en-USro-RO

| Login
5 iulie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **

 Liturghierul Roman

14 decembrie

Sfantul Ioan al Crucii, preot invatator

 

Ant. la intrare

În ce mă priveşte, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva
decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos,
prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume.        Gal 6,14

 

RUGĂCIUNEA ZILEI

Dumnezeule,
care i-ai inspirat sfântului tău preot Ioan
o totală lepădare de sine şi o iubire înflăcărată a crucii,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca, străduindu-ne să-l urmăm cât mai îndeaproape,
să ajungem la contemplarea veşnică a măririi tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte, Dumnezeule atotputernic,
jertfa pe care ţi-o oferim
în amintirea sfântului Ioan al Crucii şi dă-ne harul
ca noi, celebrând misterele pătimirii Domnului,
să putem imita în viaţa noastră
ceea ce săvârşim acum.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Ant. la Împărtăşanie
Cine vrea să vină după mine,
să renunţe la sine, să-şi ia crucea
şi să mă urmeze, spune Domnul.                     Cf. Mt 16,24

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule,
care în sfântul Ioan
ai făcut să strălucească în chip minunat misterul crucii,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca, întăriţi prin jertfa altarului,
să fim tot mai strâns uniţi cu Cristos
şi să lucrăm în Biserică pentru mântuirea tuturor.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 În anul 1567, un carmelit de 25 de ani, hirotonit preot, o întâlnește pe Tereza a lui Isus (din Avila), care era în vârstã de 52 de ani. Ioan al Crucii (1542-1591), colaboratorul reformatoarei Carmelului, e închis de carmeliți care se opun acestei reforme. În celulã compune „Cântecul spiritual” în care cântã bucuria unirii cu Dumnezeu. Lucrãrile sale, care expun condițiile și semnele adevãratei contemplații, i-au meritat titlul de învãțãtor mistic. „În amurgul vieții noastre vom fi judecați despre iubire, și, pentru a ne deschide acestei iubiri, trebuie sã renunțãm la tot ce nu este Dumnezeu”. Aceasta e doctrina lui. S-a nãscut în Spania și a murit la Ubeda

LECTURA I

Noi vestim înţelepciunea tainei lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 2,1-10a

Fraţilor, când am venit la voi, ca să vă vestesc taina lui Dumnezeu, nu am venit ca unul iscusit în arta cuvântului sau a înţelepciunii. Eu n-am voit să cunosc printre voi altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit. Am venit în mijlocul vostru întru slăbiciune şi frică, ba chiar de-a dreptul tremurând. Limbajul meu şi propovăduirea evangheliei nu aveau nimic comun cu vorbele meşteşugite ale artei de a convinge; dar ele se bazau pe Duhul Sfânt şi pe puterea lui, pentru ca temeiul credinţei voastre să nu fie înţelepciunea oamenilor, ci puterea lui Dumnezeu. Celor maturi în credinţă le propunem şi noi o înţelepciune, dar ea nu este înţelepciunea acestei lumi, nici înţelepciunea stăpânitorilor acestei lumi, care sunt muritori. Dimpotrivă, noi vestim înţelepciunea lui Dumnezeu, înţelepciune ţinută ascunsă, dar rânduită de Dumnezeu înaintea tuturor veacurilor, ca să ne ducă la mărire. Nimeni dintre stăpânitorii acestei lumi nu a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul măririi. Noi vă vestim, după cum spune Scriptura: ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit, ceea ce la inima omului nu a ajuns, aceea a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el. 10a Nouă ne-a descoperit Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, această înţelepciune.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15,1-2a şi 5.7-8.11 (R.: cf. 5a)

R.: Tu, Doamne, eşti partea mea de moştenire.

Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine.

2a Am spus lui Dumnezeu: „Tu eşti Dumnezeul meu!”

Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,

tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

 

Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune,

căci până şi noaptea mă îndeamnă inima.

Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;

dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

 

11 Tu îmi vei arăta cărarea vieţii;

în faţa ta sunt bucurii nespuse

şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

 

ALELUIA Gal 2,20a

(Aleluia) Am fost răstignit împreună cu Cristos;

nu mai sunt eu cel care trăiesc, dar Cristos trăieşte în mine. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Nu vă mai numesc slugi, dar prieteni.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Sir 48,1-4.9-11; Ps 79; Mt 17,10-13

Este magnific elogiul făcut de Siracide profetului Ilie: „Ca focul şi cuvântul lui ardea ca o făclie”.

Ilie trăia într-un moment în care se extindea cultul lui Baal, cu profeţii săi numeroşi care promiteau prosperitate materială. Dimpotrivă, el era profetul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu nu-i vrea pe oameni cufundaţi în materialism, ci bogaţi în credinţă. Şi astfel, Ilie, „prin cuvântul Domnului, a închis cerul să nu plouă”. Seceta care a urmat e un simbol al mâniei lui Dumnezeu, dar, în realitate, cuvântul Domnului vorbeşte dintr-o cu totul altă motivaţie: „Pentru a potoli mânia (mai înainte de a se dezlănţui) şi pentru a întoarce inima părinţilor spre fiii lorY„. Acest text ameninţător se sfârşeşte cu: „Fericiţi cei care te-au văzut şi s-au învrednicit de prietenia ta!” Toate se petrec pentru a reaprinde iubirea.

Cu adevărat un elogiu magnific. Dar a fost scris mult timp după moartea profetului. E uşor să recunoşti opera unui profet după moartea sa, când este departe în timp, pentru că e mai aproape opiniilor noastre; dar e mai dificil să o recunoşti în actualitate, când e vie şi vorbeşte, pentru că e operă de purificare, prin ea însăşi incomodă, şi care nu e după vederile şi aşteptările noastre.

La fel s-a întâmplat şi în timpul lui Isus. Poporul care trebuia să fie mai pregătit, deoarece cunoştea Scripturile, a folosit Scripturile pentru a-i ridica obiecţii lui Isus: „Nu trebuia să vină mai întâi Ilie?” Răspunsul lui Isus: „Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au voit. Atunci ucenicii au înţeles că vorbea despre Ioan Botezătorul”.

Înţelepciunea cărturarilor era sclavă a indisponibilităţii lor. Dacă ar fi fost disponibili, ar fi acceptat mesajul de convertire al lui Ioan Botezătorul şi atunci ar fi înţeles că Ilie s-a întors, că el era noul Ilie.

Pentru „a vedea”, trebuieY să folosim şi picioarele, să mergem pe drumul convertirii.

Să cerem prin intermediul sfintei Fecioare harul disponibilităţii pentru a pregăti venirea Domnului. Ea, „pelerina credinţei”, a fost disponibilă să meargă, să-l urmeze pe Isus. Să mergem şi noi, să facem paşii pe care Domnul ni-i cere. Atunci mintea noastră va fi luminată şi vom recunoaşte falşii profeţi care există şi astăzi şi îi vom urma, în schimb, pe aceia care ne îndeamnă la bine, la fervoarea operativă a carităţii.

Şi să cerem ca Biserica să fie bogată în astfel de profeţi, ca să o pregătească pentru venirea lui Isus.