en-USro-RO

| Login
4 august 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Ignaţiu de Loyola, pr. **

 Liturghierul Roman

31 iulie 

Sf. Ignaţiu de Loyola, pr. ** 

Ant. la intrare 
În numele lui Isus să se plece tot genunchiul:
al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt;
şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn,
spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.                                                         Cf. Fil 2,10-11

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care l-ai rânduit pe sfântul Ignaţiu de Loyola,
să lucreze în Biserică spre mai marea glorie a numelui tău,
prin mijlocirea şi exemplul lui, dă-ne, te rugăm, harul,
ca, purtând pe pământ lupta cea bună,
să ne învrednicim a primi cununa biruinţei alături de el, în ceruri.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Să-ţi fie plăcută, Doamne Dumnezeule,
ofranda pe care ţi-o aducem în sărbătoarea sfântului Ignaţiu
şi fă ca preasfintele taine, pe care le-ai rânduit,
să fie izvorul a toată sfinţenia şi să ne sfinţească şi pe noi întru adevăr.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Domnul spune: „Foc am venit să arunc pe pământ,
şi ce altceva vreau, decât să se aprindă?”                 Cf. Lc 12,49

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Jertfa de laudă pe care ţi-am adus-o, Doamne, ca mulţumire
în sărbătoarea sfântului Ignaţiu de Loyola,
să ne călăuzească spre lauda veşnică a măreţiei tale.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Totul să faceţi spre slava lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 10,31–11,1

Fraţilor, 31 fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, totul să faceţi spre slava lui Dumnezeu. 32 Să nu fiţi piatră de poticneală pentru nimeni: nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. 33 Faceţi ca mine: în toate împrejurările, mă străduiesc să le fiu tuturor pe plac, căutând nu folosul meu, ci acela al tuturor, pentru ca să ajung la mântuire. 11,1 Mergeţi pe urmele mele, aşa cum eu merg pe urmele lui Cristos.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 111,1-2.5-6.7-8.9

R.: Fericit este omul care îl preamăreşte pe Domnul.

Fericit este omul care se teme de Domnul,

care îşi află bucuria în poruncile sale!

Seminţia lui va fi puternică în lume

şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

 

Fericit este omul care are milă şi ajută cu bucurie,

el îşi rânduieşte bunurile cu dreptate.

El nu se clatină niciodată

şi dreptatea lui va fi amintită veşnic. R.

 

El nu se teme de vorbele rele,

inima lui e tare şi se încrede în Domnul.

Inima lui este în siguranţă, nu are nici o teamă,

în cele din urmă îi va vedea nimiciţi pe duşmanii săi. R.

 

El este darnic faţă de cei săraci,

dărnicia lui nu cunoaşte margini,

iar puterea lui se înalţă în slavă. R.

ALELUIA Cf. Mt 19,27.29

(Aleluia) Voi care aţi lăsat totul pentru mine şi pentru evanghelie

veţi primi însutit

şi împărăţia cerului ca moştenire. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Oricine dintre voi nu renunţă la toate bunurile sale, nu poate fi ucenicul meu.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,25-33

În acel timp, 25 o mare mulţime de oameni mergea împreună cu Isus. El s-a întors către ei şi le-a spus: 26 „Dacă vine cineva la mine, şi nu mă iubeşte mai mult decât pe tatăl său, pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii săi, pe fraţii şi surorile sale şi chiar decât viaţa sa proprie, nu poate fi ucenicul meu. 27 Acela care nu-şi poartă crucea şi nu mă urmează, nu poate fi ucenicul meu. 28 Cine dintre voi, voind să zidească un turn nu stă mai întâi să calculeze cheltuielile şi să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Altfel s-ar putea întâmpla ca, după ce a pus temelia să nu-l poată termina şi astfel toţi cei care-l văd, să râdă de el, 30 zicând: «Iată un om care a început să zidească, dar nu a fost în stare să-şi termine lucrul!». 31 Sau care rege porneşte la război împotriva altui rege fără să vadă mai întâi dacă poate, cu zece mii de oameni, să ţină piept celui care vine împotriva lui cu douăzeci de mii. 32 În caz contrar, când celălalt este încă departe, trimite o solie pentru a cere pace. 33 Tot astfel, nimeni dintre voi nu poate fi ucenicul meu, dacă nu renunţă la toate bunurile sale”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Cor 10,31B11,1; Ps 111; Lc 14,25-33

Personalitatea sfântului Ignaţiu este foarte bogată şi complexă şi eu nu am pretenţia să o pot prezenta. Vreau numai să scot în evidenţă două aspecte: harul pe care el l-a avut de a-l găsi pe Dumnezeu în toate şi căutarea perseverentă a voinţei lui Dumnezeu, în lumina lui Cristos.

Ignaţiu a avut harul de a-l vedea pe Dumnezeu în toate; să-l contemple în creaţie, în istorie, să-l găsească nu numai în ceremoniile religioase, dar în acţiunile fiecărei zile şi în orice circumstanţă: se spune că se emoţiona până la lacrimi în faţa unei floricele, deoarece în ea el vedea frumuseţea lui Dumnezeu. Şi îşi încuraja însoţitorii săi să vadă în toate gloria lui Dumnezeu, să-l afle pe Dumnezeu în toate, să-l iubească pe Dumnezeu în toate. Găsirea lui Dumnezeu în toate este un secret foarte important pentru viaţa spirituală. Dumnezeu nu este o fiinţă solitară, care stă în cer: este un Dumnezeu prezent în toate, şi nu numai prezent, dar care lucrează în toate şi întotdeauna cu iubirea sa.

Căutarea lui Dumnezeu pentru sfântul Ignaţiu era o realitate, şi nu numai o dorinţă neclară, nu-l căuta cu imaginaţia şi sensibilitatea; voia în mod real să-l găsească şi, pentru aceasta, căuta în toate voinţa lui Dumnezeu. El era un om reflexiv, care studia, examina şi căuta cu răbdare soluţia cea mai justă, întocmai cum spune evanghelia de astăzi: „Cine dintre voi, voind să zidească un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuielile?”, el căuta voinţa lui Dumnezeu şi ştia că trebuie să o găsim în acţiunile pe care alegem să le împlinim. Dacă nu alegem acţiuni în care putem să-l întâlnim pe Dumnezeu, pe care putem să le împlinim împreună cu el şi care corespund dorinţei sale, nu-l găsim cu adevărat pe Dumnezeu şi trăim o spiritualitate ireală, veleitară.

Ignaţiu mărturisea că poate găsi voinţa lui Dumnezeu în rugăciune, în mângâierile şi în tristeţile spiritului. Când era vorba despre lucruri importante, el reflecta săptămâni întregi, se ruga, oferea sfânta Liturghie, pentru a găsi ceea ce Dumnezeu voia. Astfel, căutarea lui Dumnezeu era foarte concretă, şi la fel de concretă trăirea sa cu Dumnezeu.

Şi toate acestea se realizau în lumina lui Cristos. El înţelesese că nu este posibil să mergi spre Dumnezeu fără să treci prin Cristos, că în Isus îl avem pe regele universului care ne învaţă, ba, mai mult, este calea pentru a ajunge la Tatăl şi că nu putem găsi voinţa lui Dumnezeu decât meditând viaţa lui Cristos, confruntând viaţa sa cu a noastră. În loc să ne propună reflecţii privind viaţa noastră, Ignaţiu ne îndeamnă să medităm asupra misterelor lui Cristos: astfel, vom fi luminaţi asupra voinţei lui Dumnezeu, printr-o lumină care ne vine de la Cristos.

El a avut o dorinţă arzătoare de a-l cunoaşte pe Cristos îndeaproape, să-l iubească, să-l slujească mereu cu toată fiinţa sa. Şi Tatăl i-a dat răspuns la această dorinţă într-o viziune care l-a umplut de bucurie: „Eu vreau ca tu să-mi slujeşti”. Slujirea cu o iubire totală a Tatălui şi a Fiului, a Tatălui prin intermediul Fiului a fost fericirea sfântului Ignaţiu: să-l afle pe Dumnezeu şi să-l afle trăind în compania lui Isus.