en-USro-RO

| Login
22 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Hugo, ep.

 Liturghierul Roman

Miercuri din Săptămâna a V-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Tu mă eliberezi de duşmanii mei înfuriaţi, Doamne.
Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei,
tu mă mântuieşti de omul violent.         Cf. Ps 17,48-49

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule îndurător,
luminează inimile fiilor tăi, sfinţite prin pocăinţă.
Tu, care ne dai bucuria de a te sluji,
ascultă cu bunătate rugăciunile pe care le înălţăm către tine.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Să-ţi fie bineplăcută, Doamne,
această jertfă pe care ne-ai încredinţat-o,
ca să o aducem spre cinstea numelui tău
şi spre tămăduirea noastră.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Dumnezeu ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii sale,
în care avem răscumpărarea,
prin sângele lui, iertarea păcatelor.         Col 1,13-14 
     

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Tainele pe care le-am primit
să fie pentru noi tămăduire cerească,
vindecând inimile noastre de rănile păcatului
si întărindu-ne cu ocrotire veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Domnul l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi.

Citire din cartea profetului Daniel 3,14-20.91-92.95

În zilele acelea, 14 regele Nabucodonosor, cuprins de mânie, a vorbit astfel celor trei tineri: „Oare este adevărat, Sidrah, Misah şi Abdenago, că voi nu vreţi să slujiţi zeilor mei şi nu vreţi să vă închinaţi statuii de aur pe care am înălţat-o? 15 Acum fiţi gata şi în clipa în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, al cavalului, al chitarei, al alăutei, al lirei, al cimpoiului şi al tot felului de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă închinaţi în faţa statuii, veţi fi aruncaţi pe loc în mijlocul cuptorului aprins! Şi care este acel Dumnezeu, care vă va scoate din mâna mea?” 16 Sidrah, Misah şi Abdenago i-au răspuns împăratului Nabucodonosor: „Nici nu-i nevoie să-ţi răspundem la această întrebare; 17 iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi să ne elibereze din mâinile tale, împărate. 18 Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji zeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai înălţat-o”. 19 La auzul acestor cuvinte, Nabucodonosor s-a înfuriat, s-a întunecat la faţă împotriva lui Sidrah, Misah şi Abdenago şi a poruncit să se încălzească cuptorul de şapte ori mai mult ca de obicei. 20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege picioarele lui Sidrah, Misah şi Abdenago şi să-i arunce în cuptorul încins. Dar iată că cei trei tineri îl binecuvântau pe Domnul în mijlocul focului. 91 Împăratul Nabucodonosor, auzindu-i cântând, s-a înspăimântat, s-a sculat repede şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi la picioare?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” 92 El a spus: „Ei bine, iată, eu văd patru oameni, umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; iar chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unuia dintre fiii zeilor”. 95 Apoi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Sidrah, Misah şi Abdenago, care a trimis pe îngerul său şi a eliberat pe slujitorii săi, care şi-au pus încrederea în el; n-au ascultat de porunca împăratului şi-au jertfit mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu, decât Dumnezeului lor”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Dan 3,52.53.54.55.56

R.: Lăudat şi preaînălţat să fii, Doamne, în vecii vecilor.

52 Binecuvântat să fii, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Binecuvântat să fie numele tău glorios şi sfânt. R.

 

53 Binecuvântat să fii în templul sfânt al măririi tale.

54 Binecuvântat să fii pe tronul împărăţiei tale. R.

 

55 Binecuvântat să fii tu, care pătrunzi adâncurile şi şezi peste heruvimi.

56 Binecuvântat să fii pe firmamentul cerului. R.

 

VERS LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15

Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântului lui Dumnezeu

într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare.

 

EVANGHELIA

Dacă Fiul vă va elibera, cu adevărat veţi fi liberi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,31-42

În acel timp, 31 Isus a zis iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi într-adevăr ucenicii mei; 32 veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. 33 Ei au răspuns: „Noi suntem urmaşi lui Abraham şi n-am fost niciodată sclavii nimănui; cum zici tu: Veţi fi liberi?” 34 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun vouă, că oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului. 35 Iar sclavul nu rămâne pentru totdeauna în casă; fiul însă rămâne pentru totdeauna. 36 Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Abraham; dar căutaţi să mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi cuvântul meu. 38 Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl meu; iar voi vorbiţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru”. 39 Ei i-au răspuns: „Tatăl nostru este Abraham”. Isus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Abraham, aţi face faptele lui Abraham. 40 Voi în schimb căutaţi să mă omorâţi pe mine, pentru că v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Abraham n-a făcut aşa ceva. 41 Dar voi faceţi faptele tatălui vostru. Ei au zis: „Noi nu suntem născuţi din adulter; avem un singur tată, pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi, căci eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Dan 3,14-20.46-50.91-92.95; Dan 3; In 8,31-42

Cele două lecturi de astăzi vorbesc despre libertate, despre adevărata libertate, şi Domnul Isus ne zice că secretul libertăţii este ascultarea cuvântului său, ascultarea de Dumnezeu cu o inimă profundă.

Iudeii, duşmanii săi, nu-i sunt credincioşi lui Dumnezeu: în inima lor ei ascultă o altă voce, aceea a diavolului: tatăl lor este diavolul. Într-adevăr, ei vor să-l ucidă nu pentru că ar fi făcut vreun rău, ci pentru că spune adevărul, acel adevăr care pe ei îi dezgustă, pentru că le arată faptele lor rele, răutatea intenţiilor lor.

„Dacă aţi fi fiii lui Abraham, aţi face faptele lui Abraham!”, spune Isus. Trebuie să facem faptele Tatălui nostru dacă vrem să fim fiii săi adevăraţi: nu ajunge să fim botezaţi, dar e necesar să creştem ca fii adevăraţi ai lui Dumnezeu ascultând glasul său şi lăsând cuvântul lui Isus să prindă rădăcini în noi, să pună treptat stăpânire pe fiinţa noastră. Astfel, perseverând în fidelitate faţă de cuvântul său, devenim liberi. Fiul ne face liberi, Fiul Isus, dacă noi deschidem în faţa cuvântului său nu numai inteligenţa, ci toată viaţa noastră. Când toată viaţa noastră e condusă de cuvântul lui Isus, atunci noi suntem mereu mai liberi: liberi de păcatul care ne face sclavi, liberi de invidia care ne separă de alţii, de răutate, de orgoliul care ne paralizează, şi trăim libertatea Spiritului lui Dumnezeu. „Rodul Duhului B spune Paul B este iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, stăpânirea de sine; împotriva acestora nu există lege” (Gal 5,22): este, deci, perfecta libertate.

În prima lectură găsim exemplul celor trei tineri în cuptorul cu foc, exemplu magnific de libertate. Ei refuză cu mândrie să adore puterea regelui, chiar dacă regele îi persecută aruncându-i în cuptorul cu foc încins. Spune Nabucodonosor: „Care este acel Dumnezeu care vă va scoate din mâna mea?” Şi răspunsul curajos este următorul: „Rege, nici nu-i nevoie să-ţi răspundem la această întrebare; iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi să ne elibereze din mâinile tale”. Acest gest de libertate îi condamnă la un teribil supliciu: „A poruncit să-i legeY şi să-i arunce în cuptorul cu foc”. Nu mai sunt liberi, cel puţin aparent: sunt legaţi şi aruncaţi în foc. Dar iată, Dumnezeu îi eliberează în mod miraculos din semnul însuşi al chinului. „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi la picioare?”, se întreabă regele. „Ei bine, acum văd patru oameni, umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi”. Este într-adevăr îngerul lui Dumnezeu cu ei, ca semn al intervenţiei lui Dumnezeu.

Este o lecţie pentru noi. Dacă îi suntem credincioşi lui Dumnezeu, vom fi liberi în dificultăţi, în persecuţii, şi chiar în închisoare, liberi ai adevăratei libertăţi a inimii, fericiţi chiar şi în chinuri, „plini de bucurie în încercări”.

Aceşti tineri în cuptor îi cântau laude lui Dumnezeu, cântau pentru că se simţeau liberi, graţie victoriei pe care Dumnezeu o dă celor care îl iubesc şi îi sunt credincioşi. Este vocaţia noastră, pe care Dumnezeu o face posibilă prin pătimirea lui Isus care ne face victorioşi împotriva păcatului, împotriva dificultăţilor de orice fel, chiar şi împotriva suferinţei. Să cerem acea profundă ascultare faţă de cuvântul care ne conduce la această minunată libertate.