en-USro-RO

| Login
4 aprilie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Petru Damian, ep. înv. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A VI-A DE PESTE AN

Ant. la intrare
Fii pentru mine, Doamne, o stâncă ocrotitoare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
Căci tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, mă vei călăuzi şi mă vei hrăni.         Cf. Ps 30,3-4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
tu ne-ai spus că-ţi faci lăcaş în inimile drepte şi curate:
dă-ne fericirea să trăim pururi în harul tău,
astfel încât să binevoieşti a locui în noi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
ca aceste daruri sfinte să ne purifice şi să ne reînnoiască,
şi celor care împlinesc voinţa ta să le dobândească răsplata veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Au mâncat şi s-au săturat pe deplin,
Domnul le-a împlinit dorinţa;
aşteptarea nu le-a fost înşelată.                                 Cf. Ps 77,29-30 

sau:

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât 1-a dat pe Fiul său, unul născut,
ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.      In 3,16
  

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Tu ne-ai îndestulat, Doamne,
la ospăţul ceresc: dă-ne, te rugăm, harul
de a înseta pururi după izvorul vieţii adevărate.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 

LECTURA I

După cum trupul care nu mai respiră este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 2,14-24.26

Fraţii mei, 14 ce-i foloseşte cuiva dacă pretinde că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa aceasta să-l mântuiască? 15 Să presupunem că un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele 16 şi cineva dintre voi le spune: „Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele de trebuinţă trupului, la ce ar folosi aceasta? 17 Tot aşa şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă. 18 Unui atare om i s-ar putea spune: „Tu pretinzi că ai credinţă, eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte; eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea. 19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu: şi ai dreptate. Şi diavolii cred, dar tremură de frică. 20 Om fără de minte ce eşti, vrei o dovadă că credinţa fără fapte este fără valoare? 21 Priveşte la Abraham, părintele nostru. Dumnezeu a făcut din el un om drept, datorită faptelor sale: Abraham l-a oferit pe altar pe fiul său Isaac. 22 Vezi bine, credinţa lui lucra în faptele sale şi faptele sale i-au făcut credinţa desăvârşită. 23 Astfel s-au împlinit cuvintele Scripturii: „Abraham a avut credinţă în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca îndreptăţire şi a fost numit prieten al lui Dumnezeu”. 24 Vedeţi, omul devine drept datorită faptelor sale şi nu numai prin credinţa sa. 26 Căci, după cum trupul care nu mai respiră este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 111,1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 1)

R.: Fericit este omul care păzeşte poruncile Domnului.

sau

R.: Legea Domnului este izvor de bucurie.

Fericit este omul care se teme de Domnul,

care îşi află bucuria în poruncile sale!

Seminţia lui va fi puternică în lume

şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

 

În casa lui va fi belşug şi bogăţie,

dreptatea lui rămâne pe vecie.

El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,

el este blând, îndurător şi drept. R.

 

Fericit este omul care are milă şi ajută cu bucurie,

el îşi rânduieşte bunurile cu dreptate.

El nu se clatină niciodată

şi dreptatea lui va fi amintită veşnic. R.

 

ALELUIA In 15,15b

(Aleluia) V-am numit prietenii mei, spune Domnul; deoarece toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute vouă. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Cel care îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,34–9,1

În acel timp, 34 chemând mulţimea şi pe ucenicii săi, Isus le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze. 35 Căci cel care vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, însă cel care îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva. 36 Ce-i foloseşte omului dacă a câştigat lumea întreagă, dar îşi pierde viaţa? 37 Ce sumă ar putea plăti pentru a-şi răscumpăra viaţa? 38 Dacă îi este cuiva ruşine de mine şi de cuvintele mele în faţa acestei generaţii adultere şi păcătoase, şi Fiului omului îi va fi ruşine de el, când va veni în slava Tatălui său împreună cu sfinţii îngeri”. 9,1 Şi le-a mai spus: „Vă spun adevărul, unii dintre cei de faţă nu vor muri, până nu vor fi văzut împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Iac 2,14-24.26; Ps 111; Mc 8,34-39

 

„Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva dacă pretinde că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa aceasta să-l mântuiască?” Acesta este un text celebru, în care sfântul Iacob pare în contradicţie cu sfântul Paul, care afirmă justificarea numai prin credinţă. Sfântul Paul vorbeşte despre credinţă ca bază a vieţii divine în noi, despre justificarea pe care Cristos ne-a dobândit-o murind pentru noi, păcătoşii, şi care ne este comunicată prin Botez. Ar fi o pretenţie absurdă pentru om să spună că faptele sale îl pot mântui: Dumnezeu cu iubirea sa mă mântuieşte, nu faptele mele! Întotdeauna Isus, în evanghelie, cere credinţă celui care se îndreaptă spre el: „Crezi că pot să fac aceasta?” „Credinţa ta te-a mântuit!” Dar nu e posibil să ne oprim aici. Şi Iacob, ca şi Paul, spune în altă parte că la bază este credinţa, darul gratuit, dar credinţa trebuie să fie operantă, o credinţă care transformă viaţa; Paul, la rândul său, vorbeşte şi despre fapte, faptele celui care este ascultător de Domnul şi, pentru a o spune cu expresia sa, despre credinţa care operează în dragoste şi va da pentru aceasta un exemplu magnific, scriind despre sine corintenilor: „Sunt ei slujitori ai lui Cristos? Eu sunt mai mult decât ei: mai mult prin munci, mai mult prin închisori, neîntrecut mai mult prin bătăi, deseori în primejdii de moarteY„. (2Cor 11,23 ş.u.). Aceasta este credinţa care justifică şi mântuieşte, o credinţă care pătrunde toată fiinţa şi o pune necondiţionat în serviciul lui Cristos şi al fraţilor pentru mântuirea lor.

Isus, în evanghelia de astăzi, enunţă exigenţele radicale ale credinţei în el: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze”. Sunt cuvinte tari care ne spun care trebuie să fie faptele credinţei în viaţa noastră: să purtăm crucea cu el, pentru ca în noi să se realizeze misterul său, până la moarte şi înviere. Numai aşa credinţa ne va mântui şi ne va face colaboratori la mântuire împreună cu el.