en-USro-RO

| Login
4 august 2020
 

Sfintii zilei

SF. TOMA, ap.

 Liturghierul Roman

3 iulie 

Sfântul Toma, apostol

Ant. la intrare
Tu eşti Dumnezeul meu, pe tine te preamăresc:
tu eşti Dumnezeul meu, pe tine te laud;
în tine mă încred, pentru că ai fost salvarea mea. Cf. Ps 117,28

 

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dă-ne harul, te rugăm, Dumnezeule atotputernic,
să celebrăm cu bucurie sărbătoarea sfântului apostol Toma,
ca să fim alinaţi şi întăriţi necontenit de ocrotirea lui
şi, crezând, să avem viaţă în numele aceluia
pe care el l-a recunoscut drept Domn şi Stăpân,
pe Isus Cristos, Fiul tău.
El, care, fiind Dumnezeu. 

ASUPRA DARURILOR
Îţi aducem, Doamne, slujirea pe care ţi-o datorăm
şi te implorăm cu umilinţă să ocroteşti darurile tale în noi,
cei care, în sărbătoarea sfântului apostol Toma,
îţi oferim jertfa de laudă.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
Întinde-ţi mâna şi recunoaşte locul cuielor:
şi nu fi necredincios, ci credincios, spune Domnul. Cf. In 20,27

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
D
upă ce am primit cu adevărat, în acest sacrament,
trupul Fiului tău unul-născut,
te rugăm, Doamne, să ne dai harul
de a-l mărturisi prin fapte şi trăire
pe acela pe care, împreună cu sfântul apostol Toma,
îl recunoaştem prin credinţă ca Domnul şi Dumnezeul nostru.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

LECTURA I

Sunteţi clădiţi pe temelia apostolilor.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22

Fraţilor, 19 prin Isus Cristos, voi nu mai sunteţi străini, nici oaspeţi, dar concetăţenii sfinţilor şi membri ai familiei lui Dumnezeu, 20 clădiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, având ca piatră unghiulară pe însuşi Cristos Isus. 21 Pe această temelie orice construcţie se înalţă în bună rânduială, ca să ajungă un lăcaş sfânt în Domnul; 22 în el şi voi sunteţi împreună zidiţi, ca să deveniţi locuinţa lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 116,1.2 (R.: Mc 16,15)

R.: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia.

 

Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,

lăudaţi-l, toate popoarele. R.

 

Căci Domnul şi-a dovedit iubirea sa pentru noi

şi el rămâne totdeauna credincios legământului său. R.

ALELUIA In 20,29

(Aleluia) Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul;

fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut. (Aleluia)

EVANGHELIA

Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,24-29

Unul dintre cei doisprezece, Toma, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. 25 I-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a declarat: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul în locul cuielor şi nu voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 Opt zile mai târziu, ucenicii lui erau iarăşi în casă şi Toma era împreună cu ei. A venit Isus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pacea să fie cu voi!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios dar credincios”. 28 Toma i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 I-a zis Isus: „Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ef 2,19-22; Ps 116; In 20,24-29

În episodul pe care astăzi liturgia ni-l prezintă, Toma nu a fost un model şi Isus o şi spune: „Pentru că m-ai văzut, Toma, de acea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!” Dar necredinţa sa avea să fie pentru noi un avantaj; sfântul Grigore observă că Toma, atingându-l pe Isus, vindecă credinţa noastră îndărătnică.

Ceea ce mă impresionează mult astăzi, meditând asupra acestei evanghelii, e gândul că Toma fusese cu Isus ca şi ceilalţi şi îl cunoştea bine: îi cunoştea chipul, gesturile, cuvintele, dar ca dovadă el pretinde să vadă semnele pătimirii sale: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul în locul cuielor şi nu voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. În aceasta, da, a fost un model, deoarece a ştiut să discearnă ceea ce îl caracteriza pe Isus. După pătimirea sa, ceea ce este specific în el sunt tocmai rănile; pentru a-l recunoaşte ajunge acest semn al iubirii, pe care Cel Înviat a voit să-l păstreze în trupul său glorios.

Sfântul Toma nu s-a înşelat, şi cuvintele sale au fost păstrate în evanghelie, şi Isus, în condescendenţa sa divină, i-a dat satisfacţie: „Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta meaY„.

Putem să spunem că Toma, într-un oarecare sens, a fost primul cinstitor al inimii lui Isus: a voit un contact chiar fizic cu această inimă străpunsă.

Atâţia credincioşi, după ce au privit la acea inimă deschisă, la acea rană, au şi găsit în ea multe comori. Ioan al Crucii spune în Cântecul spiritual: „Cristos este ca o mină bogată în comori, atât de bogată încât oricât ai privi în adâncul ei nu i-ai vedea capătulY„: şi sfântul Petru Canisiu: „Tu, în sfârşit, ca şi cum mi-ai fi deschis inima din preasfântul tău trup, mi-ai poruncit să beau din acel izvor, invitându-mă, dacă pot spune aşa, să sorb din apele mântuirii mele din izvoarele tale, o, Mântuitorul meu!”

Şi, la sfârşit, sfântul Toma are o minunată profesiune de credinţă deplină în Isus: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Nu există o expresie mai puternică în întreaga evanghelie. Toma a atins culmea credinţei sale în contemplarea lui Isus cel înviat care purta semnele pătimirii sale: în necredinţa sa a fost condus la credinţă de rana inimii.