situaţia este şi mai dificilă: revine oprimarea din partea duşmanului şi reîncep lamentările. Şi Domnul întotdeauna se lasă mişcat de plânsul lor.

Dumnezeu îşi educă, astfel, poporul la convertire, înainte de toate la încredere în el, la fidelitate în toate circumstanţele, la încredere în ciuda păcatelor comise, la întoarcerea către Domnul cel milostiv pentru a regăsi plinătatea vieţii. Fidelitatea lui Dumnezeu are, astfel, precedenţă în faţa infidelităţii omului.

În evanghelia de astăzi ne este dată o lecţie complementară, arătându-ni-se că fidelitatea umană, atunci când ea există, are nevoie de o completare divină. Vedem acest tânăr care vrea să ştie care este calea cea bună pentru a obţine viaţa veşnică şi, de aceea, îl întreabă pe Isus. Isus îi zice: „Dacă vrei să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile”. Este cerută fidelitatea umană pentru a putea primi toate harurile de la Dumnezeu. Tânărul a păzit întotdeauna poruncile şi, de aceea, întreabă: „Ce-mi mai lipseşte?” Dacă fidelitatea sa a fost perfectă, ce putea să-i mai lipsească?

Răspunsul lui Isus este paradoxal, aşa cum se întâmplă adeseori. „Nu-ţi lipseşte nimic; ai prea multe. Îţi lipseşte sărăcia faţă de lucrurile pământeşti, pentru a fi disponibil pentru iubirea divină”. „Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează-mă!”

„Fericiţi cei săraci”, a spus Isus, „pentru că a lor este împărăţia cerurilor”. Detaşarea de toate pentru a face loc adevăratelor comori: iată secretul vieţii depline. Detaşarea de sine pentru a primi viaţa lui Cristos: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”. Este un drum lung, deloc uşor, însă plin de speranţă. Isus vrea să ne împărtăşească bucuria sa, a spus-o de mai multe ori: „Ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”.

Aceasta se poate obţine numai prin detaşarea de bunurile materiale pentru a primi iubirea generoasă a lui Cristos.