en-USro-RO

| Login
27 februarie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Vincenţiu, diacon m. *; Fer. Laura, m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A II-A DE PESTE AN


Ant. la intrare
Tot pământul să te adore şi să-ţi cânte ţie, Dumnezeule;
să cânte numelui tău, Dumnezeule Preaînalt! Ps 65,4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care stăpâneşti toate câte sunt pe pământ şi în cer,
ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău
şi dăruieşte timpurilor noastre pacea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul
să luăm parte cu vrednicie la aceste taine,
pentru că, ori de câte ori se celebrează
memorialul acestei jertfe,
se împlineşte lucrarea răscumpărării noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Ai pregătit masă înaintea mea
şi paharul meu mă îmbată de frumuseţe. Cf. Ps 22,5

sau:
Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea
pe care Dumnezeu o are faţă de noi. 
1In 4,16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Revarsă asupra noastră, Doamne,
Duhul tău de iubire,
pentru ca, hrăniţi din unica pâine cerească,
să fim o singură inimă şi un singur suflet în slujirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

David l-a învins pe Goliat cu o piatră aruncată cu praştia.

Citire din cartea întâi a lui Samuel 17,32-33.37.40-51

În zilele acelea, 32 David a spus regelui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă curajul din cauza acestui filistean; eu, slujitorul tău, voi merge să mă bat cu el”. 33 Saul i-a răspuns lui David: „Tu nu poţi să mergi împotriva acestui filistean, ca să te lupţi cu el, căci tu eşti un copil, pe când el este un războinic din tinereţe”. 37 David a insistat: „Domnul, care m-a scăpat din ghearele leului şi ale ursului, mă va scăpa şi din mâinile acestui filistean”. Atunci Saul a spus: „Du-te şi Domnul să fie cu tine!” 40 David şi-a luat toiagul, a ales din pârâu cinci pietre rotunde şi le-a pus în sacul său de păstor; apoi, cu praştia în mână, s-a îndreptat spre filistean. 41 La rândul său, filisteanul a înaintat şi el, avându-l în faţă pe scutierul său. 42 Când s-a apropiat, l-a privit cu dispreţ pe David, căci era prea tânăr: era roşcat şi frumos la chip. 43 Filisteanul i-a zis: „Ce, sunt eu un câine, că vii împotriva mea cu un băţ?” Şi l-a blestemat, invocând numele tuturor zeilor săi; 44 apoi i-a strigat lui David: „Vino încoace, să te arunc ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor sălbatice!” 45 David i-a răspuns: „Tu vii împotriva mea cu sabia, lancea şi suliţa, dar eu vin împotriva ta în numele Domnului oştirilor, Dumnezeul armatei lui Israel, pe care tu l-ai insultat. 46 Chiar astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi îţi voi tăia capul; şi tot astăzi voi da cadavrele armatei filistenilor la păsările cerului şi la fiarele sălbatice. 47 Tot pământul va recunoaşte că Israel are un Dumnezeu şi toţi care sunt adunaţi aici vor recunoaşte că Domnul nu dă izbânda nici prin sabie, nici prin lance, ci însuşi Domnul luptă pentru noi şi vă va da în mâinile noastre”. 48 Când Goliat a pornit înspre David, acesta a alergat în direcţia liniei de bătaie a duşmanului, până în faţa filisteanului. 49 A întins mâna, a luat o piatră din sacul său şi a aruncat-o cu praştia, l-a lovit pe filistean în frunte, piatra s-a înfipt în frunte şi Goliat a căzut cu faţa la pământ. 50 Astfel l-a învins David pe Goliat cu o praştie şi cu o piatră: el l-a doborât şi l-a lovit de moarte, fără să aibă o sabie în mână. 51 Apoi David a alergat până la filistean, i-a apucat sabia, a tras-o din teacă şi l-a omorât, tăindu-i capul. Când filistenii au văzut că cel mai puternic bărbat dintre ei a murit, au luat-o la fugă.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 143,1.2.9-10 (R.: 2a)

R.: Domnul este ajutorul şi tăria mea.

Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea,

el îmi deprinde mâinile la luptă,

mă antrenează pentru bătălie. R.

 

El este ajutorul meu şi tăria mea,

turnul meu de apărare şi eliberatorul meu.

El este scutul care mă apără,

el îmi supune popoarele. R.

 

Dumnezeule, îţi voi cânta un cântec nou,

pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine,

10 pentru tine, care dai împăraţilor biruinţa,

care îl eliberezi pe David, slujitorul tău. R.

 

ALELUIA Mt 4,23

(Aleluia) Isus predica evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu şi-i vindeca pe cei bolnavi şi suferinzi. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

În zi de sâmbătă, e permis să salvezi o viaţă, sau s-o laşi să se piardă?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,1-6

În acel timp, Isus a intrat în sinagogă; acolo era un om care avea o mână paralizată. Fariseii îl pândeau pe Isus, să vadă dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă şi astfel să îl poată acuza. Isus a spus omului care avea mâna paralizată: „Vino şi stai în mijloc”. Apoi s-a adresat celorlalţi: „În zi de sâmbătă este permis să faci bine, sau să faci rău? Să salvezi o viaţă, sau să o laşi să se piardă?” Dar ei tăceau. Atunci, privindu-i cu mânie, rând pe rând pe cei din jur, mâhnit din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!” Omul şi-a întins mâna şi ea s-a vindecat. După ce au ieşit, farisei s-au întrunit cu adepţii lui Irod şi s-au sfătuit cum să-l dea la moarte pe Isus.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Sam 17,32-33.37.40-51; Ps 143; Mc 3,1-6

 

Prima lectură de astăzi este o adevărată lecţie de speranţă, pentru că dacă David acţionează într-un anume fel, acest lucru se întâmplă numai pentru că el se bazează pe Dumnezeu. El însuşi o spune: „Eu vin împotriva ta în numele Domnului oştirilor” şi, de asemenea: „Domnul te va da în mâinile mele”. Vedem că situaţia este foarte dificilă. Toţi sunt cuprinşi de spaimă: nu există altă posibilitate de a-l înfrunta pe acest uriaş filistean şi toţi israeliţii se retrag în corturile lor şi nu îndrăznesc să mai lupte. Este o reacţie, pentru că atunci când nu există mijloacele pentru a reuşi într-o acţiune, mai bine nu este începută. Isus însuşi, în evanghelie, a spus că, dacă unul s-a hotărât să plece la război împotriva altuia şi îşi dă seama că nu are armată suficientă, e mai bine să nu pornească, ci să înceapă repede tratative de pace cu duşmanul său. Dar acest raţionament nu trebuie adoptat imediat, şi, de altfel, Isus nu l-a folosit pentru a ne bloca, ci pentru a ne determina să înţelegem toate exigenţele mesajului său şi să depunem toate eforturile în slujirea sa.

Deci o situaţie angoasantă, plină de dificultăţi, duce la retragere şi la descurajare; sau la speranţă iluzorie, adică la o încredinţare în mâinile lui Dumnezeu în mod generic, aşteptând totul de la el, contând pe rugăciune sau pe prezenţa sa în mijlocul nostru, ceva asemănător cu ceea ce au făcut israeliţii în lupta în care au pierdut arca Domnului, deoarece sperau că prezenţa sa ar fi făcut totul când ei nu erau pregătiţi deloc pentru luptă.

David nu împărtăşea această iluzie; încrederea sa în Dumnezeu era adevărată, în sensul că, pe de o parte, nu se descuraja din cauza marilor dificultăţi şi, pe de alta, el căuta mijloacele pentru a purta lupta, nu merge împotriva filisteanului cu mâinile goale. Îşi ia bastonul, adună câteva pietre, îşi pregăteşte praştia. Mijloacele sale sunt umile, ridicole în acea situaţie foarte grea şi, de aceea, filisteanul replică în batjocură: „Ce sunt eu, un câine, că vii împotriva mea cu un băţ?” El este sigur de victorie, pentru că echipamentul său era cât se poate de modern pentru acel timp: el are sabie, lance şi suliţă, în timp ce David este un sărman păstoraş şi are numai cinci pietricele culese din pârâu.

Dar aceste simple instrumente umile le ia cu sine. Speranţa sa constă în a-şi pune în Dumnezeu toată încrederea şi să utilizeze toate mijloacele pe care Dumnezeu le pune la dispoziţie. El nu se bazează pe aceste mijloace, bine ştiind că ele sunt disproporţionate şi că nu-l pot ajuta să învingă.

Când avem la dispoziţie toate mijloacele adaptate, este uşor să ne punem în ele toată încrederea: „Am tot ceea ce îmi este necesar, nu am cum să nu reuşesc!” Dar când suntem săraci şi nu avem mijloacele suficiente, dacă mergem înainte, acest lucru este posibil numai pentru că Dumnezeu ne-o cere şi, în acelaşi timp, ne cere să ne folosim de mijloacele noastre umile.

Aceasta este atitudinea lui David, care se sprijină doar pe ajutorul lui Dumnezeu, iar în ceea ce îl priveşte, face tot ceea ce ţine de el. Şi aceasta îl conduce la victorie. Tot pământul, cum o spusese, va şti că există un Dumnezeu în Israel. Tot pământul o va şti tocmai pentru că mijloacele folosite de dânsul nu puteau să-i asigure victoria, care nu putea fi atribuită decât lui Dumnezeu.

Aceasta este o lecţie foarte importantă. Este necesar să ne folosim de mijloacele umile, şi nu să le aşteptăm pe cele mai adaptate pentru a începe să facem ceva: căci altfel nu vom începe niciodată. Şi aceste mijloace umile trebuie să ne întărească speranţa, deoarece ştim că Dumnezeu însuşi le-a preferat. Dar B şi aceasta este o a doua lecţie B aceste mijloace simple pe care le avem trebuie să le folosim, nu trebuie să refuzăm să cooperăm cu lucrarea lui Dumnezeu sub pretextul că Dumnezeu va face totul şi că noi, evident, nu putem face nimic. Umila noastră acţiune este punctul de plecare pentru acţiunea lui Dumnezeu. Iar el vrea mereu acest lucru din partea noastră.

Să-i cerem Domnului să acceptăm această paradoxală condiţie a speranţei creştine, speranţa care ne determină să facem tot ceea ce putem, acceptând sărăcia mijloacelor noastre şi punându-ne toată încrederea în el, care se foloseşte de lucruri mici pentru a-şi împlini planurile sale măreţe.