en-USro-RO

| Login
22 noiembrie 2019

Calendarul zilei

Vineri, 22 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghierul Roman
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Os 2,16.17b.21-22: Acolo mã va urma ca în vremea tinereții ei;
Ps 44: Ascultã, fiicã, privește și pleacã-ți urechea 
Mt 25,1-13: Iatã mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 33-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. și îns., m. *; Ioel, profet

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVIII-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
La tine, însă, este iertare, Dumnezeul lui Israel!                  Ps 129,3-4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
ca harul tău să ne întâmpine
şi să ne însoţească pururi,
ca să nu încetăm niciodată de a face binele.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, rugăciunile credincioşilor tăi
împreună cu darurile pe care ţi le oferim,
pentru ca, îndeplindu-ne cu iubire
aceste îndatoriri de fii ai tăi,
să putem ajunge în mărirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic.           Cf Ps 33,11

sau:
Când se va arăta Domnul, vom fi asemenea lui,
pentru că îl vom vedea aşa cum este.                                          Cf. 1In 3,2 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule, noi implorăm stăruitor maiestatea ta,
ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele preasfânt al Fiului tău,
să ne faci părtaşi de firea dumnezeiască.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Credința trebuie mãrturisitã. Isus ne va susține pe fiecare dupã atitudinea pe care o vom avea fațã de evanghelie, fie izolat (12,3), fie în fața tribunalelor (12,11-12), fie, în general, „în fața oamenilor” (12,8). El va fi „mijlocitorul” (Rom 8,34) celor care „își vor manifesta credința lor în el în fața oamenilor”.

LECTURA I

Abraham a crezut, nădăjduind împotriva oricărei nădejdi.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18

Fraţilor, 13 Dumnezeu a promis lui Abraham şi urmaşilor lui că vor primi lumea ca moştenire, nu prin împlinirea Legii, ci prin îndreptăţirea care vine prin credinţă. 16 De aceea, prin credinţă devine cineva moştenitor, aşa încât este un dar gratuit. Astfel promisiunea este sigură pentru toţi urmaşii lui Abraham, nu numai pentru cei care sunt supuşi Legii, dar şi pentru cei care au credinţa lui Abraham. 17 După cum este scris: „Am făcut din tine părintele unui mare număr de popoare!”; el este tatăl nostru în faţa lui Dumnezeu în care a crezut, a lui Dumnezeu care dă viaţă morţilor şi care cheamă la existenţă ceea ce nu există. 18 El a crezut, sperând împotriva oricărei speranţe şi astfel a ajuns părintele unui mare număr de popoare, după cuvântul Domnului: „Aşa de numeroşi vor fi urmaşii tăi!”

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,6-7.8-9.42-43 (R.: cf. 8a)

R.: Domnul îşi aduce aminte întotdeauna de legământul său.

Voi, urmaşii lui Abraham, slujitorul Domnului,

voi, copiii lui Iacob, alesul Domnului,

Domnul este Dumnezeul nostru;

hotărârile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

 

El îşi aduce aminte totdeauna de legământul său,

de cuvântul pe care l-a dat pentru mii de generaţii,

de promisiunea făcută lui Abraham,

de jurământul pe care l-a făcut în faţa lui Isaac. R.

 

42 Şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt

şi de slujitorul său Abraham.

43 L-a scos pe poporul său cu veselie,

pe aleşii săi în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

 


ALELUIA In 15,26b.27a

(Aleluia) Duhul adevărului va da mărturie despre mine, spune Domnul;

de asemenea veţi da mărturie despre mine şi voi. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Duhul Sfânt vă va învăţa ce trebuie să spuneţi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,8-12

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Pe acela care va da mărturie despre mine oamenilor şi Fiul Omului va da mărturie despre el înaintea îngerilor lui Dumnezeu; dar cel care mă va tăgădui înaintea oamenilor va fi şi el tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Celui care va vorbi împotriva Fiului Omului i se va ierta, dar celui care va rosti cuvinte de ocară împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta. 11 Când vă vor trage la judecată în faţa sinagogilor şi în faţa autorităţilor şi demnitarilor, nu fiţi îngrijoraţi cum vă veţi apăra sau ce veţi vorbi, 12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să spuneţi”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 4,13.16-18; Ps 104; Lc 12,8-12

Din nou sfântul Paul insistă asupra ordinii juste a lucrurilor: nu operele noastre contează, ci acţiunea lui Dumnezeu, generozitatea lui. Totul începe de la o promisiune a lui Dumnezeu. În istoria lui Abraham, la început există o promisiune divină, mai înainte ca Abraham să fi făcut ceva. „Nu prin împlinirea legii Dumnezeu i-a promis lui Abraham”, deoarece Legea nu exista încă, şi sfântul Paul scrie clar aceasta în Scrisoarea către Galateni: Legea a fost dată după mai bine de patru sute de ani. Principalul nu este, deci, observarea legii, ci primirea promisiunii cu deplină credinţă: astfel, îi dăm lui Dumnezeu libertatea şi ne punem în modul cel mai frumos viaţa la dispoziţia sa. E o condiţie facilă deschiderea faţă de Dumnezeu, a avea credinţă în el, şi nu în noi înşine, şi aceasta este indispensabilă.

Isus o spune în evanghelie: este necesar să mărturisim credinţa, chiar şi înaintea oamenilor, pentru a fi primiţi de Dumnezeu în cer: „Dacă cineva va da mărturie despre mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie despre el înaintea îngerilor lui Dumnezeu”. Întreaga noastră viaţă trebuie să fie nu un efort pentru a aduna merite, ci o mărturie de credinţă în Isus şi în Dumnezeu prin Isus Cristos.

Însă evanghelia ne avertizează să nu-i judecăm în grabă pe cei care nu-şi arată credinţa lor, când spune: „Celui care va vorbi împotriva Fiului Omului i se va ierta, dar celui care va rosti cuvinte de ocară împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta”. Există două aspecte ale credinţei. Există o manifestare exterioară, dar credinţa este fondată pe o manifestare internă a Duhului Sfânt. Uneori se poate întâmpla ca o persoană să se găsească în dificultatea de a profesa credinţa, de a accepta manifestări exterioare ale credinţei în Fiul Omului, adică ale credinţei creştine. Ei bine, nu se poate spune că acest lucru este de neiertat; de neiertat este rezistenţa faţă de Duhul Sfânt, adică neacceptarea în interior a mărturiei pentru Dumnezeu, care îl îndreaptă pe om spre Fiul său. Docilitatea faţă de Dumnezeu pregăteşte şi dezvoltă în noi credinţa: când există acest intim raport cu Duhul Sfânt, se ajunge la credinţă („Cine ascultă de Dumnezeu vine la lumină”, spune Evanghelia după Ioan), şi atunci în viaţa, de acum întemeiată pe credinţă, se dezvoltă plenar roadele Duhului Sfânt, şi credinţa poate să ajungă la eroica mărturie pe care o admirăm la martiri, mărturie care nu este operă umană, ci tocmai rodul Duhului, darul lui Dumnezeu în acela care se deschide în ascultare faţă de el.

Să-i cerem Domnului un respect tot mai profund pentru credinţă şi o crescândă docilitate faţă de Duhul, care sporeşte în noi duhul credinţei.