en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Ioan M. Vianney, pr. **

 Liturghierul Roman

4 august
Sf. Ioan M. Vianney, pr. **

Ant. la intrare 
Preoţii tăi, Doamne, să se îmbrace în dreptate
şi credincioşii tăi să tresalte de bucurie (T.P. aleluia).         Cf. Ps 131,9

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi îndurător,
care l-ai făcut pe sfântul Ioan Maria Vianney,
preot minunat, plin de râvnă în slujirea poporului tău,
fă-ne, te rugăm, ca, prin exemplul şi prin mijlocirea lui,
să-i atragem pe fraţii noştri la Cristos prin iubire
şi să putem dobândi împreună cu ei mărirea veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Ia aminte, Doamne,
la darurile puse pe altar, în amintirea sfântului Ioan Maria Vianney
şi, după cum prin aceste sfinte taine
i-ai dăruit lui cununa măririi veşnice,
dă-ne, te rugăm, şi nouă iertare de păcate.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Fericit slujitorul pe care Stăpânul,
când va veni, îl va găsi veghind.
Adevăr vă spun că îl va pune
peste toate bunurile sale (T.P. aleluia).                 
Cf. Mt 24,46-47

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule atoputernic,
te rugăm ca acest ospăţ ceresc
să întărească şi să sporească puterea dăruită de sus
tuturor acelora care celebrează sărbătoarea sfântului Ioan Maria Vianney,
ca să păstrăm neatins darul credinţei
şi să umblăm pe calea mântuirii arătată de el.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Te pun paznic al casei lui Israel.

Citire din cartea profetului Ezechiel 3,16-21

16 Domnul mi s-a adresat, zicându-mi: 17 „Fiul omului, iată, te pun paznic al casei lui Israel; când vei auzi un cuvânt de la mine, tu îi vei avertiza din partea mea. 18 Dacă voi zice celui vinovat: «Vei muri» şi tu nu-l vei avertiza, nici nu-i vei spune să se întoarcă de la calea lui cea rea, ca el să fie viu, vinovatul va pieri din cauza păcatului său, iar eu te voi trage pe tine la răspundere pentru sângele lui. 19 Dimpotrivă, dacă tu îl vei avertiza pe cel vinovat, iar el nu se va întoarce de la păcatul său şi de la calea sa cea rea, el va pieri din cauza păcatului său iar tu te vei mântui. 20 De asemenea, când un drept se va abate de la dreptatea sa şi va face fărădelegi, eu îl voi lăsa să cadă şi el va muri. Dacă tu nu-l vei avertiza, el va muri din cauza păcatului său, şi faptele bune pe care le-a făcut nu i se vor mai lua în seamă, iar eu te voi trage pe tine la răspundere pentru sângele lui. 21 Dimpotrivă, dacă tu îl vei avertiza pe acel drept să nu păcătuiască, iar el nu va păcătui, atunci va fi viu, pentru faptul că a fost avertizat, iar tu te vei mântui”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)

R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!

El mă conduce la păşuni verzi

şi mă îndreaptă spre ape liniştite,

3a îmi întăreşte sufletul. R.

 

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,

nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,

toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

 

Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemn

şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

 

Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi

în toate zilele vieţii mele

şi voi locui în casa Domnului

până la sfârşitul zilelor mele. R.

ALELUIA Cf. Înţ 11,24.26

(Aleluia) Tu ai milă de toţi şi nu dispreţuieşti nimic din ce ai creat,

o Doamne, iubitorul vieţii. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Văzând mulţimile i s-a făcut milă de ele.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,35–10,1

În acel timp, 35 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. 36 Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, pentru că erau istovite şi risipite ca nişte oi fără păstor. 37 Atunci le-a zis ucenicilor săi: „Secerişul este într-adevăr mare, dar lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său”. 10,1 Apoi, chemându-i la el pe cei doisprezece ucenici, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le scoată şi să vindece orice boală şi orice neputinţă.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ier 30,1-2.12-15.18-22; Ps 101; Mt 14,22-36 (sau Mt 15,1-3.10-14)

Încă de la început, vocaţia lui Ieremia se prezintă cu dubla ei finalitate: „Iată, spune Domnul, astăzi eu te pun peste popoare şi peste regate ca să dezrădăcinezi şi să distrugi, să distrugi şi să sfărâmi, să construieşti şi să plantezi”. Prima finalitate era negativă: să dezrădăcineze şi să distrugă, să distrugă şi să sfărâme; însă a doua era pozitivă: să construiască şi să planteze. De fiecare dată găsim metafora vegetaţiei şi metafora construcţiei. În primii ani ai slujirii profetice, Ieremia trebuie să urmărească, înainte de toate, prima finalitate şi să proclame mesaje de distrugere. După căderea Ierusalimului, a devenit actual al doilea aspect, cum vedem şi în prima lectură de astăzi, unde avem mai întâi o constatare negativă: „Aşa vorbeşte Domnul: lovitura pe care ai primit-o este foarte gravă; rănile tale nu se pot vindeca”. Distrugerea Ierusalimului şi a templului îi pun pe evrei într-o situaţie iremediabilă. Însă în această situaţie Domnul reînsufleţeşte speranţa, reface încrederea, pentru că el permisese aceste pedepse nu cu intenţia unei definitive distrugeri, ci numai pentru o purificare. Ierusalimul era în păcat, trebuia să fie eliberat de rău şi nu era alt mijloc decât distrugerea. O dată petrecut lucrul acesta, lucrarea pozitivă devenea posibilă şi Domnul o şi promite: „Iată că voi aduce înapoi din robie corturile lui Iacob, îmi va fi milă de locuinţele sale; cetatea va fi reconstruită pe ruinele sale, ea se va înălţa din nou pe locul de altădată”. Dumnezeu vorbeşte despre sărbători: „Cântări de laudă vor răsuna acolo împreună cu strigătele de bucurie”.

În această nouă situaţie, oracolul face referinţă la conducătorul poporului ales într-un mod neaşteptat: „Conducător va fi unul dintre ai lor, peste ei va domni unul din mijlocul lor; eu îi voi îngădui să se apropie de mine, calea spre mine îi va fi deschisă. Căci altfel cine şi-ar pune viaţa în primejdie ca să se apropie de mine? B spune Domnul”.

Liturgia de astăzi sugerează o confruntare între acest oracol, care priveşte pe conducătorul poporului lui Dumnezeu, şi vocaţia lui Petru. Căci în evanghelia de astăzi îl vedem pe Petru care este inspirat atunci când se arată dispus să-şi rişte viaţa pentru a se apropia de Isus. Isus mergea pe mare şi Petru avu inspiraţia să spună: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte-mi să vin la tine pe apăY„. „Petru B spune textul B a coborât din luntre şi a început să meargă pe apă”: îşi risca cu adevărat viaţa pentru cuvântul lui Isus. Pericolul s-a demonstrat a fi real şi foarte grav atunci când apostolul a început să se scufunde.

E nevoie de curajul de a risca propria viaţă pentru a face posibilă apropierea de Domnul, însă cel care are vocaţia responsabilităţii în Biserică trebuie să aibă acest curaj: dacă cineva coboară din barcă la cuvântul Domnului, nu trebuie să se teamă, deoarece Domnul îl va ajuta. Petru s-a înspăimântat şi a strigat: „Doamne, salvează-mă!” „Şi îndată Isus i-a întins mâna, l-a prins”. Petru era salvat. Însă a primit o lecţie: „Om cu puţină credinţă, pentru ce te-ai îndoit?” A risca viaţa pentru a fi mai aproape de Domnul nu este un lucru care să aducă cu sine pericole majore, grave, tocmai pentru că raportul cu el înseamnă mântuire şi permite ca viaţa să-şi aibă fecunditatea ei apostolică. „Voi sunteţi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru”, este concluzia textului din Cartea lui Ieremia. Datorită unui conducător care îşi riscă viaţa în apropierea sa de Domnul, relaţia dintre popor şi Dumnezeu devine stabilă şi solidă.