en-USro-RO

| Login
1 aprilie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Rupert, ep.

 Liturghierul Roman

Vineri din Săptămâna a IV-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Dumnezeule, pentru numele tău, mântuieşte-mă
şi fă-mi dreptate prin puterea ta.
Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele!         
Cf. Ps 53,3-4 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tu ne-ai pregătit ajutoare
pe măsura slăbiciunii noastre.
Dă-ne, te rugăm, harul să primim cu bucurie
răscumpărarea adusă de Cristos
şi să o mărturisim prin trăirea noastră.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule atotputernic, dă-ne harul,
ca, prin puterea acestei jertfe,
să ajungem mai curaţi la izvorul ei.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
În Cristos, avem răscumpărarea,
prin sângele lui, iertarea păcatelor,
după bogăţia harului său.                           Ef 1,7       

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, dăruieşte-ne harul,
ca, după cum am trecut de la semnul cel vechi,
la semnul cel nou al mântuirii,
tot astfel, lepădând omul cel vechi,
să ne reînnoim cugetele în sfinţenie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Să-l osândim la o moarte ruşinoasă.

Citire din cartea Înţelepciunii 2,1a.12-22

1a Cei care cugetă nedrept şi-au zis: 12 „Să-i întindem o cursă celui drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte faptelor noastre; ne învinuieşte că încălcăm Legea lui Dumnezeu şi ne învinovăţeşte că stricăm datinile părinteşti. 13 El pretinde că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte pe sine: Fiul lui Dumnezeu. 14 El este pentru noi o condamnare a gândurilor noastre şi ne vine greu chiar şi numai să-l privim. 15 Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi căile lui sunt cu totul altele. 17 Înaintea lui suntem socotiţi ca nişte oameni de nimic şi se fereşte de căile noastre, ca de nişte murdării; el declară fericit sfârşitul celor drepţi şi se laudă că-l are pe Dumnezeu drept tată. Să vedem deci dacă cuvintele lui sunt adevărate; să urmărim ce i se va întâmpla şi vom şti care îi va fi sfârşitul. 18 Căci dacă acest drept este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi îl va scoate din mâna duşmanilor săi. 19 Să-l supunem la ocări şi la chinuri, ca să-i cunoaştem blândeţea şi să-i punem răbdarea la încercare. 21 Să-l osândim la o moarte ruşinoasă, căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el”. 21 Acestea sunt gândurile lor, dar ei se înşală; răutatea lor i-a orbit. 22 Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, ei nu nădăjduiesc răsplata sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate îşi vor primi cununa.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,17-18.19-20.21 şi 23 (R.: 19a)

R.: Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită.

17 Domnul îşi întoarce faţa împotriva celor răi,

pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.

18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude

şi-i scapă din orice strâmtorare. R.

 

19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită

şi îi mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit.

20 Multe încercări se abat peste cel drept,

dar Domnul îl eliberează din toate. R.

 

21 El are grijă de toate oasele celui drept,

nici unul dintre ele nu va fi zdrobit.

23 Domnul scapă sufletele robilor săi.

Nu vor fi pedepsiţi cei ce se încred într-însul! R.

 

VERS LA EVANGHELIE Mt 4,4b

Nu numai cu pâine trăieşte omul,

dar şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu.

 

EVANGHELIA

Căutau să-l prindă, dar încă nu-i venise ceasul.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 7,1-2.10.25-30

În acel timp, Isus străbătea Galileea; el nu voia să meargă prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l omoare. Era aproape sărbătoarea iudeilor, numită a Corturilor. 10 După ce au plecat rudele lui la sărbătoare, a plecat şi el, dar nu în văzul lumii, ci pe ascuns. 25 Unii dintre locuitorii Ierusalimului ziceau: „Nu este el acela, pe care caută să-l omoare? 26 Iată, vorbeşte pe faţă şi ei nu-i spun nimic! Or fi recunoscut cumva căpeteniile noastre că el este Mesia? 27 Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă când va veni Mesia, nimeni nu va şti de unde este”. 28 Isus, învăţând poporul în templu, a strigat: „Da, mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la mine însumi, ci trimis de către cel care există cu adevărat şi pe care voi nu-l cunoaşteţi. 29 Eu îl cunosc, căci vin de la el şi el m-a trimis”. 30 Ei au voit atunci să-l aresteze, dar nimeni n-a pus mâna pe el, căci încă nu-i venise ceasul.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Înţ 2,1.12-22; Ps 33; In 7,1-2.10.25-30

Sfântul Ioan îşi începe evanghelia sa spunând că lumina străluceşte în întuneric şi demonstrează aceasta în toată viaţa şi pătimirea lui Isus. Există întuneric, dar tocmai el dă luminii ocazia de a se manifesta: aceea pe care o vedem în evanghelia de astăzi.

Isus este urât de oamenii care caută să-l ucidă. Iudeii nu ştiu cine este Isus, ei se gândesc că îi cunosc originea şi de aceea spun: „Noi ştim de unde este omul acesta”. E o cunoaştere numai umană; ştiu că Isus a trăit la Nazaret, că vine din Nazaret şi gândesc astfel: nu este Mesia, dacă vine din Nazaret, pentru că atunci când el va veni, nimeni nu va şti de unde vine şi cine este el.

Acest lucru îi dă lui Isus ocazia de a se manifesta cu mai multă strălucire: „Da, mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt!”, altfel spus: voi ştiţi că eu vin din Nazaret, dar „eu n-am venit de la mine însumi, ci trimis de cel care există cu adevărat şi pe care voi nu-l cunoaşteţi”. Ei ştiu şi nu ştiu, ştiu cine este Isus din punct de vedere fizic, dar spiritual nu cunosc originea sa. Sunt orbi, sunt cufundaţi în întuneric, dar lumina străluceşte în întuneric şi Isus se descoperă: „Eu îl cunosc, căci vin de la el şi el m-a trimis”.

Această manifestare a lui Isus provoacă o ostilitate încă şi mai mare, ei caută să-l aresteze, şi aşa se va şi întâmpla până la sfârşit.

Pentru moment nu reuşesc, „căci încă nu-i venise ceasul”, dar mai apoi întunericul va deveni mai dens şi aparent va învinge chiar lumina; în realitate, lumina se va manifesta chiar pe cruce.

În Cartea Înţelepciunii, în această pagină profetică, vedem că tot ceea ce este pozitiv devine un pretext pentru apariţia răului, a răului foarte mare. Dacă cel drept este blând, cei răi spun: „Să-i punem la încercare blândeţea cu insulte şi chinuri!” E răbdător? „Să-i punem la încercare răbdarea!” Dacă spune că este Fiul lui Dumnezeu, dacă se mândreşte că îl are pe Dumnezeu ca Tată, să-l punem la încercare, să-l condamnăm la o moarte infamă: Dumnezeu va avea grijă de el! Tot ceea ce este bine este o ocazie pentru ca răul să se manifeste într-o manieră terifiantă.

Ar exista şi o altă atitudine posibilă: cei răi să se lase atraşi de conduita celui drept, lucru plăcut şi frumos înaintea lui Dumnezeu. Dar celor răi prima soluţie li se pare mai atractivă: „Să-i întindem curse celui drept, pentru că stă în calea noastră, ne încurcă planurile”.

Să-i cerem Domnului ca să ne dea harul de a fi unii dintre imitatorii săi, şi nu dintre cei răi, să-i cerem ca orice situaţie să fie pentru noi o ocazie pentru a lăsa lumina să strălucească; pentru Isus, chiar şi răul, opoziţia, ostilitatea au fost ocazii pentru manifestarea luminii şi a bunătăţii sale. Şi să-i cerem să ştim să acceptăm mereu atitudinea de condamnare, de critică a altora faţă de noi, fără să ne înăsprim comportamentul faţă de ei, ci, mai degrabă, să căutăm să ne corijăm împreună. Astfel vom fi pe drumul cel bun, în compania lui Isus.