en-USro-RO

| Login
16 septembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 16 septembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Corneliu, pp. m. și Ciprian, ep. m. **; Ludmila, m.
Liturghierul Roman
Ss. Corneliu, pp. m. și Ciprian, ep. m. ** 
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
2Cor 4,7-15: Purtãm în trupul nostru moartea lui Isus 
Ps 125: Cei ce seamãnã cu lacrimi vor secera cu strigãte de bucurie 
In 17,11b-19: Lumea i-a urât.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 24-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Corneliu, pp. m. și Ciprian, ep. m. **; Ludmila, m.

 Liturghierul Roman

16 septembrie
Sfinţii Corneliu şi Ciprian

 

Ant. la intrare 
Se bucură în ceruri sufletele sfinţilor,
pentru că au mers pe urmele lui Cristos.
Ei şi-au vărsat sângele pentru iubirea lui
şi, de aceea, vor domni cu Cristos în veci.

sau:
Bărbaţii sfinţi şi-au vărsat sângele glorios pentru Domnul,
l-au iubit pe Cristos în viaţă
şi l-au imitat în moartea lui,
de aceea, au meritat coroana biruinţei.


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care i-ai dăruit poporului tău pe sfinţii Corneliu şi Ciprian,
ca păstori plini de râvnă şi martiri nebiruiţi,
dă-ne, te rugăm, prin mijlocirea lor, harul,
să fim întăriţi în credinţă şi statornicie
şi să lucrăm cu generozitate pentru unitatea Bisericii.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte darurile
pe care ţi le aducem în cinstea pătimirii martirilor tăi
şi, după cum ele i-au întărit în prigoană
pe sfinţii Corneliu şi Ciprian,
să ne dăruiască şi nouă răbdare statornică în încercări.Â
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Voi sunteţi cei care aţi rămas cumine în încercărilemele.
Şi eu rânduiesc pentru voi o împărăţie,
ca să mâncaţi şi să beţi la masă cu mine
în împărăţia mea, spune Domnul.         
Lc 22,28-30

sau:
Iată, mare este răsplata sfinţilor la Dumnezeu:
aceştia au murit pentru Cristos şi trăiesc în veci.

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Prin aceste taine la care am fost părtaşi, Doamne,
te implorăm cu umilinţă
ca, după exemplul sfinţilor martiri Corneliu şi Ciprian,
întăriţi cu puterea Duhului Sfânt,
să dăm şi noi mărturie adevărului evangheliei tale.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Corneliu, papã din anul 251, a luptat împotriva schismei antipapei Novațian, rigorist care refuza sã-i ierte pe apostați. Trimis în exil de împãratul Gallus, a murit la Centumcellae (Civitavecchia) în anul 253, fiind înmormântat în cimitirul lui Calist. Ciprian (210-258) s-a nãscut la Cartagina dintr-o familie pãgânã. Fiind avocat, s-a convertit la creștinism și a fost hirotonit preot. În anul 249, a devenit episcop al ora- șului sãu. Pentru un timp a fost în dezacord cu papa ªtefan (254-257), care admitea validitatea Botezului dat de eretici. Printre altele, a scris Despre unitatea Bisericii Catolice. A fost decapitat la 14 septembrie 258, dupã ce fusese mai întâi exilat, în timpul lui Valerian.

LECTURA I

Ne lăudăm chiar şi cu suferinţele noastre.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,1-5

Fraţilor, Dumnezeu ne-a îndreptăţit prin credinţă; prin urmare, noi suntem în pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, care, prin credinţă, ne-a deschis cale liberă spre acest har, în care ne aflăm; iar lauda noastră este speranţa că vom avea parte de mărirea fiilor lui Dumnezeu. Dar nu numai atât, noi ne lăudăm chiar şi în suferinţele noastre, ştiind bine că suferinţa aduce răbdare, răbdarea biruinţă în încercări, această biruinţă aduce speranţă, iar speranţa nu dezamăgeşte, căci dragostea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dăruit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 5b)

R.: Domnul mă eliberează de tot ce mă înspăimântă.

Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,

lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.

Să se laude sufletul meu în Domnul!

Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.

 

Slăviţi pe Domnul împreună cu mine,

să înălţăm numele lui împreună!

Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde

şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.

 

Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi

şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.

Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat

şi l-a mântuit de toate necazurile sale. R.

Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el

şi-i scapă din primejdie.

Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,

fericit este omul care se încrede în Domnul. R.

ALELUIA 1Pt 3,14b.15

(Aleluia) Să nu vă fie teamă şi să nu vă tulburaţi;

adoraţi-l pe Cristos în inimile voastre.

Fiţi gata oricând să daţi răspuns despre nădejdea voastră. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Veţi fi târâţi înaintea dregătorilor şi a regilor pentru mine.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,17-22

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 17 „Nu vă încredeţi în oameni, căci vă vor da pe mâna Sinedriului şi vă vor biciui în sinagogile lor. 18 Veţi fi târâţi înaintea dregătorilor şi a regilor pentru mine, acest lucru va fi o mărturie înaintea lor şi înaintea păgânilor. 19 Dar când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi. 20 Nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui este acela care va vorbi în voi. 21 Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. 22 Veţi fi urâţi de toţi pentru numele meu, dar cine va rămâne statornic până la sfârşit acela se va mântui”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Tim 2,1-8; Ps 27; Lc 7,1-10

În timpul vieţii sale, misiunea lui Isus era în mod necesar restrânsă: el fusese trimis să predice evanghelia împărăţiei poporului ales, conform cu promisiunile divine. Perspectiva sa nu era însă deloc restrânsă, deoarece ştia bine că Dumnezeu promisese, prin intermediul descendenţei lui Abraham, binecuvântare pentru toate naţiunile. Această deschidere universală a devenit posibilă şi efectivă datorită misterului pascal al lui Cristos; totuşi, chiar mai înainte de aceasta, unele episoade evanghelice ne permit să o prevedem. În acest sens, citim astăzi un episod foarte semnificativ: un centurion exprimă credinţa sa în intervenţia lui Isus pentru vindecarea servitorului său.

Distanţa dintre păgâni şi poporul ales se manifestă în atitudinea acestui om care, cu umilinţă, nu vrea nici măcar să-l deranjeze pe Domnul: nu-l cheamă, nu-l invită să vină în casa sa, îl roagă doar să poruncească de departe bolii: „Spune numai un cuvânt şi se va vindeca servitorul meu”.

Însă, pe de altă parte, această manifestare de credinţă arată că harul lucra chiar şi în inima păgânilor, cu rezultate admirabile, încât şi Isus a putut exclama: „N-am întâlnit nici în Israel o asemenea credinţă!” Biserica a ales, tocmai pentru momentul de dinaintea Împărtăşaniei, cuvintele centurionului: „Nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu”.

În prima lectură, deschiderea universală a iubirii lui Cristos se manifestă prin îndemnurile sfântului Paul, care recomandă „să se înalţe rugăciuni de cerere şi de mijlocire pentru toţi oamenii”. Comunitatea creştină nu poate să se închidă în sine, ea este chemată să fie purtătoare de har pentru toţi, iar noi, chemaţi la o totală deschidere a inimii.

„Există un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Isus Cristos”, deci mijlocirea sa are valoare universală şi trebuie să fie propusă tuturor.

Sfântul Paul precizează că creştinii trebuie să se roage în mod special pentru guvernanţi: „pentru conducătorii de state şi pentru toţi cei care se află în posturi de răspundere”. Guvernanţii au o responsabilitate foarte mare, foarte importantă, trebuie să-i compătimim sincer, tocmai pentru că sunt subiecţi ai tentaţiilor mai mult decât ceilalţi oameni; un gânditor a spus: „Puterea corupe”, şi puterea absolută corupe cu siguranţă; există un risc cutremurător pentru cine are în mâini puterea, riscul de a abuza de ea spre propriul profit, pentru propriul interes. Rezultatul natural este nedreptatea care se răspândeşte foarte liber. Din acest motiv, este necesar să ne rugăm pentru guvernanţi. Noi, creştinii, trebuie să avem simţul rugăciunii universale, să deschidem cu adevărat inima noastră pentru nevoile lumii întregi, nu să fim preocupaţi de interesele noastre, de nevoile noastre, de necesităţile noastre sau ale celor dragi nouă. Desigur, trebuie să avem o grijă particulară pentru cei care ne sunt în preajmă, însă, dacă vrem să fim uniţi cu inima lui Isus, trebuie să nutrim în rugăciune o caritate care să-i cuprindă pe toţi, să ne rugăm şi chiar să-i mulţumim B spune sfântul Paul B în numele tuturor oamenilor. Deschizându-ne larg inima, să primim cu generozitate harul Domnului şi iubirea sa universală.

 

                                                                            * * *

 

Luca 7,1-10 B Evanghelia ne arată câtă bucurie are Isus atunci când întâlneşte persoane cu credinţă profundă. La Nazaret s-a întristat pentru necredinţa consătenilor săi; aici este plin de admiraţie pentru credinţa acestui păgân care nu are nevoie nici măcar de un semn tangibil, nu pretinde nici măcar ca Isus să meargă în casa sa, unde se găseşte servitorul bolnav, ci este gata să creadă în bunătatea şi în puterea Domnului.

„Isus a rămas uimit”. Acest cuvânt ne face să medităm şi să lăsăm să se nască şi în noi dorinţa de a trezi în inima Domnului acelaşi sentiment. Dacă vrem să-i facem bucurie, ştim care este direcţia de urmat: aceea a credinţei sincere şi profunde, care nu are nevoie de semne, care ghiceşte intenţiile Domnului, care ştie să facă rugăciunile ce vor fi cu siguranţă ascultate. A avea încredere într-o persoană înseamnă a realiza acea înţelegere reciprocă, fără semne, fără întâlniri, fără cuvinte, într-un raport care nu este mai puţin lipsit de consistenţă. Trebuie să-i dăm Domnului această bucurie, dar ştim că aceasta nu este o problemă de voinţă. O legătură între persoane nu se creează într-un moment, atunci când este dorit, ci se construieşte lent. La fel este şi cu credinţa. E o problemă de viaţă unită cu Domnul, în rugăciune, adoraţie, într-o familiaritate plină de reverenţă care ne face să iubim, să gândim cu sentimentele, cu gândurile sale. Este necesar să avem inima deschisă, dezinteresată. Acest centurion B spune sfântul Luca B era un om cu o inimă mare, generoasă, bună, docilă faţă de voinţa lui Dumnezeu. Se roagă pentru servitorul său „la care ţinea foarte mult”, în timp ce, în general, stăpânii îşi dispreţuiau proprii servitori; iubeşte poporul evreu, după cum dau mărturie bătrânii, încât le-a construit sinagoga: avea cu adevărat o inimă docilă faţă de Dumnezeu. Şi în această inimă credinţa poate să crească, deoarece nu întâlnea obstacole. Ceea ce împiedică credinţa să fie obiect al admiraţiei lui Isus este orgoliul. De aceea, să cerem harul umilinţei, al docilităţii faţă de Dumnezeu, pentru ca şi credinţa noastră să fie întotdeauna motiv de bucurie pentru Isus, dar şi pentru noi.