en-USro-RO

| Login
25 mai 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Sixt I, pp.

 Liturghierul Roman

Vineri din Săptămâna a V-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare;
eliberează-mă şi scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei ce mă persecută!
Doamne, să nu fiu făcut de ruşine,
căci am strigat spre tine!         Ps 30.10.16.18 


RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
iartă greşelile poporului tău
şi, în bunătatea ta, eliberează-ne din lanţurile păcatului,
în care ne-am lăsat prinşi din slăbiciune.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

sau:
Dumnezeule, care binevoieşti
să-i dăruieşti Bisericii tale, în acest timp, harul
să o imite cu pietate pe sfânta Fecioară Măria,
privindu-l pe Cristos pătimind,
fă, te rugăm, ca, prin mijlocirea aceleiaşi Fecioare,
să-l urmăm zi de zi cu o mai mare fidelitate
pe Fiul tău unul-născut
şi, la sfârşit, să ajungem la plinătatea harului său.
El, care, fiind Dumnezeu.

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule milostiv,
dă-ne, te rugăm, harul
să ne învrednicim a sluji mereu cum se cuvine la altarul tău şi,
luând necontenit parte la sfânta jertfă, să ajungem la mântuire.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Isus, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său,
pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate;
prin rănile lui am fost vindecaţi.        1Pt 2,24 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
aina pe care am primit-o, Doamne,
să ne ocrotească neîncetat şi să îndepărteze de la noi orice primejdie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Domnul este cu mine ca un luptător puternic.

Citire din cartea profetului Ieremia 20,10-13

10 Eu, Ieremia, am auzit ameninţările poporului: „Învinuiţi-l, strigă ei; haideţi să-l învinuim pe acest om care vede teroare pretutindeni!” Chiar prietenii mei pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el, şi ne vom răzbuna pe el”. 11 Dar Domnul este cu mine, ca un luptător puternic; de aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Înfrângerea lor îi va acoperi de ruşine; o veşnică ruşine care nu se va uita! 12 Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care judeci cu dreptate, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor! Căci ţie ţi-am încredinţat cauza mea. 12 Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul! Căci el eliberează sufletul slujitorului său sărman din mâna celor răi.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 17,2-3a.3bc-4.5-6.7 (R.: cf. 7)

R.: Strig către tine, Doamne, în necazul meu.

Te iubesc, Doamne, tăria mea.

3a Doamne, tu eşti stânca şi cetatea mea,

tu eşti eliberatorul meu. R.

 

3bc Dumnezeule, tu eşti stânca mea, adăpostul meu,

scutul meu, tăria care mă salvează, apărarea mea.

Îl chem pe Domnul, cel prealăudat

şi sunt eliberat din mâna duşmanilor mei. R.

 

Mă înconjuraseră legăturile morţii

şi mă îngroziseră râurile pieirii;

mă înfăşuraseră lanţurile infernului

şi mă prinseră laţurile morţii. R.

 

Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul

şi am strigat către Dumnezeul meu;

din lăcaşul lui el mi-a auzit glasul

şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui. R.

 

VERS LA EVANGHELIE In 6,64b.69b

Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă;

tu ai cuvintele vieţii veşnice.

 

EVANGHELIA

Căutau să-l prindă, dar el le-a scăpat din mâini.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,31-42

În acel timp, 31 iudeii, pentru a doua oară, au luat pietre ca să-l ucidă pe Isus. 32 Dar Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune, care vin de la Tatăl meu; pentru care din ele aruncaţi cu pietre în mine?” 33 Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo faptă bună aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, fiind un simplu om, te pretinzi Dumnezeu”. 34 Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei?» 35 Dacă Legea îi numeşte dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată -, 36 aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi ziceţi: „Spui blasfemii” pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu?” 37 Dacă nu săvârşesc faptele Tatălui meu să nu mă credeţi. 38 Dar dacă le săvârşesc, chiar dacă nu mă credeţi pe mine, credeţi în aceste fapte, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în mine şi eu sunt în Tatăl”. 39 La auzul acestor cuvinte, căutau iarăşi să-l prindă; dar le-a scăpat din mâini. 40 Isus s-a dus iarăşi dincolo de Iordan în locul unde botezase Ioan la început şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la el şi ziceau: „Ioan n-a făcut nici o minune; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat”. 42 Şi mulţi au crezut în el.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ier 20,10-13; Ps 17; In 10,31-42

Prima lectură ne ajută să cunoaştem sentimentele lui Isus şi să înţelegem marea victorie pe care el a repurtat-o în pătimirea sa. Citim un text care ne ajută să cunoaştem sentimentele lui Isaia într-o situaţie similară. Ieremia simte apăsând asupra lui greutatea ostilităţii mulţimii, când mai nimeni nu e cu el, după ce a anunţat pedeapsa lui Dumnezeu: „Chiar prietenii mei pândesc să vadă dacă mă clatinY Vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el”. Şi el face efortul renunţării la tentaţia de a se salva singur, cu propriile mijloace: „Doamne, Dumnezeul oştirilor, care judeci cu dreptate, care pătrunzi rărunchii şi inimileY ţie ţi-am încredinţat cauza mea!” Este deja o victorie dificilă abandonarea deciziei în mâinile lui Dumnezeu. Totuşi, Ieremia nu renunţă la răzbunare, deşi o lasă lui Dumnezeu: „DoamneY, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor!” Dumnezeu este drept, şi trebuie să restabilească dreptatea, de aceea, eu îi las lui răzbunarea asupra duşmanilor mei şi îi cer să o pot vedea. Este o reacţie naturală, dar e frumos să vedem că Ieremia se încredinţează lui Dumnezeu: este primul pas. Şi este un pas pe care ar trebui şi noi să-l realizăm când avem impresia, cel puţin când aceasta corespunde adevărului, că alţii nu sunt drepţi cu noi, că ne neglijează, că nu ne dau ceea ce aşteptăm de la ei.

Însă e doar primul pas, e numai începutul convertirii inimii. Isus a mers mai departe. În pătimirea sa, nu ascultăm niciodată cuvinte asemănătoare celor ale lui Ieremia. El ştie că Dumnezeu va restabili dreptatea, că Dumnezeu va pedepsi poporul şi o spune de multe ori în evanghelie, pentru că Dumnezeu nu poate lăsa ca răul să triumfe. Dar o spune cu o strângere de inimă, o spune plângând cu privire la distrugerea Ierusalimului, cetatea sa pe care el de atâtea ori a încercat să o convertească şi care n-a voit şi n-a cunoscut ziua venirii lui (cf. Lc 13,34).

Şi în momentul răstignirii, Isus nu-i cere lui Dumnezeu să pregătească răzbunarea asupra ucigaşilor săi: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Lc 23,34).

Iată inima lui Isus, o inimă care a obţinut victoria definitivă asupra răului, slujindu-se de toate suferinţele pentru a exprima iubirea cea mai mare. „Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi pentru că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8).

În evanghelie există un alt lucru foarte important. „Dacă nu săvârşesc faptele Tatălui meu - spune Isus - să nu mă credeţi; dar dacă le săvârşesc, chiar dacă nu mă credeţi pe mine, credeţi în aceste fapte ca să ajungeţi să cunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu sunt în Tatăl”. Este o revelaţie nu numai prin intermediul cuvintelor, ci şi prin fapte. Cât de frumos ar fi ca şi noi să putem spune acelaşi lucru, şi să o spunem cu viaţa noastră! Ar trebui să arătăm unirea noastră cu Dumnezeu în activităţile noastre, în modul nostru de a acţiona în toate circumstanţele dificile, în toată viaţa noastră. Ar trebui, deci, asemenea lui Isus, şi în Isus, să prezentăm lumii faptele noastre ca o lumină care arată iubirea lui Cristos care vrea să se difuzeze în tot universul.