en-USro-RO

| Login
Tuesday, July 07, 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Francisc de Paola, pustnic *

 Liturghierul Roman

Joi din Săptămâna a V-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Cristos este mijlocitorul noului legământ,
pentru ca, prin moartea lui,
cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii veşnice.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Ascultă, Doamne, rugăciunile noastre
şi ocroteşte-ne cu bunătate
pe noi, cei care ne-am pus speranţa în îndurarea ta,
pentru ca, spălaţi de întinarea păcatelor,
să stăruim într-o viaţă sfântă şi să ajungem moştenitori ai făgăduinţei tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
priveşte cu bunătate la jertfa pe care ţi-o aducem,
pentru ca ea să fie spre convertirea noastră
şi spre mântuirea lumii întregi.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Dumnezeu nu l-a cruţat pe propriul său Fiu,
ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi:
împreună cu el, ne-a dăruit totul.         Rom 8,32 
     

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Îndestulaţi fiind cu darul mântuitor,
te rugăm, Doamne,
ca, în îndurarea ta, prin taina cu care ne hrăneşti în această viaţă,
să ne faci părtaşi ai vieţii veşnice.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Comemorarea morţii papei Ioan Paul al II-lea (2005)

LECTURA I

Vei fi tatăl multor popoare.

Citire din cartea Genezei 17,3-9

În zilele acelea, Abraham s-a aruncat cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit astfel: „Iată legământul, pe care-l fac cu tine: Vei fi tatăl multor popoare. Nu te vei mai numi Abram, ci numele tău va fi Abraham; căci voi face din tine tatăl multor popoare. Îţi voi înmulţi urmaşii nespus de mult, voi scoate din tine popoare şi regi vor ieşi din tine. Voi încheia legământul meu cu tine, iar după tine cu urmaşii tăi din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi. Ţie şi urmaşilor tăi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi eu voi fi Dumnezeul vostru”. Apoi a zis Dumnezeu lui Abraham: „Să păzeşti legământul meu, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,4-5.6-7.8-9 (R.: 8a)

R.: Domnul nu uită legământul său.

Alergaţi la Domnul şi la ajutorul lui,

căutaţi întotdeauna faţa lui!

Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut,

de minunile şi judecăţile rostite de gura lui. R.

 

Voi, urmaşii lui Abraham, slujitorul Domnului,

voi, copiii lui Iacob, alesul Domnului,

Domnul este Dumnezeul nostru;

hotărârile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

 

El îşi aduce aminte totdeauna de legământul său,

de făgăduinţele făcute pentru o mie de generaţii,

de legământul pe care l-a încheiat cu Abraham

şi de jurământul făcut lui Isaac. R.

 

VERS LA EVANGHELIE Ps 94,8ab

Astăzi nu vă împietriţi inimile,

ci ascultaţi glasul Domnului.

 

EVANGHELIA

Abraham, tatăl vostru, a tresăltat de bucurie, căci a văzut ziua mea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,51-59

În acel timp, 51 Isus le-a spus iudeilor: „Adevăr, adevăr vă spun, dacă cineva păzeşte cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52 Iudeii i-au zis: „Acum vedem că ai diavol; Abraham a murit, de asemenea şi profeţii, şi tu zici: «Dacă cineva păzeşte cuvântul meu, nu va gusta moartea în veci». 53 Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru Abraham? El a murit, de asemenea şi profeţii au murit. Cine crezi că eşti tu?” 54 Isus a răspuns: „Dacă mă slăvesc pe mine însumi, slava mea nu este nimic; Tatăl mă slăveşte, el, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru; 55 şi totuşi nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-l cunosc, aş fi şi eu ca voi, un mincinos. Dar îl cunosc şi păzesc cuvântul lui. 56 Abraham, tatăl vostru, a tresăltat de bucurie în speranţa că va vedea ziua mea: a văzut-o şi s-a bucurat”. 57 Iudeii i-au zis: „Nu ai nici cincizeci de ani, şi l-ai văzut pe Abraham!” 58 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun, înainte de a fi Abraham, eu sunt”. 59 La auzul acestor cuvinte, au luat pietre ca să arunce în el. Dar Isus, ascunzându-se, a ieşit din templu.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gen 17,3-9; Ps 104; In 8,51-59

„Abraham, tatăl vostru, a tresăltat de bucurie în speranţa că va vedea ziua mea; a văzut-o şi s-a bucurat”. Şi noi suntem chemaţi, în acest timp al pătimirii şi al Paştelui, să vedem ziua lui Isus şi să ne bucurăm.

Ce înseamnă acest lucru: „Abraham, tatăl vostru, a tresăltat în speranţa că va vedea ziua mea”?

Ziua lui Cristos este ziua învierii şi Abraham a văzut-o, evident, ca prefigurare, adică participând la evenimentele care făceau să se întrevadă planul divin de înviere al lui Cristos.

Sunt două evenimente în care Abraham a văzut, în special, învierea lui Cristos: naşterea lui Isaac şi sacrificiul lui Isaac.

Deja naşterea lui Isaac este prezentată de sfântul Paul ca o victorie asupra morţii. „(Abraham) nu a profeţit prin credinţă B scrie sfântul Paul B văzând deja ca mort trupul său şi al Sarei”. El a crezut în Dumnezeu care învie morţii, şi astfel, s-a născut Isaac, pentru credinţa lui Abraham în promisiunea lui Dumnezeu, o credinţă capabilă să învingă moartea. Este, pentru Abraham, o experienţă a învierii, şi el „s-a bucurat”.

Spunând „s-a bucurat”, Isus face aluzie la numele însuşi al lui Isaac, care în ebraică înseamnă „el a râs”. În tradiţiile care îl privesc pe Isaac sunt frecvente aluziile la această semnificaţie.

Abraham, deci, prin credinţa sa, a participat la victoria lui Cristos asupra morţii şi s-a bucurat de aceasta.

Al doilea eveniment în care Abraham a văzut anticipat anunţul învierii este cel cunoscut ca fiind jertfa lui Isaac, care a fost încă o victorie asupra morţii. Abraham îşi oferă propriul fiu, acel fiu prin care Dumnezeu îi promisese să-l binecuvânteze pe Abraham şi toate popoarele. Dacă Isaac moare, promisiunea lui Dumnezeu este deşartă, pare anulată. Dar Abraham are credinţă că Dumnezeu va afla modul prin care va găsi victima pentru sacrificiu, fără ca ea să aducă cu sine moartea lui Isaac. Şi Isaac coboară viu de pe munte. A fost, într-un oarecare sens, jertfit şi a rămas viu, devenind figura învierii lui Cristos.

Evident, este o prefigurare imperfectă, ca toate prefigurările, Isaac nu a învins realmente moartea, pentru că nu a fost realmente sacrificat. Dar Abraham în acest eveniment a putut vedea deja ziua sacrificiului real al lui Cristos, premisă a învierii la o viaţă mai frumoasă şi perfectă: a văzut-o şi s-a bucurat. Şi ca recompensă pentru credinţa sa, Dumnezeu îşi reînnoieşte promisiunea fecundităţii, a ţării promise, a moştenirii veşnice.

Şi noi suntem chemaţi să trăim în credinţa în învierea lui Cristos, să învingem mereu puterea morţii şi să ne bucurăm pentru că victoria lui Cristos va deveni victoria noastră. Acesta este adevărul în ceea ce priveşte însăşi moartea noastră, anume că încă de pe acum putem fi învingători oferind-o ca o participare la moartea lui Isus. Dar mai mult, este adevărat pentru fiecare zi din viaţa noastră, în care putem să fim victorioşi asupra puterilor morţii, adică asupra a tot ceea ce ne conduce la tristeţe, la pesimism, la descurajare, cu alte cuvinte, asupra a tot ceea ce ne poate face să capitulăm în faţa dificultăţilor.

E necesar, asemenea lui Abraham, să avem credinţă în înviere. Nici o dificultate nu a fost mai mare decât crucea lui Cristos, şi el a învins: „Aveţi încredere, eu am învins lumea” (In 15,33). Să cerem să avem întotdeauna înaintea ochilor noştri această victorie a lui Cristos, să avem prezentă învierea sa, să ne bucurăm de ea acum, pentru a ne putea bucura şi atunci când vom fi părtaşi la ea.