en-USro-RO

| Login
10 decembrie 2019

Calendarul zilei

Marți, 10 decembrie 2019

Sfintii zilei
Fer. Anton Durcovici, ep. m. **; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Liturghierul Roman
Fer. Anton Durcovici, ep. m. ** 
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Înț 3,1-9: I-a primit ca pe o jertfã de ardere de tot.
Ps 33(32): Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul!
Rom 8,31b-39: Nimic nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu, care este în Cristos.
In 15,18-21: Nu sunteți din lume, ci eu v-am ales din lume.
Meditatia zilei
Marți din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Dionisie, ep. şi îns., m. *; Ioan Leonardi, pr. *; Abraham, patriarh

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVII-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Toate se află în stăpânirea ta, Doamne,
şi nimeni nu se poate împotrivi voinţei tale.
Căci tu ai făcut cerul şi pământul
şi toate câte sunt cuprinse în ele;
tu eşti Stăpânul universului.                                                         Cf. Est 4,11


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, în iubirea ta nesfârşită,
tu le dăruieşti celor ce te imploră mai mult decât merită şi doresc;
te rugăm, revarsă mila ta asupra noastră:
eliberează-ne conştiinţa de tot ce o nelinişteşte
şi dăruieşte-ne ceea ce nu îndrăznim să-ţi cerem în rugăciune.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte jertfa orânduită după porunca ta,
iar tainele sfinte, pe care le celebrăm aducându-ţi slujirea cuvenită,
să împlinească în noi lucrarea ta de răscumpărare şi de sfinţire.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bun este Domnul cu cei care nădăjduiesc în el,
cu sufletul care îl caută.                                                                 Lam 3,25

sau:
E o singură pâine,
şi noi, cei mulţi, suntem un singur trup,
căci toţi ne împărtăşim
dintr-o singură pâine şi dintr-un singur potir.                          Cf. 1Cor 10,17

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule atotputernic,
tu ne-ai hrănit cu pâinea vieţii
şi ne-ai desfătat cu potirul bucuriei:
dă-ne, te rugăm, harul,
ca, astfel, să devenim tot mai asemănători cu Fiul tău,
pe care îl primim în sfânta împărtăşanie.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 „Tatãl nostru” este modelul rugãciunii celei mai simple şi autentice. Se cere ca manifestarea lui Dumnezeu şi a împãrãției sale şi dãruirea vieții sale tuturor oamenilor sã aibã loc prin intermediul pâinii, al iertãrii şi al ocrotirii constante.

LECTURA I

Ţie-ţi este milă de iederă, şi mie cum să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare?

Citire din cartea profetului Iona 4,1-11

Când a văzut că Dumnezeu îi iartă pe locuitorii din Ninive, Iona s-a mâhnit şi s-a aprins de mânie. El s-a rugat Domnului astfel: „Doamne, n-am spus eu bine când mă aflam în ţara mea? Tocmai pentru aceasta m-am grăbit să fug la Tarşiş, pentru că ştiam că eşti un Dumnezeu milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi care renunţi la pedeapsă! Acum, Doamne, ia-mi viaţa! Căci e mai bine să mor decât să trăiesc!” Domnul i-a răspuns: „Faci tu bine că te mânii?” Iona a ieşit atunci din cetate şi s-a aşezat în partea de răsărit a cetăţii. Acolo şi-a făcut o colibă din crengi şi s-a aşezat în ea la umbră, ca să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. Domnul Dumnezeu a făcut să crească o iederă, care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, făcându-i umbră şi alungându-i supărarea. Iona s-a bucurat foarte mult pentru iederă. Dar a doua zi, la revărsatul zorilor, Dumnezeu a dat poruncă unui vierme să roadă iedera şi aceasta s-a uscat. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit şi soarele a dogorât capul lui Iona. Simţind că leşină, el şi-a rugat moartea zicând: „Mai bine să mor decât să trăiesc!” Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Ai dreptul să te mânii din pricina acestei iedere?” El i-a răspuns: „Da, am dreptul să mă mânii până acolo că îmi doresc şi moartea!” 10 Atunci Domnul i-a zis: „Ţie îţi este milă de o iederă, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu ai făcut-o să crească, şi într-o noapte s-a ivit şi într-o noapte a pierit, 11 şi mie cum să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de copii, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, fără a pune la număr mulţimea de animale?!”

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 85,3-4.5-6.9-10 (R.: cf. 15b)

R.: Doamne, tu eşti îndelung răbdător şi plin de îndurare!

Ai milă de mine, Doamne,

către tine strig toată ziua.

Înveseleşte inima slujitorului tău,

căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne! R.

 

Căci tu, Doamne, eşti bunătate şi îndurare,

plin de dragoste faţă de cei care te cheamă.

Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea;

ia aminte la plângerile mele. R.

 

Toate popoarele pe care le-ai făcut vor veni şi te vor adora,

vor preamări numele tău, Doamne,

10 pentru că eşti mare şi săvârşeşti lucruri minunate,

tu singur eşti Dumnezeu! R.



ALELUIA Rom 8,15

(Aleluia) L-am primit pe Duhul Sfânt, prin care am devenit copii adoptivi

şi prin care îl numim pe Dumnezeu „Tatăl nostru”. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,1-4

În acel timp, Isus se afla în rugăciune. Când a terminat, unul dintre ucenicii săi l-a rugat: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum şi Ioan Botezătorul i-a învăţat pe ucenicii săi”. El le-a răspuns: Când vă rugaţi spuneţi: „Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta. Dă-ne zilnic pâinea de care avem nevoie. Iartă-ne păcatele, căci şi noi iertăm oricui ne-a greşit, şi nu ne duce pe noi în ispită”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Iona 4,1-11; Ps 85; Lc 11,1-4

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!”, este cererea discipolilor adresată lui Isus, cerere pe care o citim în evanghelia de astăzi. Astăzi trebuie, deci, să căutăm a înţelege ceva mai bine cât de necesar este ca noi să învăţăm să ne rugăm; înainte de toate, cu ajutorul primei lecturi.

Atitudinea lui Iona este exact contrariul primei cereri din Tatăl nostru: „Tată, sfinţească-se numele tău!” Iona s-a opus acestei cereri, el nu vrea ca numele lui Dumnezeu să fie preamărit. El cunoaşte numele lui Dumnezeu, dar se împotriveşte să-l facă cunoscut aşa cum este. El îi spune lui Dumnezeu: „Ştiam că tu eşti un Dumnezeu milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi care renunţi la pedeapsă”. Iată care este „numele” lui Dumnezeu, pe care vrea să-l facă cunoscut, şi pe care Iona îl cunoaşte din toată revelaţia biblică. Şi totuşi, nu vrea să dea mărturie despre el prin propria-i viaţă: este un lucru contrar gusturilor sale, contrar modului său de a-şi trăi viaţa. El a fost trimis la Ninive pentru a profeţi: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!”, şi acum pretinde ca această profeţie să se realizeze, ca să nu sufere reputaţia sa de profet. Dar milostivirea lui Dumnezeu nu poate să pună în act această predicţie. Dumnezeu l-a trimis pe profetul său pentru a chema la convertire şi ameninţarea sa era condiţionată: „Dacă nu vă veţi converti, veţi pieri”, şi acum Dumnezeu este mulţumit că poporul din Ninive s-a convertit şi că poate, astfel, să-şi facă cunoscut „numele său”: iubirea, bunătatea, milostivirea sa. Iona este, în schimb, plin de mânie, nu vrea ca numele lui Dumnezeu să fie preamărit. Şi atunci, Dumnezeu îi dă o lecţie, ca să înţeleagă cât de drept este ca el să manifeste milă faţă de tot ceea ce a creat, cât este de logic ca el să ierte şi să cheme la viaţă, şi nu la moarte.

Poate că nu ne dăm seama de aceasta, dar de atâtea ori ni se întâmplă şi nouă să nu dorim ca numele lui Dumnezeu să fie cunoscut aşa cum este: un Dumnezeu plin de blândeţe şi de răbdare, un Dumnezeu care nu intervine cu violenţă, ci care aşteaptă ca oamenii să se convertească, un Dumnezeu care permite existenţa răului pentru ca din el să poată extrage binele. De câte ori ne plângem de Dumnezeu pentru că lucrurile nu merg aşa cum ni s-ar părea nouă că este just! Vrem să reuşim în ceea ce facem; vrem să avem raporturi plăcute şi agreabile cu toţi; vrem ca punctul nostru de vedere să prevaleze; vrem să fie eliminaţi criminaliiY Şi Dumnezeu ne lasă să greşim, ne lasă în dificultatea raporturilor, permite ca alţii să nu ţină cont de opiniile noastre, face să strălucească soarele şi peste cei buni, şi peste cei răi. Relaţiile noastre spontane sunt în contradicţie cu prima cerere din Tatăl nostru: „Sfinţească-se numele tău!”, pentru că noi, mai degrabă, spunem: „Vreau ca gândurile mele să se împlinească, punctul meu de vedere să triumfeY„. Şi ideile noastre, perspectivele noastre sunt diferite de acelea ale lui Dumnezeu. E nevoie, deci, ca Domnul să ne înveţe să ne rugăm, ca el să pună în noi dorinţa profundă ca numele său să fie cunoscut.

Şi Domnul realizează educaţia noastră, înainte de toate, în celebrarea euharistică. Aceasta începe prin celebrarea cuvântului său, prin care el ne luminează, ne comunică punctul său de vedere, ca să-l putem înlocui pe al nostru. Dar nu numai prin cuvântul său, ci prin toată dinamica vieţii sale, a sacrificiului său, Domnul vrea să ne înveţe să ne rugăm cu adevărat: „Tată, sfinţească-se numele tău”. Ne putem ruga această rugăciune numai dacă suntem implicaţi în sacrificiul lui Cristos. Cum trebuie să fie sfinţit numele lui Dumnezeu? Ce înseamnă pentru Dumnezeu „a sfinţi numele său”? Învăţăm acest lucru participând la sacrificiul lui Isus. „Tată, preamăreşte numele tău!” Prin crucea lui Cristos, prin biruinţa sa în pătimire, numele lui Dumnezeu a fost cu adevărat făcut cunoscut, glorificat, sfinţit. În Euharistie, Isus ne antrenează în dinamica pătimirii sale în aşa fel încât să ne putem ruga Tatăl nostru mult mai profund la sfârşitul Liturghiei decât la începutul ei. „Sfinţească-se numele tău!” Spunem aceste cuvinte după ce Isus a repetat înaintea noastră jertfa de sine: „Acesta este trupul meu dat pentru voi, acesta este sângele meu, sângele noii alianţe”. În acest fel, numele lui Dumnezeu este sfinţit.

Atunci învăţăm cum numele lui Dumnezeu poate fi sfinţit şi în viaţa noastră. Ceea ce părea un obstacol, acum devine un mijloc, dacă îl purtăm cu noi, pentru a spune astfel, la Euharistie, pentru a înţelege cum putem, în orice situaţie, să sfinţim numele lui Dumnezeu. În loc să fim neliniştiţi în micile dificultăţi, în loc să disperăm în cele mari, să învăţăm puţin câte puţin să le vedem ca pe o posibilitate pe care iubirea Domnului ne-o oferă pentru a sfinţi numele său.