en-USro-RO

| Login
4 august 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Petru Crisologul, ep. înv. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XVII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Dumnezeu locuieşte în lăcaşul său cel sfânt;
Dumnezeu îi adună pe toţi într-un gând în casa lui.
El îi dă poporului său putere şi tărie.                                     Cf. Ps 67,6 7.36

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
ocrotitorul celor ce nădăjduiesc în tine,
fără tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt;
sporeşte-ţi îndurarea faţă de noi,
pentru ca, prin puterea şi sub călăuzirea ta,
astfel să ne folosim de bunurile trecătoare
încât să ne bucurăm încă de pe acum de cele veşnice.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte aceste daruri
pe care le avem din bunătatea ta; tainele preasfînte,
prin care lucrează puterea harului tău, să sfinţească
viaţa noastră de acum şi să ne ducă la fericirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale.                                      Ps 102,2

sau:
Fericiţi cei milostivi,
pentru că ei vor afla milostivire.
Fericiţi cei cu inima curată,
pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.                                         Mt 5,7-8 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
A
m primit, Doamne, dumnezeiasca taină,
memorial veşnic al pătimirii Fiului tău; dă-ne, te rugăm,
fericirea să ne fie spre mântuire acest dar
pe care ni l-a dăruit el însuşi, în iubirea sa negrăită.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

LECTURA I

Cum este argila în mâinile olarului aşa sunteţi voi în mâna mea.

Citire din cartea profetului Ieremia 18,1-6

Cuvântul Domnului i-a fost adresat lui Ieremia: „Du-te şi coboară în casa olarului, acolo vei auzi cuvintele mele”. coborât deci în casa olarului şi iată, el lucra la roata sa. Vasul pe care îl modela din argilă cu mâna sa s-a stricat; atunci el a luat-o de la capăt şi a făcut altul cum i s-a părut mai bine. Atunci mi-a fost adresat acest cuvânt al Domnului: „Casa lui Israel, oare eu nu v-aş putea trata pe voi ca acest olar? spune Domnul. Iată, cum este argila în mâinile olarului, aşa sunteţi voi în mâna mea, casa lui Israel”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 145,2.3-4.5-6ab (R.: 5a)

R.: Fericit este omul care se încrede în Domnul.

sau

Aleluia.

Laudă, suflete al meu, pe Domnul!

Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea,

voi cânta Dumnezeului meu cât voi trăi. R.

 

Nu vă puneţi încrederea în cei puternici,

în oameni, căci ei nu vă pot salva.

Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână

şi în aceeaşi zi se destramă planurile lor. R.

 

Fericit este acela care are ca sprijin pe Dumnezeul lui Iacob,

fericit este acela care îşi pune încrederea în Domnul Dumnezeul său.

6ab Domnul a făcut cerul şi pământul, marea şi toate câte se află în ele. R.

 

ALELUIA cf. Fap 16,14b

(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Pescarii aleg peştii buni în coşuri iar pe cei răi îi aruncă.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,47-53

În acel timp, Isus a spus mulţimii: 47 „Împărăţia cerurilor se mai poate asemăna cu un năvod aruncat în mare, care strânge tot felul de peşti. 48 Când s-a umplut, pescarii îl trag la ţărm, se aşază şi aleg peştii buni în coşuri iar pe cei răi îi aruncă. 49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii: îngerii vor veni şi vor despărţi pe cei răi de cei drepţi, 50 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo vor plânge şi vor scrâşni din dinţi. 51 Aţi înţeles toate acestea?” Ei au răspuns: „Da!” 52 Apoi le-a zis: „Orice cărturar care a devenit ucenic al împărăţiei cerurilor este asemenea gospodarului care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”. 53 Când a terminat de spus aceste parabole Isus a plecat mai departe.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ier 18,1-6; Ps 145; Mt 13,47-53

În timpul ministerului său public, Isus a inventat multe parabole şi i-a încurajat şi pe apostoli să urmeze exemplul său, spunând: „Orice cărturar care a devenit ucenic al împărăţiei cerurilor este asemenea gospodarului care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”. În aceasta, Isus a urmat exemplul profeţilor, şi astăzi, în prima lectură, vedem tocmai cum profetul Ieremia se slujea de parabole în predica sa profetică.

Parabola este un instrument pedagogic foarte bun, deoarece trezeşte colaborarea activă a ascultătorilor. Un îndemn, exprimat prin cuvinte clare, nu cere un efort prea mare pentru a fi înţeles, în schimb, o parabolă are întotdeauna un aspect care trebuie ghicit, intuit, semnificaţia sa ascunsă, impune efortul de gândire pentru a o găsi, cu atât mai mult cu cât sunt posibile mai multe interpretări.

Ce semnificaţie ne oferă parabola olarului? Nu este prea evidentă la prima vedere. Profetul precizează sensul parabolei în versetele succesive şi ne dăm seama atunci că este vorba despre o învăţătură ce priveşte capacitatea lui Dumnezeu de a modifica propriile planuri: o învăţătură mai degrabă surprinzătoare. Filozofii ne spun că Dumnezeu este imutabil, fiind absolut perfect; dacă s-ar schimba, ar deveni mai puţin perfect, lucru absurd însă. Biblia, în schimb, ne revelează că Dumnezeu poate să-şi schimbe ideea, ne revelează un Dumnezeu viu, care reacţionează după împrejurări. Aici profetul explică (Ier 18,7 ş.u.): „Dacă voi zice cândva despre un popor sau despre un rege B eu, Dumnezeu B că-l voi dezrădăcina, îl voi sfărâma şi-l voi pierde”, aceasta este o hotărâre divină, care ar trebui să fie imutabilă; dar profetul continuă: „Dar dacă poporul acelaY se va întoarce de la faptele lui cele rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam să-i fac”. Deci Dumnezeu îşi schimbă părerea. „Sau dacă voi zice altă dată despre un popor sau despre un rege că eu vreau să construiesc şi să plantez B o hotărâre pozitivă B dar dacă el face ceea ce este rău înaintea mea şi nu va asculta cuvântul meu, eu mă voi căi de binele pe care am promis că-l voi face”.

Parabola olarului este, deci, un avertisment dublu. Pe de o parte, pentru cine se găseşte pe un drum greşit, avem un avertisment nu pentru a dispera, ci de a grăbi schimbarea drumului şi a evita pedepsele divine şi, mai presus de toate, a evita ruptura raportului cu Dumnezeu, care este dizgraţia cea mai oribilă pentru o persoană umană. Pe de altă parte, este un avertisment pentru cine se crede drept, sigur de iubirea lui Dumnezeu, liniştit: Dumnezeu a decis binele în ceea ce îi priveşte pe aceştiaY Lor le spune profetul: Atenţie! Hotărârea lui Dumnezeu poate fi revizuită dacă nu vă angajaţi în mod serios pentru a face binele. Folosirea parabolelor are şi avantajul de a stabili legături sugestive între realităţile pământeşti şi realitatea vieţii spirituale. Astfel, viziunea noastră asupra realităţilor pământeşti se îmbogăţeşte şi viaţa spirituală devine mai solidă. Cine cunoaşte parabola semănătorului are o privire mult mai profundă asupra modului de a acţiona al seminţei: se gândeşte la opera lui Dumnezeu şi nu numai la fertilitatea câmpurilor; şi reciproc, atunci când se gândeşte la cuvântul lui Dumnezeu, înţelege mai bine rodnicia acestuia în comparaţie cu semănătorul.

Să ne lăsăm instruiţi de Domnul pentru a deveni capabili şi noi de a extrage mereu din comoara noastră lucruri noi şi lucruri vechi; astfel, viaţa va deveni tot mai interesantă şi mai rodnică.