en-USro-RO

| Login
30 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Emanuel, m.

 Liturghierul Roman

 Joi din Săptămâna a IV-a din Postul Mare

Ant. la intrare 
Să se bucure inima celor care-l caută pe Domnul.
Alergaţi la Domnul şi la ajutorul lui;
căutaţi întotdeauna faţa lui!        
Cf. Ps 104,3-4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta,
pentru ca noi, slujitorii tăi,
iertaţi de păcate prin pocăinţă şi sfinţiţi prin fapte bune,
să perseverăm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale
şi, astfel, să ajungem cu inimi curate, la sărbătoarea Paştelui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Dumnezeule atotputernic,
primeşte jertfa pe care ţi-o oferim.
îndură-te de slăbiciunea noastră:
curăţă-ne de orice rău şi ocroteşte-ne pururi.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
„Voi pune legea mea înlăuntrul lor
şi în inima lor o voi scrie;
şi eu voi fi Dumnezeul lor,
şi ei vor fi poporul meu", spune Domnul.          
Ier 31,33

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne,
ca tainele pe care le-am primit să ne purifice;
eliberează-ne pe noi, slujitorii tăi,
de orice vină care ne apasă conştiinţa şi dă-ne harul, ca,
primind de la tine vindecarea deplină,
să ajungem la slava cea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Iartă păcatele poporului tău.

Citire din cartea Exodului 32,7-14

În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Moise pe muntele Sinai: Mergi, coboară! Căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-am hotărât-o eu; şi-au turnat un viţel din metal topit, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!»”. Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. 10 Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare”. 11 Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său, zicând: 12 „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu tăria braţului tău şi puterea mâinilor tale? Pentru ce să zică egiptenii: «Din răutate i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului». Potoleşte-ţi focul mâniei tale şi renunţă la pedeapsa cu care vrei să loveşti poporul tău pentru nelegiuirile lui. 13 Adu-ţi aminte de Abraham, de Isaac şi de Iacob, slujitorii tăi, cărora le-ai spus,jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi seminţia voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, pe care am promis-o şi ei o vor stăpâni în veci»”. 14 Iar Domnul a renunţat la pedeapsa cu care voise să lovească poporul său.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 105,19-20.21-22.23 (R.: 4a)

R.: Arată-ţi, Doamne, bunăvoinţa faţă de poporul tău.

19 Părinţii noştri au făcut un viţel în Horeb,

s-au închinat înaintea unui chip turnat,

20 şi au schimbat slava lor adevărată

cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

 

21 Au uitat de Dumnezeu, mântuitorul lor,

care a făcut lucruri mari în Egipt,

22 minuni în ţara lui Ham,

semne minunate la Marea Roşie. R.

 

23 El a hotărât să-i nimicească, dar Moise, alesul său,

a intervenit înaintea lui,

potolindu-i mânia, ca să nu-i distrugă. R.

 

VERS LA EVANGHELIE In 3,16

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,

încât l-a dat pe Fiul său unul-născut;

oricine crede în el are viaţa veşnică.

 

EVANGHELIA

Este cine să vă învinuiască: e Moise în care v-aţi pus nădejdea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,31-47

În acel timp, Isus le-a spus iudeilor: 31 „Dacă eu aş da mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu ar fi adevărată. 32 Este un altul, care dă mărturie pentru mine; şi ştiu că mărturia, pe care o dă despre mine, este adevărată. 33 Voi aţi trimis o delegaţie la Ioan şi el a dat mărturie pentru adevăr. 34 Eu nu am trebuinţă de mărturia vreunui om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. 35 Ioan era făclia care arde şi luminează şi voi aţi acceptat să vă bucuraţi puţină vreme la lumina lui. 36 Dar eu am în favoarea mea o mărturie mai mare decât aceea a lui Ioan; lucrările, pe care mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea, pe care eu le fac, dau mărturie pentru mine că Tatăl m-a trimis. 37 Şi Tatăl, care m-a trimis, el însuşi a dat mărturie pentru mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată glasul, nu i-aţi văzut niciodată faţa 38 şi cuvântul lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în mine care sunt trimis de Tatăl. 39 Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele găsiţi viaţa veşnică. Dar tocmai ele dau mărturie pentru mine. 40 Iar voi nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă. 43 Eu nu primesc slava care vine de la oameni. Dar eu vă cunosc: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu mă primiţi; dacă ar veni un altul, în numele său propriu, pe acela l-aţi primi. 44 Cum aţi putea să aveţi credinţă, voi, care primiţi slava, pe care v-o daţi unii altora, dar slava care vine numai de la Dumnezeu nu o căutaţi? 45 Să nu credeţi că eu vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: este Moise, în care v-aţi pus nădejdea. 46 Căci, dacă aţi crede în Moise, aţi crede şi în mine, pentru că el despre mine a scris. 47 Dar dacă nu credeţi celor scrise de el, cum veţi crede cuvintelor mele?”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ex 32,7-14; Ps 105; In 5,31-47

Vedem în liturgia de astăzi câte mărturii adună Isus pentru a-i ajuta pe oameni să creadă în el. El vorbeşte mai întâi despre Ioan Botezătorul, care l-a indicat ca şi Miel al lui Dumnezeu, apoi despre mărturia Scripturilor, şi aceea a lui Moise în particular, dar, mai presus de toate, despre mărturia Tatălui. Ioan era trimis de Dumnezeu, Scripturile au fost inspirate de Dumnezeu, mărturia cea mai puternică este aceea a Tatălui în opera însăşi a lui Cristos.

Am vorbit ieri despre aceasta, dar textul evanghelic de astăzi revine la această temă: „Dar eu am în favoarea mea o mărturie mai mare decât aceea a lui Ioan: lucrările, pe care mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea, pe care le fac eu, dau mărturie pentru mine că Tatăl m-a trimis”. Şi tocmai datorită unirii dintre Tatăl şi Fiul se manifestă cu adevărat în lucrări filiaţia divină a lui Isus: Tatăl îi dă lucrările sale Fiului pentru ca el să le împlinească, şi Isus, împlinind aceste lucrări, se manifestă ca Fiu al lui Dumnezeu.

Mărturia Scripturilor şi aceea a lui Moise sunt ilustrate de textul din Cartea Exodului care vorbeşte despre necredinţa iudeilor.

„Să nu credeţi că eu vă voi învinui înaintea Tatălui B spune Isus B este cine să vă învinuiască, este Moise”. Aici îl vedem pe Moise acuzator al poporului şi, în acelaşi timp, apărătorul său. Este un popor încăpăţânat, şi totuşi Moise B care aici este figura lui Isus B, cere lui Dumnezeu să salveze acest popor.

Scripturile au vorbit cu anticipaţie despre misterul lui Isus şi acest lucru îl dovedeşte şi această pagină din Cartea Exodului. În reacţia divină după păcatul poporului în pustiu, există câteva proiecte. „Mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i voi mistui” B îi spune Dumnezeu lui Moise B dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare”. Şi hotărârea pe care Domnul o ia pare bună pentru a remedia o situaţie catastrofală. Poporul este total pervertit şi este necesară suprimarea lui, totuşi Dumnezeu vrea să-şi realizeze proiectele sale şi, de aceea, îi propune lui Moise să fie strămoşul unui neam mare. Dar Moise nu acceptă propunerea lui Dumnezeu: „Renunţă la pedeapsa cu care vrei să loveşti poporul tău!” Şi înainte de aceasta, el e cel care îi face o propunere lui Dumnezeu: „Dacă vrei să distrugi poporul tău, atunci şterge-mă din cartea vieţii”, adică nimiceşte-mă şi pe mine. Moise s-a făcut total solidar cu poporul său, pentru a obţine de la Dumnezeu salvarea lui.

Ei bine, în misterul lui Cristos toate aceste lucruri se realizează într-o sinteză extraordinară şi neaşteptată. Dumnezeu, în moartea lui Cristos, „nimiceşte poporul” (moartea lui Cristos înseamnă distrugerea lumii antice, a omului vechi, cum spune sfântul Paul), dar nu este o simplă nimicire, pentru că această moarte produce o înviere. Isus este, deci, noul Moise care acceptă să moară cu poporul şi pentru popor, dar este şi noul Moise care va fi la originea unui nou popor. „Pe tine te voi face strămoşul unui neam mare”: acesta este cuvântul divin care se realizează în învierea lui Cristos.

Astfel, Scripturile dau mărturie în favoarea pătimirii şi învierii lui Isus într-un mod care nu se putea prevedea, dar care poate fi admirat în momentul în care se reciteşte Scriptura în lumina misterului pascal. În Cristos se împlineşte moartea şi viaţa, în Cristos, păcatul este distrus şi începe o viaţă nouă.