en-USro-RO

| Login
24 noiembrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Victor I, pp. m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XVII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Dumnezeu locuieşte în lăcaşul său cel sfânt;
Dumnezeu îi adună pe toţi într-un gând în casa lui.
El îi dă poporului său putere şi tărie.                                     Cf. Ps 67,6 7.36

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
ocrotitorul celor ce nădăjduiesc în tine,
fără tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt;
sporeşte-ţi îndurarea faţă de noi,
pentru ca, prin puterea şi sub călăuzirea ta,
astfel să ne folosim de bunurile trecătoare
încât să ne bucurăm încă de pe acum de cele veşnice.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte aceste daruri
pe care le avem din bunătatea ta; tainele preasfînte,
prin care lucrează puterea harului tău, să sfinţească
viaţa noastră de acum şi să ne ducă la fericirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale.                                      Ps 102,2

sau:
Fericiţi cei milostivi,
pentru că ei vor afla milostivire.
Fericiţi cei cu inima curată,
pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.                                         Mt 5,7-8 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
A
m primit, Doamne, dumnezeiasca taină,
memorial veşnic al pătimirii Fiului tău; dă-ne, te rugăm,
fericirea să ne fie spre mântuire acest dar
pe care ni l-a dăruit el însuşi, în iubirea sa negrăită.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

LECTURA I

Aminteşte-ţi, Doamne, de legământul tău cu noi şi nu-l desface.

Citire din cartea profetului Ieremia 14,17-22

Domnul mi-a vorbit astfel: 17 „Spune poporului aceste cuvinte: «Ochii mei varsă lacrimi zi şi noapte fără încetare, căci o mare nenorocire s-a abătut asupra fecioarei, asupra fiicei poporului meu; rana ei este fără leac. 18 Dacă ies la câmp, iată văd oameni străpunşi de sabie; dacă mă întorc în cetate, văd oameni chinuiţi de foame. Chiar profetul şi preotul străbat o ţară pe care nu o cunosc»”. 19 „Doamne, oare l-ai respins pe Iuda pentru totdeauna? Ţi s-a făcut scârbă de Sion? Pentru ce ne-ai lovit astfel, că nu mai există vindecare pentru noi? Aşteptam pacea, dar nu vine nimic bun! Aşteptam timpul vindecării dar iată numai spaimă! 20 Noi recunoaştem, Doamne, nelegiuirea, vinovăţia părinţilor noştri; am păcătuit împotriva ta! 21 Pentru cinstea numelui tău, nu ne părăsi. Nu profana tronul măririi tale. Aminteşte-ţi de legământul tău cu noi şi nu-l desface! 22 Este oare printre idolii păgânilor vreunul care să poată da ploaia? Oare cerul dă ploaia de la sine sau tu, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în tine, căci tu ai făcut toate lucrurile”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 78,8.9.11.13 (R.: 9bc)

R.: Iartă-ne, Doamne, pentru cinstea numelui tău preasfânt.

Nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre de demult,

ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta,

căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

 

Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru,

spre slava numelui tău,

eliberează-ne şi iartă-ne păcatele pentru numele tău. R.

 

11 Să ajungă până la tine gemetele celor prinşi în război,

scapă cu braţul tău puternic pe cei daţi la moarte. R.

 

13 Iar noi, poporul tău şi turma pe care tu o păzeşti,

te vom lăuda în veci

şi vom vesti din neam în neam mărirea ta. R.

 

ALELUIA cf. Lc 8,11

(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, semănătorul este Cristos;

cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul lumii.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,36-43

În acel timp, 36 părăsind mulţimea, Isus a venit acasă. Ucenicii lui s-au apropiat de el şi i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor”. 37 El le-a zis: „Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea; sămânţa bună sunt fiii împărăţiei; neghina sunt fiii Celui Rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul lumii. 41 Fiul Omului va trimite pe îngerii săi şi vor culege pe toţi cei care au dus pe alţii la păcat şi pe cei care săvârşesc răul 42 şi îi vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi să audă!”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ier 14,17-22; Ps 78; Mt 13,36-43

Profetul Ieremia ne dă exemplu de compasiune şi de rugăciune într-un timp de calamitate.

Ieremia afirmă: „Ochii mei varsă lacrimi zi şi noapte fără încetare”. Această durere a sa nu provine de la o încercare personală, de la propriile suferinţe, ci din sentimentul său de compasiune: ochii săi varsă lacrimi, „căci o mare nenorocire s-a abătut asupra fecioarei, asupra fiicei poporului meu; rana ei este fără leac”. „Fiica poporului său” este Ierusalimul; în Biblie, o cetate este numită „fiică”. Urmează, în pasajul pe care îl citim astăzi, descrierea unei situaţii cu adevărat cutremurătoare, provocată de o lungă secetă, însoţită de crime, de tâlhării: „Dacă ies la câmp, iată, văd oameni străpunşi de sabie; dacă mă întorc în cetate, văd oameni chinuiţi de foame. Chiar profetul şi preotul străbat o ţară pe care nu o cunosc”. Ce este de făcut? Să compătimească, înainte de toate, să sufere împreună, şi apoi să se roage. Şi Ieremia dă exemplu de rugăciune în timpul nenorocirii. Rugăciunea sa se prezintă mai întâi ca o luptă cu Dumnezeu, cu interogative presante: „Doamne, oare l-ai respins pe Iuda pentru totdeauna? Ţi s-a făcut scârbă de Sion? Pentru ce ne-ai lovit astfel, că nu mai există vindecare pentru noi? Aşteptam pacea, dar nu vine nimic bun! Aşteptam timpul vindecării, dar iată numai spaimă!” După această luptă cu Dumnezeu, Ieremia mărturiseşte păcatele poporului său, pe care el însuşi şi le asumă: „Recunoaştem, Doamne, nelegiuirea, vinovăţia părinţilor noştri; am păcătuit împotriva ta!”

Calamităţile au întotdeauna drept cauză nedreptatea, lipsa de fidelitate faţă de legea lui Dumnezeu, dispreţul faţă de alte persoane. Este necesară, de aceea, recunoaşterea acestor cauze ale ororii la care se ia parte.

Într-un al treilea moment, profetul face apel la generozitatea lui Dumnezeu: „Pentru cinstea numelui tău, nu ne părăsi. Nu profana tronul măririi tale. Aminteşte-ţi de legământul tău cu noi şi nu-l desface!” Niciodată nu este cazul de a dispera, de a te descuraja; întotdeauna, însă, este cazul de reînnoire a încrederii în milostivirea lui Dumnezeu şi de rugăciune, de implorare cu acest sens al credinţei în Dumnezeu, care poate să aducă remediul în orice situaţie. El este Cel Atotputernic, el este şi Dumnezeu bogat în generozitate şi milă. Pentru acest motiv, rugăciunea profetului se termină cu o afirmare a încrederii: „Noi nădăjduim în tine, căci tu ai făcut toate lucrurile”. Dumnezeu a făcut toate; Dumnezeu a stabilit şi alianţa; Dumnezeu este fidel.

În timpurile noastre avem motive de a reveni la rugăciune B şi chiar mai înainte de aceasta la compasiune B cum ne învaţă Ieremia. Când citim ziarele, când privim telejurnalele, de atâtea ori avem motive de descurajare: terorism, violenţă, războaie, persecuţiiY trebuie să învăţăm să suferim cu ei, să luăm şi noi parte la aceste încercări, să ştim să-i amintim în rugăciunile noastre, să luptăm cu Dumnezeu, cum o făcea Ieremia, arătându-ne întotdeauna încrederea noastră. Biserica a inserat acest text al Cărţii lui Ieremia în rugăciunea Laudelor unei zile din săptămână, repetând, deci, lui Dumnezeu, în orice timp şi pentru orice generaţie, rugăciunea plină de mâhnire şi de încredere a profetului.