en-USro-RO

| Login
4 august 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Alfons M. de Liguori, ep. înv. **

 Liturghierul Roman

1 august
Sf. Alfons M. de Liguori, ep. înv. **

Ant. la intrare 
Voi vizita oile mele şi le voi da un păstor care să le pască,
şi eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor (T.P. aleluia).                     Cf. Ez 34,11.23-24

sau:
Acesta este administratorul credincios şi înţelept,
pe care Domnul l-a pus peste servitorii săi,
ca să le dea hrană la timpul potrivit (T.P. aleluia).                     Cf. Lc 12,42

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care îi dăruieşti mereu Bisericii tale exemple de virtute,
dă-ne harul,
ca, astfel să-l imităm pe sfântul Alfons Maria de Liguori
în râvna pentru mântuirea fraţilor noştri,
încât să avem şi noi parte, împreună cu el, de răsplata cerească.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, dă-ne harul,
ca inimile noastre să fie mistuite de focul Duhului ceresc,
tu, care i-ai dat sfântului Alfons Maria harul
să celebreze aceste taine şi, prin ele,
să se ofere pe sine însuşi ţie ca jertfă sfântă.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Nu voi m-aţi ales pe mine,
ci eu v-am ales pe voi şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod,
iar rodul vostru să rămână, spune Domnul (T.P. aleluia).                                 Cf. In 15,16

sau:
Fericit acel slujitor
pe care stăpânul, atunci când se întoarce şi bate la uşă,
îl găseşte veghind (T.P. aleluia).                                                Cf. Lc 12,36-37

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, care l-ai rânduit pe sfântul Alfons Maria
să fie crainic şi împărţitor credincios al negrăitei tale taine,
dă-le credincioşilor tăi harul,
ca, împărtăşindu-se din ea adeseori,
să te laude fără încetare, într-un singur glas.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

La Breviar, începând cu Vesperele I, se va folosi volumul IV.
Întâlnirea familiilor la nivel diecezan (a VIII-a, Adjudeni) 

LECTURA I

Legea duhului, care dă viaţă în Cristos Isus, m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,1-4

Fraţilor, pentru cei care sunt în Cristos Isus nu există nici o osândă. Căci legea duhului, care dă viaţă în Cristos Isus, m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. Într-adevăr, când Dumnezeu l-a trimis pe propriul său Fiu să ia firea omenească supusă puterii păcatului, ca să învingă păcatul, el a făcut ceea ce Legea nu putea face din cauza slăbiciunii omeneşti: el a distrus păcatul în trupul său omenesc; acest lucru l-a făcut pentru ca cerinţele Legii să se împlinească în noi, care nu mai trăim după poftele trupului, ci după îndemnurile Duhului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,2-3.4-5.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)

R.: În veci voi cânta, Doamne, milostivirea ta.

Milostivirea Domnului în veci o voi cânta,

cu gura voi spune din neam în neam adevărul tău.

Tu ai spus: „Iubirea mea e dăruită pe veci!”

O dată cu cerurile ai statornicit adevărul tău. R.

 

„Am făcut legământ cu alesul meu,

iată ce i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David:

Îţi voi întări seminţia pe veci,

din neam în neam îţi voi păstra scaunul de domnie. R.

 

21 L-am aflat pe David slujitorul meu

şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt,

22 pentru ca mâna mea să-i fie sprijin

şi braţul meu să-i dea putere. R.

 

25 Adevărul şi bunătatea mea îl vor însoţi

şi puterea lui va creşte prin numele meu.

27 El îmi va spune: «Tu eşti Tatăl meu,

Dumnezeul meu, stânca mea şi mântuirea mea!»”. R.

ALELUIA In 15,15b

(Aleluia) V-am numit prietenii mei, spune Domnul;

deoarece toate câte le-am auzit de la Tatăl meu

vi le-am făcut cunoscute vouă. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ier 26,11-16.24; Ps 68; Mt 14,1-12

Între soarta lui Ioan Botezătorul descrisă de evanghelie şi aceea a lui Ieremia B în prima lectură B observăm la început o asemănare, la sfârşit un contrast. Amândoi sunt profeţi fideli şi curajoşi ai vocaţiei lor profetice. Ştiau bine la ce riscuri se expuneau atunci când în numele lui Dumnezeu vorbeau împotriva abuzurilor timpului lor. Ieremia a fost arestat, la fel şi Ioan, din aceleaşi motive: vorbeau prea clar şi prea tare împotriva abuzurilor. Ioan a fost închis de un monarh absolut, soarta sa depinzând numai de decizia lui Irod; Ieremia, cel puţin, se găsea într-o situaţie mai normală: se putea apăra. Acuzatorii săi erau preoţii şi profeţii, deoarece el vorbise contra templului, anunţându-i distrugerea; însă profetul, având posibilitatea să explice, face aceasta şi o face bine. Începe prin a spune că profeţia sa nu este rodul închipuirii sale, nu este un mesaj inventat de el, ci realmente un cuvânt al lui Dumnezeu adresat poporului său; apoi precizează că acest cuvânt al lui Dumnezeu nu este o afirmaţie absolută, ci o ameninţare condiţionată: dacă poporul îşi va schimba atitudinea, va fi salvat. „Ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru şi Domnul va retrage răul pe care l-a anunţat împotriva voastră”. Această precizare redimensionează situaţia şi constituie, în acelaşi timp, un îndemn presant la convertire. La sfârşit, Ieremia atrage atenţia că o condamnare împotriva lui nu este o soluţie, ba chiar ar înrăutăţi situaţia, deoarece uciderea unui profet trimis de Dumnezeu este un lucru care le măreşte vinovăţia: „Dacă mă veţi ucide, vă veţi încărca cu sânge nevinovat voi înşivă, această cetate şi locuitorii ei, căci cu adevărat Domnul m-a trimis”. Rezultatul, în cazul lui Ieremia, a fost că cererea acuzatorilor a fost respinsă de conducători şi de popor şi nu a fost dat la moarte, putând să-şi continuie ministerul său profetic pentru binele tuturor. Şi putem spune că şi spre binele nostru, iar astăzi putem să profităm de cuvintele sale profetice.

În schimb, pentru Ioan Botezătorul nu a fost posibilitate de scăpare; capriciul lui Irod, sau, mai exact, slăbiciunea lui Irod şi perfidia Irodiadei au avut întâietate.

Ce concluzie se desprinde din această confruntare? Concluzia este că e mult mai util să lăsăm ca persoanele criticate să poată explica. Evident, este util pentru ele să-şi poată expune modul lor de vedere, raţiunile lor, şi să demonstreze că ceea ce este obiect de critică nu este atât de criticabil; însă explicaţiile sunt încă mai utile pentru cine judecă aceste persoane. Suportarea nedreptăţii este un lucru dureros, poate fi chiar dramatic, dar ea aduce cu sine o fericire misterioasă. Isus a spus discipolilor săi: „Fericiţi veţi fi voi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi minţind vor spune tot răul împotriva voastră din pricina mea; bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că mare este răsplata voastră în ceruri. Căci aşa au fost persecutaţi profeţii înaintea voastră”. Este fericirea de a împărţi soarta profeţilor şi aceea a celui mai mare profet, Isus însuşi. În schimb, comiterea nedreptăţii aduce întunericul pe drumul pierzării. Este, deci, foarte util pentru cine se găseşte în pericolul de a comite nedreptatea să asculte explicaţiile care pot să-l scape de această mare vină. Să cerem împreună harul de a accepta întotdeauna lumina, de a căuta lumina, mai înainte de a critica persoanele şi de a le judeca.