en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

 

Sfintii zilei

Sf. Augustina (Livia), cãlug.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXXII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Rugăciunea mea să ajungă înaintea ta, Doamne;
pleacă-ţi urechea la glasul cererii mele!                                 Cf. Ps 87,3

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi îndurător,
înlătură, cu bunătate, tot ce ne stă împotrivă,
ca, eliberaţi de orice povară trupească şi sufletească,
să te putem sluji cu toată libertatea.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Caută, Doamne, cu îndurare, la jertfa pe care ţi-o oferim
şi dă-ne harul
să luăm parte, cu inimi pline de credinţă şi de evlavie,
la pătimirea Fiului tău, pe care o celebrăm în chip tainic.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic;
el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă.                                                                 Cf. Ps 22,1-2 
 
sau:
Ucenicii l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii.                             Lc 24,35

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
ntăriţi de această hrană sfântă,
îţi aducem, Doamne, mulţumire
şi implorăm îndurarea ta,
ca revărsarea Duhului Sfânt să-i păstreze statornici în dreptate
pe aceia care au fost îmbrăcaţi cu putere de sus.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Cei zece leproși, pentru faptul cã au fost vindecați, ar fi trebuit sã-și arate recunoștința. Dar singurul care a fãcut-o a fost un samaritean, strãinul. Ceilalți nouã s-au limitat sã facã ceea ce prescria legea Leviticului în aceste cazuri. ªi nouã, afundați de atâtea lucruri pe care le avem de fãcut, ni s-ar putea întâmpla sã nu avem nici timp, nici inimã pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu.

LECTURA I

Ascultaţi, regilor, însuşiţi-vă înţelepciunea!

Citire din cartea Înţelepciunii 6,2-12

Ascultaţi, voi regilor, şi înţelegeţi; învăţaţi voi înşivă, conducători din toată lumea! Luaţi aminte, voi care domniţi peste mulţimi şi vă mândriţi cu numărul mare al popoarelor pe care le stăpâniţi. Căci Domnul v-a dat puterea, Cel Preaînalt v-a dat domnia. El cercetează faptele voastre şi vede planurile voastre. Voi, deşi aţi fost slujitori ai împărăţiei sale, n-aţi făcut judecată dreaptă, n-aţi păzit legea şi n-aţi împlinit voinţa lui Dumnezeu. Groaznică şi neaşteptată va fi venirea lui la voi, căci pe cei mari îi aşteaptă o judecată necruţătoare. Domnul se arată îngăduitor şi îndurător cu cel mic, dar pe cei puternici îi va judeca fără cruţare. Stăpânul universului nu se sfieşte în faţa nimănui şi nu se lasă influenţat de măreţia cuiva, căci el i-a creat şi pe cei mici şi pe cei mari şi tuturor le poartă de grijă în mod egal. Cei puternici vor fi supuşi unei cercetări severe. 10 Vouă, regilor, vă adresez aceste cuvinte, ca să vă însuşiţi înţelepciunea şi să nu cădeţi în greşeală, 11 căci cei care observă cu sfinţenie legile sfinte se vor sfinţi şi cei care şi le însuşesc îşi află în ele apărarea. 12 Căutaţi deci cuvintele mele, doriţi-le şi în ele veţi găsi cele mai potrivite îndrumări!

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 81,3-4.6-7 (R.: cf. 8a)

R.: Domnul vine să judece pe toţi locuitorii pământului.

Faceţi dreptate celui slab şi orfanului,

daţi dreptate nenorocitului şi săracului,

scăpaţi-l pe cel nevoiaş şi pe cel lipsit de apărare,

eliberaţi-l din mâinile celor răi! R.

 

Eu am zis: „Sunt dumnezei!

Toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt!”

Cu toate acestea veţi muri ca toţi oamenii,

veţi cădea ca toţi cei puternici. R.

 


ALELUIA 1Tes 5,18

(Aleluia) Aduceţi Domnului mulţumiri în toate,

aceasta o aşteaptă Dumnezeu de la voi toţi în Cristos Isus. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Nu s-a întors nici unul să dea mărire lui Dumnezeu afară de acest străin.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,11-19

În acel timp, 11 îndreptându-se spre Ierusalim, Isus trecea prin ţinutul dinspre Samaria şi Galileea. 12 Intrând într-un sat, l-au întâmpinat zece leproşi, care s-au oprit 13 şi i-au strigat de departe: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” 14 Văzându-i, Isus le-a zis: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Pe când mergeau, au fost curăţaţi de lepră. 15 Unul dintre ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors preamărindu-l pe Dumnezeu cu glas tare; 16 s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui Isus şi i-a mulţumit. Acesta era un samaritean. 17 Isus l-a întrebat: „Oare nu toţi cei zece au fost curăţaţi? Ceilalţi nouă unde sunt? 18 Nu s-a întors nici unul să dea mărire lui Dumnezeu afară de acest străin? 19 Şi i-a zis: ridică-te şi mergi. Credinţa ta te-a vindecat”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Înţ 6,2-12; Ps 81; Lc 17,11-19

În această evanghelie, Isus subliniază importanţa mulţumirii, a recunoştinţei. El a vindecat zece leproşi, dar numai un străin se întoarce să-i mulţumească. Ceilalţi erau obişnuiţi cu binefacerile lui Dumnezeu, credeau că este dreptul lor şi nu au considerat necesar să aducă mulţumire.

Noi, care primim foarte multe de la Dumnezeu, uneori suntem mai puţin recunoscători decât aceia care, după ce au trăit departe de el, când au ajuns să-l cunoască, au ştiut să se minuneze de bunătatea sa. Dacă lăsăm în inima noastră să se instaleze obişnuinţa de a nu aduce mulţumire, ne îndepărtăm de Domnul, deoarece mulţumirea este necesară pentru a completa binefacerea lui Dumnezeu. Numai acestui străin venit să mulţumească Isus a putut să-i spună: „Credinţa ta te-a mântuit”. Ceilalţi au primit vindecare, au plecat fericiţi din acest motiv, dar nu sunt în relaţie cu Dumnezeu, nu au credinţa care-i salvează.

Aducerea de mulţumire, într-un anume sens, închide circuitul cu Dumnezeu, strânge legătura cu el, şi acesta este lucrul cel mai important. Primirea unui beneficiu, în fond, este secundară: important este să fii în relaţie cu binefăcătorul, cu acela care dă. Un copil trebuie să primească tot ceea ce are nevoie, dar nu este important că el primeşte uneori ceva, alteori altceva, din punct de vedere material; important este că el se simte iubit de mamă, altfel inima sa nu s-ar dezvolta, nu ar putea creşte în iubire, deoarece i-ar lipsi raportul cu persoana pe care o iubeşte.

Dumnezeu vrea ca noi să simţim iubirea lui, vrea ca să o recunoaştem, nu pentru că este gelos pentru drepturile sale, ci tocmai pentru că nu vrea să ne dea doar nişte bunuri: el vrea să ni se dea pe sine însuşi. Recunoscând darurile sale, noi intrăm în relaţie cu el, completăm acel raport pe care el l-a iniţiat şi care nu poate să fie perfect fără colaborarea noastră. Pentru aceasta este importantă mulţumirea, căci prin ea recunoaştem că Dumnezeu ne iubeşte, că nu ne este suficient să gustăm în mod egoist din binefacerile sale, închizându-ne în noi înşine. Profitarea de orice dar al lui Dumnezeu este ca un aliment pentru suflet, care ne apropie tot mai mult de el, care ne dă bucuria de a fi în iubirea şi bunătatea sa.

La această bucurie ne cheamă Isus atunci când insistă asupra datoriei recunoştinţei.

Este, de asemenea, clar că recunoştinţa, punându-ne într-o atitudine corectă, este un mare ajutor pentru viaţa spirituală. Cine nu este recunoscător cade, fără îndoială, în egoism şi în orgoliu, în timp ce acela care este recunoscător este eliberat de aceste tentaţii. Ar trebui să fim recunoscători nu numai când primim ceva de la el, ci şi în toate acţiunile noastre, aşa cum era Isus care îi mulţumea mereu Tatălui. Chiar şi în timpul pătimirii el îi mulţumea Tatălui, chiar pătimirea însăşi era un sacrificiu de mulţumire, cum o arată instituirea Euharistiei. Isus îi aduce mulţumire lui Dumnezeu, primeşte de la Dumnezeu iminenta pătimire ca pe un minunat dar, prin care Tatăl îl glorifică pe Fiul şi îi dă posibilitatea Fiului să-l preamărească pe el.

Chiar şi noi putem să-i mulţumim lui Dumnezeu primind de la el toate acţiunile noastre, uşoare sau dificile, oricum ar fi: astfel, suntem într-un raport corect cu el şi suntem eliberaţi de insuficienţele umane, de imperfecţiunile umane, de tentaţii. Când totul merge bine, dacă nu-i mulţumim lui Dumnezeu, dacă nu ne gândim că acesta este un dar minunat care ne ajută să creştem în iubirea sa şi în iubirea faţă de alţii, în mod instinctiv ne complacem în noi înşine şi compromitem harul pe care Dumnezeu abia ni l-a dat, în loc să trăim în iubire. Şi atunci când lucrurile nu merg bine, dacă în loc să ne indispunem, să ne descurajăm, deschidem ochii pentru a vedea în credinţă că Dumnezeu lucrează în noi pentru a ne face asemănători Fiului său, care a suferit, dar apoi a fost glorificat, inima noastră se schimbă. În loc să ne cufundăm în amărăciune, ne îndreptăm spre adevărata lumină şi, astfel, găsim izvorul generozităţii. Adevărata generozitate nu este efortul titanic care ne poate face eroi; adevărata generozitate se primeşte de la Dumnezeu cu recunoştinţă şi iubire.

Să-i cerem Domnului să ne dea dorinţa de a-i mulţumi întotdeauna, acea dorinţă pe care la Liturghie o exprimăm spunând: „Vrednic şi drept este să-ţi aducem mulţumire”. Apostolul Paul repetă încontinuu creştinilor că trebuie să aducă mulţumire şi le dă el însuşi exemplu: la începutul fiecărei scrisori, sufletul său izbucneşte în aducere de mulţumire pentru tot binele pe care Dumnezeu îl împlineşte prin el şi prin întreaga Biserică. Să-i cerem, deci, Domnului să ne ajute să fim în fiecare zi „Euharistie”, adică să fim în atitudine de recunoştinţă, de aducere de mulţumire, primind de la el fiecare lucrare a noastră ca o hrană: „Hrana mea este să fac voinţa Tatălui meu”.