en-USro-RO

| Login
29 ianuarie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Felix de Nola, pr. m.; Ioan-Anton Farina, ep

 Liturghierul Roman

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN

Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag. 202.

Ant. la intrare
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina. Ps 35,10

 

sau:
Eu am venit ca să aibă viaţă,
şi să o aibă din belşug. 
In 10,10

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,
să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Domnul şi-a amintit de Ana şi ea l-a născut pe Samuel.

Citire din cartea întâi a lui Samuel 1,9-20

În zilele acelea, după ce a luat parte la ospăţul legat de jertfă, Ana s-a ridicat şi s-a prezentat în faţa Domnului. Preotul Eli şedea pe scaunul său, la intrarea în sanctuar. 10 Ana, cu inima plină de amărăciune şi cu ochii în lacrimi, a început să se roage Domnului. 11 Ea a făcut un legământ zicând: „Stăpâne al universului, dacă te vei uita cu bunăvoinţă la nefericirea slujitoarei tale, dacă îţi vei aminti de mine, dacă nu mă vei uita şi îmi vei da un fiu, atunci eu îl voi consacra Domnului pentru toată viaţa, iar foarfecele nu se va atinge de părul lui”. 12 În timp ce ea continua să se roage astfel în faţa Domnului, Eli privea cu atenţie la buzele ei. 13 Ana se ruga în inima ei şi îşi mişca numai buzele, dar glasul nu i se auzea. De aceea Eli se gândea că este beată 14 şi i-a spus: „Până când vei mai sta aici beată? Du-te şi te culcă!” 15 Ana i-a răspuns: „Nu, domnul meu, sunt o femeie apăsată de suferinţă; nu am băut nici vin nici altă băutură ameţitoare, ci mi-am descărcat inima în faţa Domnului. 16 Să nu crezi că slujitoarea ta este o femeie dezmăţată; o mare durere şi amărăciune m-au făcut să mă rog atâta timp”. 17 Eli i-a răspuns: „Mergi în pace, Dumnezeul lui Israel îţi va da ceea ce l-ai rugat”. 18 Ana i-a spus: „Cuvintele tale sunt o mare mângâiere pentru slujitoarea ta”. Apoi s-a dus în drumul ei, a început să mănânce şi faţa ei nu mai era cea de mai înainte. 19 A doua zi Elcana şi ai săi s-au sculat dis-de-dimineaţă; după ce s-au închinat încă o dată în faţa Domnului, s-au întors acasă la Rama. Elcana a cunoscut-o pe Ana, soţia sa, şi Domnul şi-a amintit de ea. 20 Când i s-a împlinit timpul, Ana a născut un fiu. Ea i-a pus numele Samuel adică „Dumnezeu ascultă”, căci zicea: „L-am cerut de la Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL 1Sam 2,1.4-5.6-7.8abcd (R.: 1a)

R.: Domnul este bucuria şi mântuirea mea.

Inima mea se bucură în Domnul,

căci Dumnezeu m-a întărit;

acum râd de duşmanii mei,

căci ajutorul tău, Doamne, este bucuria mea. R.

 

Arcul celor puternici s-a sfărâmat,

iar cei slabi s-au încins cu putere.

Cei sătui s-au robit pentru pâine,

iar cei flămânzi nu mai îndură foame. R.

 

Domnul este stăpânul vieţii şi al morţii,

el trimite pe oameni în locuinţa morţilor

şi tot el îi scoate de acolo.

Domnul face sărac şi tot el îmbogăţeşte,

el înjoseşte şi tot el înalţă. R.

 

8abcd Domnul ridică din ţărână pe cel sărman

şi din gunoi pe cel lipsit,

ca să-i aşeze alături de cei mari

şi să le dea un loc de cinste. R.

 

ALELUIA 1Tes 2,13

(Aleluia) Primiţi cuvântul lui Dumnezeu, căci nu este un cuvânt omenesc,

ci, într-adevăr, Dumnezeu este cel care vă vorbeşte. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

El învăţa ca unul care are putere.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,21-28

21 Însoţit de ucenicii săi, Isus a sosit la Cafarnaum. Aici, fiind zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă şi a început să înveţe. 22 Cei care îl ascultau erau uimiţi de învăţătura lui, căci el învăţa ca unul care are putere, şi nu în felul cărturarilor. 23 În sinagoga lor era un om stăpânit de un duh necurat, care a început să strige: 24 „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Eu ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!” 25 Atunci, Isus l-a dojenit cu asprime: „Taci şi ieşi din omul acesta!” 26 Duhul necurat l-a scuturat cu putere şi a ieşit din el, scoţând un strigăt puternic. 27 Toţi au rămas înmărmuriţi şi au început să se întrebe unii pe alţii: „Ce înseamnă aceasta? Iată o învăţătură nouă, vestită cu autoritate, el porunceşte până şi duhurilor necurate şi ele i se supun!” 28 Şi faima lui s-a răspândit cu repeziciune în toate împrejurimile Galileii.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Sam 1,9-20; 1Sam 2; Mc 1,21-28

În prima lectură pe care liturgia ne-o prezintă astăzi vedem roadele încercării. Primul rod este rugăciunea. Încercarea provoacă rugăciunea intensă. Ana, se spune, se ruga şi plângea. Plânsul dă forţă rugăciunii şi determină un raport mai puternic, mai profund cu Domnul. E un rod care ar fi suficient pentru a demonstra fecunditatea suferinţei, dar există şi un al doilea: încercarea conduce la dăruire, la ofertă. Ana face vot să-i ofere lui Dumnezeu fiul pe care el i-l va da. Într-un oarecare sens, suntem în faţa unei incoerenţe: „DacăY îmi vei da un fiu, atunci eu îl voi consacra Domnului pentru toată viaţa”, dar tocmai această ofertă provoacă în răspuns darul lui Dumnezeu; încercarea conduce la un schimb de daruri, ea devine un mijloc de comuniune.
Evanghelia atrage atenţia noastră asupra cuvântului lui Isus, un cuvânt autoritar, clar, fără ezitări. El nu se prezintă ca un profesor („ca şi cărturarii”), cu atâtea analize şi probleme, cu soluţii mai mult sau mai puţin probabile; cuvântul său este lumină, cuvântul său este eficace chiar şi împotriva duhurilor rele. Cuvânt, deci, mai mult decât cel uman: Isus, prin cuvântul său, revelează cuvântul divin.
Întotdeauna în evanghelii Isus vorbeşte cu autoritate. Atunci când face minuni, cuvântul său nu este un cuvânt de urare, de dorinţă, cum este acela pe care Ana îl primeşte din partea preotului: „Dumnezeul lui Israel să-ţi asculte cererea pe care i-ai adresat-o!”, ci e cuvânt autoritar, chiar dacă Isus este întotdeauna într-o atitudine de veneraţie şi de supunere faţă de Tatăl.
„Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!”, îl roagă leprosul. Şi Isus: „Curăţă-te!” Paraliticului îi va spune: „Eu îţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!”; lui Lazăr: „Lazăr, ieşi afară”. E un cuvânt plin de autoritate, e un cuvânt divin. Şi acest cuvânt este pentru noi un fundament sigur, deoarece, cum o spune Scrisoarea către Efeseni, „nu mai suntem ca nişte copii clătinaţi şi duşi de orice vânt al învăţăturii, prin şiretenia oamenilor” (4,14). Isus spune: „Cine ascultă cuvântul meu şi-l pune în practică este asemenea unui om înţelept care îşi construieşte casa pe stâncă”: Cuvântul lui Isus este stânca veşnică. Să ne gândim la cuvintele lui Petru: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” şi să ne deschidem inima pentru acest cuvânt clar care luminează mintea noastră, pentru acest cuvânt puternic care ne dă un fundament solid, pentru ca viaţa noastră să fie, într-adevăr, o viaţă de fii ai lui Dumnezeu, o viaţă de fii ai luminii, de oameni care l-au găsit pe Mântuitorul.