en-USro-RO

| Login
27 februarie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Arnold Janssen, pr.; Arsenie, pustnic

 Liturghierul Roman

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN

Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag. 202.

Ant. la intrare
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina. Ps 35,10

 

sau:
Eu am venit ca să aibă viaţă,
şi să o aibă din belşug. 
In 10,10

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,
să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă.

Citire din cartea întâi a lui Samuel 3,1-10.19-20

În zilele acelea, tânărul Samuel slujea Domnului înaintea preotului Eli. Cuvântul lui Dumnezeu se făcea rar auzit în această epocă şi viziunile nu erau dese. Într-o zi, Eli dormea în camera lui. Ochii îi slăbiseră şi nu mai putea să vadă bine. Candela Domnului nu era încă stinsă şi Samuel era culcat în templul Domnului, unde se afla arca lui Dumnezeu. Atunci Domnul l-a strigat: „Samuel!” Acesta a răspuns: „Sunt aici!” Apoi a alergat la Eli şi i-a spus: „M-ai chemat, iată-mă!” Eli i-a răspuns: „Nu te-am chemat, du-te şi te culcă!” El s-a dus şi s-a culcat. Domnul l-a chemat din nou: „Samuel!” Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus: „M-ai chemat, iată-mă!” Eli i-a răspuns: „Nu te-am chemat, fiul meu, du-te şi te culcă!” Samuel nu-l cunoştea încă pe Domnul şi cuvântul Domnului nu-i fusese descoperit încă. Domnul l-a chemat pe Samuel pentru a treia oară. Acesta s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus: „M-ai chemat, iată-mă!” Atunci Eli şi-a dat seama că Domnul îl chemase pe băiat. Eli i-a spus lui Samuel: „Mergi şi te culcă. Dacă te mai cheamă o dată, răspunde-i: Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă”. Samuel s-a dus şi s-a culcat la locul său. 10 Domnul a venit, s-a apropiat de el şi l-a strigat ca mai înainte: „Samuel, Samuel!” Samuel a răspuns: „Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă”. 19 Samuel a crescut în autoritate, pentru că Domnul era cu el şi nu lăsa neîmplinit nici unul din cuvintele lui. 20 Tot Israelul, de la Dan până la Berşeba, a recunoscut că Samuel era cu adevărat un profet al Domnului. Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 39,2 şi 5.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a şi 9a)

R.: Iată, vin, Doamne, să împlinesc voinţa ta!

Mi-am pus toată nădejdea în Domnul;

el s-a aplecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.

Fericit este omul care-şi pune încrederea în Domnul,

care nu se alătură celor răzvrătiţi şi porniţi spre minciună. R.

Tu nu doreşti nici jertfă, nici ofrande;

tu mi-ai deschis urechile;

nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.

8a Atunci am zis: „Iată, vin!” R.

 

8b În sulul cărţii este scris despre mine

că trebuie să împlinesc voinţa ta, Dumnezeule.

Aceasta mă bucură,

Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

 

10 Vestesc îndurarea ta, în adunarea cea mare;

nu-mi închid buzele, tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

 

ALELUIA In 10,27

(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

El a vindecat tot felul de bolnavi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,29-39

În acel timp, 29 ieşind Isus din sinagogă, a intrat în casa lui Simon şi Andrei împreună cu Iacob şi Ioan. 30 Soacra lui Simon zăcea în pat, cuprinsă de febră. Îndată ce a ajuns, i-au vorbit despre bolnavă. 31 Isus s-a apropiat de ea, a prins-o de mână şi a ridicat-o; numaidecât a lăsat-o febra şi ea a început să-i servească. 32 Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la el pe toţi bolnavii şi pe cei stăpâniţi de duhuri rele. 33 Toată cetatea s-a adunat în faţa porţii. 34 El a vindecat tot felul de bolnavi şi a alungat mulţi diavoli. Pe diavoli îi oprea să vorbească, pentru că ştiau cine este el. 35 Dimineaţa următoare, pe când era încă întuneric, Isus s-a sculat şi s-a dus într-un loc retras, ca să se roage. 36 Simon şi ceilalţi care erau cu el s-au dus să-l caute. 37 Când l-au găsit, i-au spus: „Toţi te caută”. 38 El le-a răspuns: „Să plecăm în altă parte prin satele vecine: vreau să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit”. 39 A cutreierat deci toată Galileea, predicând prin sinagogile lor şi alungându-i pe diavoli.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Sam 3,1-10.19-20; Ps 39; Mc 1,29-39

 

Această evanghelie este foarte bogată; am putea să reflectăm asupra bunătăţii lui Dumnezeu faţă de cei bolnavi şi asupra eficacităţii intervenţiei sale. Dar tema mai generală a Liturghiei pare să fie aceea a căutării voinţei lui Dumnezeu, începând cu rugăciunea din această săptămână: „O, Doamne, inspiră, în bunătatea ta paternă, gânduri şi hotărâri poporului tău aflat în rugăciune, ca să vadă ceea ce trebuie să facă şi să aibă puterea de a şi împlini ceea ce a văzut”. A avea clara viziune a ceea ce trebuie să facem, a şti să discernem voinţa lui Dumnezeu. Isus însuşi ne dă exemplu, într-o situaţie care nu e tocmai clară, când a fost înconjurat din toate părţile, când persoanele veneau să-l roage să se ocupe de eiY Toţi îl căutau, i se aduceau toţi bolnavii şi posedaţii, întreaga cetate era la uşă pentru a profita de minunile sale şi, în acelaşi timp, disponibili pentru învăţătura saY Şi Isus, fără ezitare, decide: „Să mergem şi în altă parte”. Este o hotărâre dificilă, alegând un alt minister când era presat de rugile mulţimii. Isus a înţeles că nu trebuia să se blocheze la Cafarnaum, că trebuia să predice şi în altă parte, că aceasta era misiunea sa.
Dacă noi căutăm în evanghelie pe ce se bazează această luciditate a lui Isus şi această decizie senină, vedem că Isus s-a rugat. Dimineaţa următoare, pe când era încă întuneric, Isus s-a sculat şi s-a dus într-un loc retras ca să se roage. Nu spune evanghelia că se ruga pentru a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu, ci simplu, că se ruga; foarte de dimineaţă, în ciuda oboselii din ziua precedentă, s-a ridicat pentru a merge într-un loc liniştit şi s-a rugat Tatălui.
Acest fapt ne arată care este condiţia indispensabilă pentru orice adevărat discernământ: o atmosferă obişnuită de unire cu Dumnezeu şi de rugăciune, o atmosferă care trebuie să fie realizată independent de problemele cu care ne întâlnim din când în când. Vreau să spun că nu în momentul în care există o problemă de rezolvat trebuie să creăm un climat de rugăciune: dacă nu-l avem în mod obişnuit, nu-l vom avea nici în acel moment. Am putea, desigur, să ne rugăm, să cerem să fim luminaţi, şi Dumnezeu, în bunătatea sa, va putea chiar să ne asculte, dar dacă nu suntem mereu uniţi cu el în acel moment, riscăm să nu înţelegem care este voinţa sa. Nu suntem pe aceeaşi lungime de undă şi, deci, suntem incapabili de a recunoaşte care este voinţa sa pentru acel moment precis, din cauza tuturor tendinţelor care sunt în noi şi care ne trag dintr-o parte în alta. Dacă, dimpotrivă, în mod obişnuit suntem „acordaţi” cu Dumnezeu, fără să ne gândim chiar, vom decide ceea ce Domnul doreşte de la noi. Alteori va trebui să căutăm voinţa sa în rugăciune, chiar mai mult timp, dar dacă suntem în această atitudine fundamentală, trebuie să o facem cu încredere, pentru că, în mod sigur, Domnul ne va conduce, dat fiind că noi am căutat voinţa sa nu numai în ultimul moment, ci în toată viaţa noastră. Prima lectură ne ajută să înţelegem că există o raţiune chiar şi pentru rugăciune. Tânărul Samuel nu-l cunoştea încă pe Domnul şi nu primise revelaţia cuvântului său. E necesar ca Domnul să-l cheme în mod repetat şi ca Samuel să fie distras de la interpretarea sa spontană, pentru ca la sfârşit să recunoască glasul Domnului în rugăciune.
Şi pentru noi este necesar acest lucru. E necesar să ne rugăm Domnului, să-l ascultăm pe Domnul în rugăciune, în diferitele etape ale vieţii noastre. Istoria foarte simplă şi atât de evocatoare a copilului Samuel, care nu recunoaşte glasul Domnului şi crede că este chemat de preotul Eli, se repetă de mai multe ori în viaţa fiecăruia. De copii trebuie să învăţăm să ne rugăm şi să ascultăm pe Domnul, să-l cunoaştem, să-i recunoaştem glasul. Dar de multe ori, în timpul vieţii, trebuie să învăţăm să ne rugăm, pentru că Domnul nu vorbeşte în acelaşi mod în toate etapele vieţii. Deci, în aceeaşi rugăciune trebuie să exersăm discernământul, învăţând să ne lăsăm conduşi de Domnul şi, mai mult, atunci când suntem în dificultate, să cerem ajutorul persoanelor competente. Samuel nu a descoperit singur acest mod de a-l asculta pe Domnul, a trebuit să meargă de mai multe ori la Eli, pentru ca marele preot să înţeleagă şi să-l poată călăuzi pe drumul cel bun.
Să-i cerem Domnului harul de a fi ascultători faţă de glasul său şi să fim capabili de a înţelege căile sale, căi pe care el le-a trasat pentru noi.