en-USro-RO

| Login
4 iulie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Filip Neri, pr. **

 Liturghierul Roman

26 mai

                                                   Sf. Filip Neri, pr. **


Ant. la intrare 
Iubirea lui Dumnezeu
a fost revărsată în inimile noastre
prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat (T.P. aleluia).         
Rom 5,5

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care nu încetezi de a-i înălţa la gloria sfinţeniei
pe slujitorii tăi credincioşi,
dă-ne, te rugăm, harul
ca Duhul Sfânt să ne înflăcăreze cu acelaşi foc al iubirii
care a cuprins în chip minunat inima sfântului Filip Neri.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Aducându-ţi jertfa de laudă,
te rugăm, Doamne, să ne dai harul,
ca, urmând exemplul sfântului Filip Neri,
să ne dăruimcu veselie spre gloria numelui tău şi în slujirea aproapelui.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie
Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine,
aşa v-am iubit şi eu pe voi, spune Domnul;
rămâneţi în iubirea mea (T.P. aleluia).         
In 15,9

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Hrăniţi cu desfătările cereşti,
te rugăm, Doamne, să ne dai harul,
ca, după exemplul sfântului Filip Neri,
să fim mereu însetaţi de tine, viaţa cea adevărată.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Îndreptaţi-vă gândul la tot ceea ce este sfânt.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 4,4-9

Fraţilor, bucuraţi-vă mereu în Domnul, şi iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! Bucuria voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor: Domnul este aproape! Nu vă lăsaţi tulburaţi de nici o grijă, dar în orice împrejurare arătaţi lui Dumnezeu trebuinţele voastre prin rugăciuni, prin cereri şi aduceri de mulţumire. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi cugetele voastre în Cristos Isus. În sfârşit, fraţilor, îndreptaţi-vă gândul şi cugetul la tot ceea ce este adevărat şi vrednic de cinste, la tot ceea ce este drept şi sfânt, la tot ceea ce este vrednic de iubire şi cu faimă bună, la tot ceea ce este virtute şi vrednic de laudă. Ceea ce aţi învăţat şi aţi primit, ceea ce aţi auzit şi văzut la mine, acelea să le faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.3-4.8-9.13-14.17-18a

R.: Binecuvântat este Domnul, izvorul bucuriei.

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi toată fiinţa mea să laude numele lui cel sfânt!

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

 

El îţi iartă toate păcatele

şi te vindecă de orice infirmitate.

El îţi scapă viaţa de la pierzare

şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.

 

Domnul este îndurător şi milostiv,

el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.

El nu dojeneşte la nesfârşit,

nici nu poartă pe veci mânie. R.

 

13 Aşa cum un tată îşi iubeşte copiii,

aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem de dânsul.

14 Căci el ştie din ce am fost făcuţi

şi nu uită că suntem ţărână. R.

 

17 Dar mila Domnului rămâne fără încetare

peste cel care se teme de el

şi dreptatea lui peste copiii copiilor lor,

18a peste cei care păzesc legământul său. R.

ALELUIA In 15,4.5b

(Aleluia) Rămâneţi în mine şi eu în voi, spune Domnul;

cine rămâne în mine aduce roade multe. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Cine rămâne în mine şi eu în el aduce roade multe.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-8

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 20,17-27; Ps 67; In 17,1-11


Liturgia de astăzi ne propune începutul minunatei rugăciuni a lui Isus înainte de pătimirea sa, o rugăciune în care avem posibilitatea să întrevedem ceva din unitatea existenţă între el şi Tatăl.


„Părinte, preamăreşte pe Fiul tău...„ şi încă: „Preamăreşte-mă acum, Părinte, în faţa ta...„. Ce vrea să spună? Nu este aici orgoliu cerând să fie preamărit? Ar putea părea astfel, dar nu este din mai multe motive. Mai întâi, pentru că această glorificare se actualizează prin pătimire, şi noi o ştim din evanghelie şi din contextul în care Isus spune aceste cuvinte. „Părinte, a venit ceasul...„: a sosit ceasul pătimirii, care este şi acela al glorificării.

Într-un alt capitol al Evangheliei după Ioan, Isus e neliniştit, tulburat şi se roagă: „Acum sufletul meu este întristat, dar ce să spun? Părinte, scapă-mă de acest ceas? Dar pentru aceasta doar am ajuns la ceasul de faţă. Părinte, preamăreşte numele tău!” (In 12,27-28). „Preamăreşte numele tău” vrea să spună ceea ce citim aici: „Preamăreşte pe Fiul tău pentru ca Fiul să te preamărească pe tine”.

Scopul este gloria Tatălui, care nu poate fi separată de a sa, pentru că Tatăl nu poate să fie glorificat dacă Fiul însuşi nu este glorificat. Dar glorificarea Fiului se actualizează în pătimire, în care Tatăl lucrează dându-i Fiului biruinţa, nu biruinţa umană, ci divină, obţinută prin suferinţe şi moarte: atunci Isus a primit puterea asupra oricărei fiinţe umane şi îi comunică viaţa veşnică.

În special glorificarea, preamărirea se actualizează în misterul Rusaliilor, când Duhul Sfânt dătător de viaţă îi reînnoieşte pe apostoli şi întreaga Biserică. Aceasta este preamărirea lui Isus. Nu e o relaţie care rămâne închisă între Tatăl şi Fiul, ci o relaţie deschisă, fecundă, care tinde să transforme orice creatură.

„Tu i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca el să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai încredinţat lui. Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis”: o viaţă de unire cu Dumnezeu, Tatăl, Fiul, în Duhul Sfânt. Aceasta este gloria pe care Tatăl o comunică Fiului şi care se împarte peste tot pământul, pentru că tot pământul trebuie să fie umplut de gloria lui Dumnezeu.

Să-i cerem Domnului să ne deschidă inimile în faţa acestei minunate rugăciuni, în aşa fel încât noi să putem spune în orice împrejurare: „Părinte, preamăreşte pe fiul tău, pe fiica ta!” cu alte cuvinte: „Împlineşte planul tău de iubire prin toate dificultăţile, obţine-mi biruinţă şi, astfel, eu voi fi preamărit şi eu te voi preamări”. Aceasta este o reacţie foarte frumoasă, deoarece este o reacţie de iubire şi de încredere. Isus a privit în acest mod pătimirea sa; să-i cerem să ne dea harul să ne deschidem, în acest mod, iubirii sale.