en-USro-RO

| Login
14 octombrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 14 octombrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Calist I, pp. m. *
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (roșu), IV, LP
Lectionar
Rom 1,1-7: Prin Cristos am primit har și misiunea apostolicã de a duce la ascultarea credinței toate națiunile.
Ps 97: Domnul a fãcut cunoscutã mântuirea sa.
Lc 11,29-32: Acestei generații nu i se va da alt semn, decât semnul lui Iona.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 28-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Ianuariu, ep. m. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXIV-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Dăruieşte-le, Doamne, pacea ta celor
care nădăjduiesc în tine,
pentru ca profeţii tăi să fie aflaţi credincioşi;
ascultă rugăciunile slujitorului tău
şi ale poporului tău sfânt!                                                        Cf. Sir 36,18

RUGĂCIUNEA ZILEI
Priveşte la noi, Dumnezeule,
Creatorul şi Stăpânul universului,
şi, ca să simţim puterea îndurării tale,
dă-ne harul să-ţi slujim din toată inima.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Priveste cu bunăvoinţă, Doamne,
la rugăciunile noastre smerite şi, în bunătatea ta,
primeşte aceste daruri ale slujitorilor tăi,
pentru ca ceea ce îţi oferă fiecare
spre cinstea numelui tău sfânt
să fie spre mântuirea tuturor.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Cât de minunată este bunătatea ta, Dumnezeule!
Fiii oamenilor îşi găsesc adăpost la umbra aripilor tale.                      Ps 35,8 

sau:

Potirul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm,
este împărtăşire cu sângele lui Cristos
şi pâinea pe care o frângem
este împărtăşire cu trupul Domnului.                                                       Cf. 1Cor 10,16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne,
ca lucrarea acestui dar ceresc să pună stăpânire
pe sufletele şi trupurile noastre, pentru ca nu pornirile firii,
ci puterea lui să ne călăuzească viaţa.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Comportamentul lui Isus ajunge pânã la scandal. Îndurarea lui Dumnezeu nu se poate reduce la scheme și nici la stereotipii; se manifestã într-o iubire care dã viațã continuu, fãrã obosealã și fãrã odihnã. Cine a descoperit aceastã inițiativã gratuitã a lui Dumnezeu, face din propria viațã un cântec de mulțumire și de angajare.

LECTURA I

Fii atent la purtarea ta şi la învăţătura pe care o dai altora. Astfel vei obţine mântuirea atât pentru tine, cât şi pentru cei care te ascultă.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 4,12-16

Preaiubitule, 12 nimeni să nu aibă motiv să te dispreţuiască pentru faptul că eşti tânăr, dimpotrivă, să fii un model pentru credincioşi în felul de a vorbi, de a te purta, în dragoste, în trăirea credinţei, în curăţie. 13 Până la venirea mea, ai grijă să citeşti credincioşilor Scriptura, să-i încurajezi şi să-i înveţi. 14 Nu neglija darul lui Dumnezeu pe care îl ai în tine, acel dar care ţi-a fost dat prin cuvinte profetice, atunci când adunarea preoţilor şi-a pus mâinile peste tine. 15 Pune-ţi la inimă aceste lucruri, ocupă-te intens de ele, pentru ca toţi să vadă progresele tale. 16 Fii atent la purtarea ta şi la învăţătura pe care o dai altora şi rămâi statornic în aceste lucruri. Astfel vei obţine mântuirea atât pentru tine cât şi pentru cei care te ascultă.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 110,7-8.9.10 (R.: 2a)

R.: Minunate sunt lucrările Domnului!

sau

Aleluia.

Lucrările mâinilor lui sunt durabile şi drepte,

toate orânduirile lui sunt neschimbătoare.

Sunt date pentru veci de veci,

întocmite după adevăr şi dreptate. R.

 

El trimite poporului său mântuirea,

stabileşte pe veci legământul său:

sfânt şi vrednic de închinare este numele lui. R.

 

10 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii:

chibzuiţi la minte sunt toţi aceia care o au.

Slava lui este veşnică. R.


ALELUIA Mt 11,28

(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi

şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

I s-au iertat multe păcate, pentru că a iubit mult.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,36-50

În acel timp, 36 unul dintre farisei l-a invitat pe Isus la masă. Isus a intrat la el şi s-a aşezat la masă. 37 O femeie păcătoasă care locuia în cetate, aflând că Isus stă la masă în casa fariseului, a venit cu un vas de alabastru plin cu ulei parfumat. 38 Stând la spatele lui, plângea aşa de tare încât lacrimile ei cădeau pe picioarele lui Isus. Ea îi ştergea picioarele cu părul ei, le săruta şi le ungea cu uleiul parfumat. 39 Văzând aceasta, fariseul care îl invitase pe Isus îşi zicea în sine: „Dacă acest om ar fi cu adevărat un profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceea care îl atinge: ar şti că este o păcătoasă”. 40 Atunci Isus i s-a adresat spunându-i: „Simon, aş vrea să-ţi spun ceva”. El a răspuns: „Spune, Învăţătorule!” 41 Isus a reluat: „Un creditor avea doi datornici: unul îi datora cinci sute de dinari, celălalt cincizeci. 42 Cum nici unul nici celălalt nu avea cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon i-a răspuns: „Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a spus: „Ai dreptate!” 44 Apoi s-a întors către femeie, spunându-i lui Simon: „Vezi această femeie? Am intrat la tine şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare, iar ea le-a udat cu lacrimile ei şi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu mi-ai dat o sărutare în semn de salut, iar ea, de când am intrat, n-a încetat să-mi sărute picioarele. 46 Tu nu mi-ai turnat ulei parfumat pe cap, iar ea mi-a turnat parfum preţios pe picioare. 47 Îţi spun: i s-au iertat multe păcate, pentru că a iubit mult. Cel căruia i se iartă puţin, puţin iubeşte”. 48 Apoi s-a adresat femeii: „Ţi s-au iertat păcatele!” 49 Atunci toţi invitaţii au început să spună: „Cine este acest om, că iartă şi păcatele?” 50 Isus însă i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a salvat. Mergi în pace!”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Tim 4,12-16; Ps 110; Lc 7,36-50

Paul îi scrie lui Timotei: „Nu neglija darul lui Dumnezeu pe care îl ai în tine, acel dar care ţi-a fost datY când adunarea preoţilor şi-a pus mâinile peste tine”. Ne rugăm astăzi în mod special pentru preoţi şi pentru toţi creştinii, pentru ca toţi să fie mai conştienţi de carisma hirotonirii sacerdotale şi să o preţuiască din ce în ce mai mult.

Evanghelia este foarte bogată, dar aş vrea să subliniez numai un punct care, de obicei, nu este pus în evidenţă deoarece nu este înţeles bine cuvântul Domnului, şi acesta este că iubirea lui Dumnezeu întotdeauna vine mai înaintea oricărui lucru pe care îl poate face omul.

Fariseul este plin de sine, nu recunoaşte darurile Domnului, ba chiar este convins că el este cel care-i poate oferi ceva lui Dumnezeu. În schimb, păcătoasa ştie că a primit mult pentru că datoria sa era mare: iertată de Domnul, a putut să iubească mult. Acesta este sensul parabolei relatată de Isus. Cine iubeşte mai mult? Acela căruia Domnul i-a iertat mai mult. Asta nu vrea să spună, aşa cum s-ar părea, că păcătoasa obţine iertarea pentru multele ei păcate pentru că ar fi iubit mult, ci, dimpotrivă: iubirea sa este semnul că ea a primit marele dar al lui Dumnezeu: iertarea. Problema fariseului era aceasta: „Dacă acest om ar fi cu adevărat profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceea care îl atinge”. Acum, Isus nu a recunoscut în ea o simplă „păcătoasă”: a recunoscut „o păcătoasă iertată”, tocmai constatând marea sa iubire. Întotdeauna la început este iertarea lui Dumnezeu, care ne ajută să înţelegem infinita sa iubire şi trezeşte, ca răspuns, iubirea noastră.

„Cel căruia i se iartă puţin, puţin iubeşte”. Această a doua afirmaţie o confirmă pe prima. Nu suntem noi cei care iubim primii, ci Dumnezeu. Prima noastră datorie este de a recunoaşte iubirea sa în toate darurile pe care el ni le face, în toată iertarea pe care ne-o acordă. Aceasta este condiţia pentru a-l putea iubi pe el. Altfel, suntem ca şi fariseul care crede că el este cel ce i-a dat ceva lui Dumnezeu, nu-şi dă seama de iubirea lui şi, astfel, sfârşeşte prin a nu-l iubi.

Să-i cerem Domnului marele har de a şti să recunoaştem că iubirea sa pentru noi şi generozitatea sa este înainte de orice. La Ofertoriu, Biserica recunoaşte aceasta: „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul universului, fiindcă din dărnicia ta am primit pâinea, am primit vinulY„. şi, de aceea, acum, putem să ţi le oferim. Ne înşelăm dacă gândim cu mândrie că putem să-i dăm ceva lui Dumnezeu fără ca mai înainte să fi primit de la el; adevărata iubire creştină faţă de Dumnezeu este întotdeauna o iubire recunoscătoare.