en-USro-RO

| Login
29 ianuarie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Ambrozie, ep. înv. **; Maria Giusseppa Rosselo, cãlug.

 Liturghierul Roman

7 decembrie

Sfântul Ambroziu episcop şi învăţător al Bisericii

 

Ant. la intrare

În mijlocul adunării i-a deschis gura Domnul
şi l-a umplut de Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii;
cu veşmânt de slavă l-a îmbrăcat, aleluia!                     Cf. Sir 15,5

 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care l-ai făcut pe sfântul episcop Ambroziu
învăţător al credinţei catolice şi exemplu de tărie apostolică,
te rugăm, trezeşte în Biserică păstori după inima ta,
care să conducă poporul tău
cu tărie şi cu înţelepciune.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
ca, prin această celebrare,
Duhul Sfânt să reverse asupra noastră lumina credinţei
cu care l-a luminat necontenit pe sfântul episcop Ambroziu,
ca să vestească pretutindeni gloria ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Ant. la Împărtăşanie

Cine meditează la legea Domnului ziua şi noaptea
va da rod la timpul potrivit.

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi de puterea acestor taine,
te rugăm, Doamne,
să ne luminezi prin învăţătura sfântului Ambroziu,
ca să păşim cu hotărâre şi elan pe căile tale,
şi astfel, să ajungem la desfătarea ospăţului veşnic.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Nãscut la Trier în jurul anului 340, dintr-o familie romanã, Ambrozie a studiat la Roma. Aflându-se la Milano în anul 374, a fost, în mod neașteptat, ales episcop al acelui oraș, fiind consacrat la 7 decembrie dupã ce a fost mai întâi botezat, fiind doar catehumen. Foarte conștiincios în îndeplinirea îndatoririlor, a arãtat tuturor o mare iubire și a fost, pentru credincioșii încredințați lui, un adevãrat pãstor și învãțãtor. Ajunge purtãtorul de cuvânt, uneori puțin cam aspru, al credinței catolice și a moralei naturale în fața împãraților. Combate erezia arianã, mai ales compunând imnuri populare pentru a fi cântate în adunãrile liturgice. Prin prestigiul sãu contribuie la convertirea lui Augustin. A murit în Sâmbãta Sfântã, la 4 aprilie 397.

LECTURA I

Era iubit de Dumnezeu şi de oameni.

Citire din cartea lui Ben Sirah 44,16-17.19-20.23; 45,1-4.15-16

16 Deoarece a fost plăcut înaintea Domnului, Enoch a fost strămutat în paradis şi a devenit pildă de pocăinţă pentru popoare. 17 Noe a fost desăvârşit şi drept în timpul mâniei lui Dumnezeu şi a ajuns să fie împăcare pentru neamul omenesc. 19 De aceea a fost făcut un legământ veşnic cu el şi a fost pus ca să nu mai piară toată lumea prin Potop. 20 Abraham a fost mare, părinte al unei mulţimi de popoare şi n-a fost găsit altul asemenea lui în măreţie. 23 De aceea Dumnezeu a hotărât cu jurământ că va binecuvânta toate popoarele prin descendenţa lui şi o va înmulţi ca ţărâna pământului şi ca stelele cerului. 45,1 Plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Moise a lăsat o amintire care este binecuvântare. Dumnezeu i-a dăruit lui mărirea sfinţilor, l-a preamărit cu teamă din partea tuturor duşmanilor şi a făcut prin cuvintele sale fapte minunate. L-a preamărit pe el în faţa regilor şi prin el a dat porunci poporului său şi i-a manifestat gloria sa. Pentru credinţa şi pentru blândeţea sa l-a sfinţit şi l-a ales pe el dintre toţi muritorii. 15 Mai înainte de el n-a fost nimeni atât de strălucit încă de la origini. 16 Nimeni din alt neam n-a fost îmbrăcat aşa decât numai fiii lui şi nepoţii lui pentru totdeauna.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,2-3.4-5.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)

R.: În veci voi cânta, Doamne, milostivirea ta.

Milostivirea Domnului în veci o voi cânta,

cu gura voi spune din neam în neam adevărul tău.

Tu ai spus: „Iubirea mea e dăruită pe veci!”

O dată cu cerurile ai statornicit adevărul tău. R.

 

„Am făcut legământ cu alesul meu,

iată ce i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David:

Îţi voi întări seminţia pe veci,

din neam în neam îţi voi păstra scaunul de domnie. R.

 

21 L-am aflat pe David slujitorul meu

şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt,

22 pentru ca mâna mea să-i fie sprijin

şi braţul meu să-i dea putere. R.

 

25 Adevărul şi bunătatea mea îl vor însoţi

şi puterea lui va creşte prin numele meu.

27 El îmi va spune: «Tu eşti Tatăl meu,

Dumnezeul meu, stânca mea şi mântuirea mea!»”. R.

ALELUIA In 10,14

(Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul.

Eu cunosc oile mele iar ele mă cunosc pe mine. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Păstorul cel bun îşi dă sufletul pentru oile sale.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,11-16

În acel timp, Isus a spus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale. 12 Cel plătit nu este păstor, căci oile nu-i aparţin. Dacă vede lupul venind, el lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte. 13 Cel plătit fuge, pentru că nu-l interesează decât plata şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele şi oile mele mă cunosc pe mine, 15 precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viaţa pentru oile mele. 16 Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul meu: va fi o singură turmă şi un singur păstor”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 30,19-21.23-26; Ps 146; Mt 9,35B10,1.6-8

„Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde; dar ochii tăi îi vor vedea pe cei care te învaţă şi urechile tale vor auzi cuvântul celor care te călăuzescY„. Este marele mister al întrupării: Dumnezeu nu mai este invizibil. „Cine mă vede pe mine îl vede pe Tatăl”, zice Isus. Şi totul se schimbă. Chiar şi în încercare îl avem pe Isus care a luat asupra sa suferinţa noastră, şi astfel, suntem în lumina întrupării. Şi aceasta e lumina care luminează pe orice om care vine în această lume”.

Putem într-adevăr, aplicând evanghelia lumii de astăzi, să spunem că şi acum Isus parcurge micile cetăţi şi sate învăţând, predicând, vindecând.

Să ne gândim la toate ţările pe unde umblă papa în călătoriile sale, să ne gândim la atâţia misionari şi misionare care predică, învaţă, se îngrijesc de orice slăbiciune sau infirmitate, aşa cum o făcea Isus. Isus, deci, este prezent, prin intermediul misionarilor săi, şi simte compasiune ca şi atunci când trecea pe străzile Palestinei.

Şi noi trebuie să avem compasiunea lui Cristos faţă de cei ce suferă de diferite boli, faţă de cei care sunt obosiţi şi risipiţi ca nişte oi fără păstor.

Desigur, au păstori din punct de vedere politic, au conducători. Dar pentru a conduce sufletele nu au nici un păstor, nu-l cunosc încă pe adevăratul păstor şi nu au lumina credinţei care să lumineze viaţa lor.

Să-l ascultăm, deci, pe Domnul care spune şi astăzi încă discipolilor săi: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini!” Trebuie să fim preocupaţi de secerişul Domnului, să avem dorinţa de a ajuta opera Domnului Isus pentru răspândirea credinţei în toată lumea.


„Rugaţi-l, deci, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său!” Să ne rugăm pentru papa, pentru ca prin călătoriile sale misionare să reînvie spiritul misionar în inimile cât mai multor credincioşi, în special ale tinerilor şi tinerelor, şi să fie o lumină a evangheliei care să atragă lumea la iubirea lui Cristos.