en-USro-RO

| Login
13 august 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Damasus I, pp. *

 Liturghierul Roman

Miercuri din Săptămâna a II-a din Advent

Ant. la intrare 
Domnul va veni şi nu va întârzia.
El va lumina cele ascunse de întuneric
şi se va arăta tuturor neamurilor.         Cf. Hab 2,3; 1Cor 4,5 
 
RUGĂCIUNEA ZILEI
Atotputernice Dumnezeule,
care porunceşti să pregătim calea pentru Cristos Domnul,
nu îngădui să fim doborâţi de neputinţele noastre,
acum, când aşteptăm venirea aducătoare de mângâiere
a tămăduitorului ceresc.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul,
ca jertfa evlaviei noastre să nu înceteze niciodată înaintea ta,
iar celebrarea tainei orânduite de tine să lucreze în noi mântuirea.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Iată, Domnul nostru va veni cu putere
şi va lumina ochii slujitorilor săi.         Cf. Is 40,10; 35,5

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Noi implorăm, Doamne, bunătatea ta,
ca puterea acestei taine
să ne izbăvească de pornirile rele
şi să ne pregătească pentru sărbătorile ce se apropie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 „Cei ce nãdãjduiesc în Domnul capãtã puteri noi, primesc aripi ca de vultur, aleargã și nu-și pierd puterile”, spune Isaia. Pentru aceasta Isus oferã un „jug” plãcut. Nu cere un efort personal menit sã acumuleze fapte bune și merite în vederea mântuirii, ci ne cere numai sã-l acceptãm ca partener de cãlãtorie, ca frate și prieten. Acesta este „jugul” iubirii

LECTURA I

Domnul atotputernic dă puteri celui obosit.

Citire din cartea profetului Isaia 40,25-31

Cel Sfânt spune: 25 „Cu cine mă veţi asemăna ca să fiu asemenea cu el?” 26 Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: cine a creat stelele de pe cer? Cine aşază în ordine mulţimea lor şi le cheamă pe nume? Atât de mare este puterea şi tăria lui, încât toate răspund la chemarea lui. 27 Pentru ce zici tu, Iacobe, pentru ce vorbeşti, Israele: „Domnul nu cunoaşte calea mea, drepturile mele sunt trecute cu vederea de Dumnezeul meu?” 28 Nu ştii tu şi n-ai auzit niciodată că Domnul este Dumnezeu veşnic, că el a făcut marginile pământului? El nu oboseşte, nici nu se sleieşte de puteri; înţelepciunea lui nu are măsură. 29 El întăreşte pe cel obosit şi dă puteri celui slab. 30 Cei tineri obosesc şi îşi pierd puterile, cei în vârstă se clatină, 31 dar cei ce nădăjduiesc în Domnul capătă puteri noi, primesc aripi ca de vultur, aleargă şi nu-şi pierd puterile, fac drumuri lungi şi nu obosesc.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.3-4.8 şi 10 (R.: 1a)

R.: Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi toată fiinţa mea să laude numele său cel sfânt!

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

 

El îţi iartă toate păcatele

şi te vindecă de orice infirmitate.

El îţi scapă viaţa de la pierzare

şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.

 

Domnul este îndurător şi milostiv,

el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.

10 El nu răsplăteşte după greşelile noastre,

nici nu pedepseşte după fărădelegile noastre. R.

VERS LA EVANGHELIE

(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască pe poporul său;

fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Veniţi la mine toţi cei obosiţi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,28-30

28 În acel timp, Isus spunea mulţimilor:„Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi 29 şi eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine care sunt blând şi smerit la inimă 30 şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 40,25-31; Ps 102; Mt 11,28-30

Din timpurile cele mai vechi, Biserica pune pe buzele noastre, la începutul Liturghiei, rugăciunea care se găseşte în evanghelie: „Doamne, miluieşte-ne! Kyrie, eleison!” În formulele actuale, cele trei invocaţii sunt îndreptate către Cristos, dar în vechime ele invocau milostivirea celor trei persoane divine: „Doamne, Tatăl milostivirii, care l-ai trimis pe Fiul tău, ai milă de noi! Cristoase, semnul milostivirii lui Dumnezeu, ai milă de noi! Doamne, Duhule Sfinte, Mângâietorule, ai milă de noi!” Această rugăciune manifestă toată intenţia lui Dumnezeu, ne arată că putem conta pe iubirea lui Dumnezeu şi, în special, la Liturghie, pentru că Liturghia este expresia perfectă a milostivirii Tatălui, a milostivirii Fiului, a milostivirii Duhului Sfânt.

Deja în Vechiul Testament îşi revelase milostivirea sa: „Bun şi milostiv este Domnul B proclama psalmul 102 B încet la mânie şi mare în iubire”. Lui Moise, Dumnezeu i s-a revelat ca un Dumnezeu plin de milă, bogat în milostivire şi în fidelitate. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de mizeria poporului său şi de-a lungul istoriei nu a abandonat niciodată acest popor încăpăţânat: l-a pedepsit cu milă pentru a-l converti şi pentru a-l conduce la o mai mare intimitate cu el.

Dar această mare milostivire revelată de Dumnezeu în Vechiul Testament e puţin lucru faţă de ceea ce a realizat venirea lui Cristos. În acest timp al Adventului, noi trebuie să luăm cunoştinţă de milostivirea lui Dumnezeu, de iubirea sa milostivă, care realizează o extraordinară minune.

Cele două lecturi de astăzi, în contrastul lor, scot în evidenţă tocmai această minune. Prima lectură insistă asupra puterii lui Dumnezeu: „Atât de mare este puterea şi tăria luiY Domnul este Dumnezeu veşnic, creatorul întregului pământ. El nu oboseşte şi nici nu se sleieşte de puteri; înţelepciunea lui nu are măsură”.

Evanghelia, în schimb, ne face să-l vedem pe Isus blând şi umil, care nu vorbeşte despre putere şi forţă, ci se prezintă ca unul dintre noi. Aceasta e cea mai importantă expresie a milostivirii lui Dumnezeu: el a voit să se facă asemenea nouă, să se facă părtaş la soarta noastră umană. Nu e vorba despre o simplă condescendenţă, ci e însăşi dorinţa de a ne salva, de a ne conduce la intimitatea cu sine. Aceasta e o iubire foarte mare.

Liturghia face prezent cel mai mare act de milostivire, adică faptul că Domnul Isus nu numai că a luat natura noastră, ci şi suferinţele şi moartea noastră, a luat umilinţa noastră şi a făcut-o un mijloc de comuniune cu viaţa divină. În realitate, Cristos, murind pe cruce, a transformat cea mai mare umilinţă pe care o putea suporta omul într-un izvor de glorie.

Astfel, toată existenţa noastră a fost transformată pentru că tot ceea ce putea să fie motiv de descurajare, sau de-a dreptul, de disperare, devine, în schimb, motiv de încredere, un motiv de progres nu numai în încredere, ci în glorie, aşa cum vrea Domnul.

În acest timp al Adventului, trebuie să gustăm profund această milostivire, această iubire delicată a Domnului, care vine în viaţa noastră pentru a se face părtaş slăbiciunii noastre, umilirilor noastre, suferinţelor noastre pentru a o lumina cu iubirea sa şi a o transforma într-un drum de glorie, de iubire, de bucurie.