en-USro-RO

| Login
25 mai 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Celestin al V-lea, pp.

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna a VI-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Să ne bucurăm, să ne veselim
şi să-l preamărim pe Dumnezeu,
pentru că şi-a început domnia
Domnul, Dumnezeul nostru,
cel atotputernic, aleluia!         Ap 19,7.6 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Fă, te rugăm, Doamne,
Dumnezeule atotputernic şi milostiv,
să devenim părtaşi cu adevărat la învierea lui Cristos, Fiul tău.
El, care, fiind Dumnezeu.  
   
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, dă-ne harul
să-ti aducem necontenit mulţumiri
prin aceste taine pascale, pentru ca ele,
continuând în noi lucrarea mântuirii,
să ne fie izvor de bucurie veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
   
Ant. la Împărtăşanie 
Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi,
şi astfel, să intre în gloria sa, aleluia.         Cf. Lc 24,46.26 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
A
scultă-ne, Doamne, rugăciunile,
pentru ca acest schimb tainic,
prin care se săvârşeşte răscumpărarea noastră,
să ne dăruiască ajutor în viaţa de acum
şi să ne dobândească bucuriile veşnice.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta.

Citire din Faptele Apostolilor 16,22-34

În zilele acelea, 22 în oraşul Filipi, mulţimea s-a ridicat împotriva lui Paul şi a lui Sila; autorităţile au poruncit să fie despuiaţi de hainele lor, pentru a-i bate cu vergi. 23 După ce i-au frânt în bătăi, i-au aruncat în închisoare, poruncind gardianului să-i păzească cu grijă. 24 Acesta, pentru a împlini porunca primită, i-a închis în încăperea cea mai dinăuntru şi le-a strâns picioarele în butuci. 25 Către miezul nopţii, Paul şi Sila se rugau şi-i cântau lui Dumnezeu, iar ceilalţi deţinuţi ascultau. 26 Deodată, a avut loc un cutremur puternic de pământ ce a zguduit temeliile închisorii. În acelaşi timp s-au deschis toate uşile şi le-au căzut lanţurile. 27 Trezindu-se din somn, gardianul a văzut că porţile închisorii erau deschise şi, crezând că deţinuţii au fugit, a scos sabia ca să se sinucidă. 28 Însă Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ţi faci nici un rău, pentru că toţi suntem aici!” 29 Gardianul a cerut o lumină şi, tremurând din toată fiinţa, a alergat înăuntru şi s-a aruncat la picioarele lui Paul şi ale lui Sila. 30 Apoi i-a scos afară şi i-a întrebat: „Domnilor, ce trebuie să fac pentru ca să mă mântuiesc?” 31 Iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta”. 32 Atunci au făcut cunoscut cuvântul lui Dumnezeu, lui şi tuturor celor care trăiau în casa lui. 33 Iar el, luându-i la sine chiar în acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi a fost botezat el şi toţi ai săi. 34 Apoi i-a invitat la el pe Paul şi pe Sila, a pus masa şi împreună cu toată casa au trăit din plin bucuria că au crezut în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL 137,1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 3a)

R.: Tu mă asculţi, Doamne, când strig către tine.

sau

Aleluia.

Te laud, Doamne, din toată inima,

pentru că ai ascultat cuvintele mele.

2a Îţi cânt înaintea îngerilor,

mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

 

2bc Laud numele tău pentru bunătatea şi fidelitatea ta,

căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor tale.

În ziua în care te-am chemat m-ai ascultat,

m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. R.

 

7c Dreapta ta mă mântuieşte.

Domnul va duce la bun sfârşit ceea ce a început în mine.

Doamne, bunătatea ta este veşnică.

Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale. R.

 

ALELUIA In 16,7-13

(Aleluia) Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul;

el vă va învăţa în întregime adevărul. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Dacă nu mă voi duce, Apărătorul nu va veni la voi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,5-11

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: Unde te duci? Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea v-a copleşit inima. Totuşi vă spun adevărul: Este în folosul vostru ca să mă duc; căci dacă nu mă duc, Apărătorul nu va veni la voi, iar dacă mă duc vi-l voi trimite. Când va veni va da pe faţă greşeala lumii cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată. Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine; 10 cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl meu şi nu mă veţi mai vedea; 11 cu privire la judecată, pentru că stăpânul acestei lumi a fost judecat.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 16,22-34; Ps 137; In 16,5-11

Pentru că acest text este citit în săptămâna precedentă Înălţării, există riscul să-l înţelegem mai degrabă într-un mod superficial. Ne gândim, natural, că vorbele Domnului: „Acum mă duc la cel ce m-a trimis”, au fost spuse înainte de înălţare şi se referă tocmai la acest fapt: după despărţire, după moartea şi învierea sa, Isus se întoarce la Tatăl. Trebuie totuşi să ne amintim că Isus a pronunţat aceste cuvinte înaintea pătimirii sale. „Acum mă duc la cel ce m-a trimis”: Isus se gândeşte la moartea sa. Plecarea lui înseamnă a-şi da viaţa ca sacrificiu, şi aceasta era condiţia pentru darul Duhului Sfânt: „Dacă nu mă duc, Apărătorul nu va veni la voi”. Condiţia nu era înălţarea în sensul strict al cuvântului, ci în sens larg, adică Isus care, prin pătimire, înviere şi înălţare, transformă în sine umanitatea, o glorifică cu gloria divină, o face o umanitate „spirituală”, capabilă adică de a-l transmite pe Duhul Sfânt. Înălţarea, în sine, este un fapt mai degrabă simbolic, pentru a demonstra că de acum înainte Isus nu mai trăieşte pe pământ; transformarea umanităţii este rodul nu doar al acestui fapt, ci al darului Domnului care, în ascultarea faţă de Tatăl şi în caritatea faţă de noi, şi-a dat propria viaţă pentru a o transforma pe a noastră în noua viaţă a Celui Înviat.

„Mă duc la cel care m-a trimis”. Desigur, acest anunţ al plecării era pentru apostoli motiv de tristeţe, şi Isus o spune: „Tristeţea a umplut inima voastră!” şi afirmă că, dimpotrivă, trebuie să fie pentru ei motiv de bucurie şi de încredere, pentru că este vorba despre o separare numai aparentă, pentru o unire mai profundă, o unire a inimilor, o unire în Duhul Sfânt, care nu era posibilă mai înainte de pătimirea lui Isus.

Astfel, Domnul Isus luminează şi transformă chiar condiţia noastră în faţa morţii cu cei dragi ai noştri. Ştim că prin harul său nu suntem separaţi de ei, chiar dacă nu mai putem să ne bucurăm de prezenţa lor sensibilă. În Domnul noi avem speranţa şi bucuria de a fi intim şi profund uniţi celor care ne sunt dragi.

Să cerem unii pentru alţii harul credinţei în prezenţa spirituală a Domnului şi în prezenţa spirituală a tuturor celor pe care i-am cunoscut şi i-am iubit.