en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

 

Sfintii zilei

Ss. Bibiana, m.; Silveriu, pp. m.; Habacuc, profet

 Liturghierul Roman

Luni din Săptămâna I din Advent

Ant. la intrare 
Auziţi, neamuri, cuvântul Domnului
şi vestiţi-l până la marginile pământului:
iată, Mântuitorul nostru va veni; nu vă mai temeţi!         Cf. Ier 31,10; Is 35,4 
 
RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru,
dă-ne harul să aşteptăm cu dor venirea lui Cristos,
Fiul tău, pentru ca, atunci când va bate la uşa noastră,
să ne găsească veghind în rugăciune şi lăudându-l cu bucurie.
El, care, fiind Dumnezeu. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
primeşte darurile pe care ţi le aducem
şi pe care le avem de la bunătatea ta.
Tu, care ne învredniceşti astăzi să celebrăm aceste taine,
fă-le pentru noi chezăşie a mântuirii veşnice.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Vino, Doamne, să ne vizitezi cu pace,
ca să ne bucurăm din toată inima în faţa ta.         Cf. Ps 105,4-5; Is 38,3 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne,
ca tainele la care am luat parte să ne fie de folos,
învăţându-ne, încă din această viaţă trecătoare,
să iubim cele cereşti şi să căutăm mereu cele ce dăinuie veşnic.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus a rãmas uimit de acel sutaș roman: era smerit, fãrã instruire religioasã, cu o inimã de sãrac care îl primește pe Isus cu credințã, plin de iubire, milostiv... El era preocupat pentru soarta slujitorului sãu ca și cum ar fi fost însãși soarta sa. La începutul Adventului este bine sã privim la acest om și la comportamentul sãu și sã ne inspirãm de la el pentru a-l primi pe Cristos care vine; pentru ca sã trãim solidaritatea cu toate popoarele.

LECTURA I*

Domnul cheamă toate popoarele la pacea veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu.

Citire din cartea profetului Isaia 2,1-5

Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amos, cu privire la Iuda şi Ierusalim. În zilele care vor veni, muntele casei Domnului va fi înălţat peste vârfurile munţilor şi se va ridica deasupra dealurilor. Toate popoarele se vor îndrepta într-acolo. Multe popoare vor veni şi vor zice: „Veniţi să ne suim pe muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el să ne înveţe căile sale şi să umblăm pe cărările sale”. Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim. El va judeca neamurile şi va da legile sale multor popoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai pregăti pentru războaie; îşi vor transforma săbiile în fiare de plug şi suliţele în seceri. Voi, cei din casa lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!

Cuvântul Domnului

 

Când în Duminica I din Advent, anul A, se citeşte lectura de mai sus, se poate lua, la alegere, lectura următoare:

LECTURA I

Va fi bucurie mare pentru cei care vor fi mântuiţi.

Citire din cartea profetului Isaia 4,2-6

În ziua aceea, mlădiţa Domnului va fi plină de măreţie şi slavă şi rodul pământului va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel. Oricine va supravieţui în Sion şi va scăpa cu viaţă în cetate va fi numit sfânt şi va fi înscris să trăiască în Ierusalim. După ce Domnul va fi curăţit fărădelegile fiicelor Sionului şi va fi spălat Ierusalimul de sânge prin duhul dreptăţii şi al curăţirii Domnul va aşeza peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare ziua un nor de fum, iar noaptea un foc cu flăcări strălucitoare. Peste toată slava sa se va întinde un cort, ca umbrar împotriva arşiţei soarelui şi ca adăpost de ocrotire împotriva furtunii şi a ploii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 121,1-2.4-5.6-7.8-9 (R: cf. 1)

R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.

M-am bucurat când mi s-a spus:

„Vom merge în casa Domnului”.

Iată, picioarele noastre păşesc

prin porţile tale, Ierusalime. R.

 

Acolo urcă seminţiile, seminţiile Domnului,

ca, după Legea lui Israel, să laude numele Domnului.

Acolo sunt scaunele de judecată,

tronurile casei lui David. R.

 

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului.

Pace celor care te iubesc.

Pacea să locuiască între zidurile tale

şi liniştea în casele tale. R.

 

De dragul fraţilor şi prietenilor mei,

spune: „Pace ţie!”

De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru

mă rog pentru fericirea ta! R.

 

VERS LA EVANGHELIE cf. Ps 79,4

(Aleluia) Doamne Dumnezeul nostru, vino şi ne eliberează,

arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi. (Aleluia)

EVANGHELIA

Mulţi vor veni de la răsărit şi de la apus în împărăţia cerurilor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-11

În acel timp, a intrat Isus în Cafarnaum şi s-a apropiat de el un sutaş care l-a rugat zicându-i: „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, chinuindu-se cumplit”. I-a zis Isus: „Voi veni şi-l voi vindeca”. „Doamne, a reluat sutaşul, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va vindeca slujitorul meu. Căci şi eu, deşi sunt un om supus altora, am sub ascultarea mea ostaşi şi dacă-i spun unuia: du-te, se duce; şi altuia: vino, vine; şi slugii mele: fă aceasta, face”. 10 Auzind acestea Isus s-a mirat şi a zis celor care veneau după el: „Adevăr vă spun, nici în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare. 11 Şi vă spun că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 2,1-5 (sau Is 4,2-6); Ps 121; Mt 8,5-11

Lecturile Adventului ne propun o bogăţie imensă de trăire interioară. Raportul între cele două lecturi de astăzi e dat de speranţa popoarelor: „Mulţi vor veniY„

. Astfel, liturgia are darul de a spori speranţa noastră. Biserica nu vrea ca rugăciunea noastră să se restrângă la un orizont personal, ci vrea ca ea să se deschidă primirii tuturor dorinţelor, tuturor aspiraţiilor oamenilor, pentru ca acestea să-şi afle împlinirea în Cristos. Templul adevărat este Cristos spre care „toate popoarele se vor îndrepta”.

De aceea, să ne deschidem inimile, să ne gândim la toţi aceia care nu-l cunosc pe Dumnezeu, sau nu vor să-l cunoască, şi care au o mare nevoie de el. Viaţa noastră să fie o mărturie care să-l reveleze tuturor.

Toate aspiraţiile celui ce se vrea liber, toate lucrurile frumoase semănate de Dumnezeu şi dorite de oameni să le avem prezente în noi, să le facem mai vii, pentru ca rugăciunea noastră să ducă la mântuirea lumii.

Evanghelia ne spune cum putem merge în întâmpinarea lui Cristos care vine. Trebuie să-l cunoaştem înainte de toate pe acela de care avem nevoie. Centurionul are nevoie de intervenţia lui Cristos pentru servitorul care suferă. Şi noi trebuie să avem prezente nevoile noastre, să fim conştienţi de mizeria noastră.

Apoi umilinţă. Chiar dacă ne aflăm în nevoie, chiar dacă suntem într-o stare mizerabilă, nu suntem vrednici ca Isus Cristos să se deranjeze pentru noi. Nu trebuie să considerăm natural faptul ca Fiul lui Dumnezeu să aibă grijă de noi, nu merităm acest lucru.

Şi credinţă. Ştiind că Domnul are moduri proprii de a trăi şi de a acţiona, să-l lăsăm pe el să aleagă modalitatea în care va veni. O persoană în situaţia centurionului spontan şi-ar fi dorit ca Isus însuşi să meargă, să împlinească minuneaY Centurionul renunţă la aceasta şi se mulţumeşte cu o manifestare mai puţin în forţă, dar în realitate mai profundă, cu o adeziune mai intimă, ca prin cuvântul său Isus Cristos să se facă prezent şi să vindece.

Acesta e lucrul cel mai important: nu a cere ca Domnul să vină într-un mod anume, printr-o manifestare externă, ci a-l întâlni pe el mai profund prin credinţă. Şi Cristos subliniază importanţa credinţei centurionului.

Să-i cerem Domnului să sprijine credinţa noastră pentru a-l primi aşa cum el vrea să se prezinte; el se va revela în modul cel mai profund şi mai adaptat nevoilor noastre.

                                                                            * * *

Comentariu la Is 4,2-6. Începem timpul aşteptării. Nu e vorba însă de o aşteptare pasivă, căci vorbim despre o pregătire. Dacă îl aşteptăm cu pasivitate pe Domnul, atunci când el va veni la noi nu-l vom putea primi, casa nu ne va fi pregătită şi, deci, venirea sa nu va fi pentru noi un har, ci, mai degrabă, un motiv de condamnare. De aceea, trebuie să pregătim venirea Domnului. Isaia, în lectura de astăzi, ne spune că pregătirea înseamnă purificare; a spăla „fărădelegile fiicelor Sionului”, a curăţa „Ierusalimul de sânge prin duhul dreptăţii şi al curăţirii” înseamnă o purificare totală.

Dacă însă această purificare se face în speranţă, ea este o purificare adevărată. Dacă ar fi vorba doar de ispăşire şi purificare, nu am fi atât de entuziasmaţi, dar când e vorba de venirea Domnului care e bun şi puternic, atunci inima noastră e mai dispusă să facă ceea ce e necesar pentru a realiza întâlnirea cu el, întâlnire de iubire ce devine imposibilă în lipsa unei purificări autentice.

Trebuie să spunem că aşteptarea însăşi e o purificare. A aştepta înseamnă a nu fi satisfăcuţi imediat, şi acest lucru ne costă. Vrem îndată mângâierea Domnului şi ne plângem că nu vine mai curând. În schimb ar trebui să înţelegem că trebuie să aşteptăm pentru că timpul purifică dorinţa noastră. Aviditatea noastră e semnul egoismului, al spiritului de posesiune, în schimb, aşteptarea ne pune într-o atitudine de umilă şi docilă întâmpinare a Domnului.

Şi un ultim punct, care e foarte important. Noi nu suntem capabili să ne purificăm. Domnul este acela care operează această purificare. Spune Isaia: „După ce Domnul va fi curăţat şi spălat Ierusalimul prin duhul său”, Duhul Sfânt care elimină păcatul (Duhul dreptăţii), „atunci va veni Domnul”. Deci, Domnul trebuie să fie deja prezent pentru a purifica, prezent într-o oarecare manieră pentru a pregăti venirea sa într-o altă manieră. Şi aceasta e consolarea noastră: a şti că Domnul e deja prezent în noi cu opera sa de purificare, că el însuşi e consolarea noastră; a şti că Domnul e deja prezent în noi cu opera sa de purificare, că el însuşi îşi pregăteşte venirea dacă suntem disponibili acţiunii sale.