en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI 
Fer. Octavian, ep.

 Liturghierul Roman

6 august
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI

Ant. la intrare
În nor luminos s-a arătat Duhul Sfânt
şi glasul Tatălui s-a auzit:
„Acesta este Fiul meu cel iubit,
în care îmi aflu desfătarea: pe el să-l ascultaţi”.                 Cf. Mt 17,5

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care, prin slăvita Schimbare la faţă a Fiului tău unul-născut,
ai întărit misterele credinţei
cu mărturia legii şi a profeţilor
şi ai prevestit în chip minunat desăvârşirea tainei înfierii noastre,
dăruieşte-ne nouă, slujitorilor tăi, harul,
ca, ascultând glasul Fiului tău preaiubit,
să ne învrednicim a deveni împreună-moştenitori cu el.
El, care, fiind Dumnezeu.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
să sfinţeşti aceste daruri
prin glorioasa Schimbare la faţă a Fiului tău unul-născut,
iar pe noi să ne cureţi de prihana păcatului cu strălucirea măririi sale.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Când se va arăta Cristos,
vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este.         Cf. 1In 3,2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
H
rana cerească pe care am primit-o
să ne transforme, Doamne,
în chipul aceluia a cărui slavă
ai voit să ne-o dezvălui în glorioasa lui Schimbare la faţă.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

Când această sărbătoare cade în timpul săptămânii, înainte de Evanghelie se foloseşte una dintre următoarele lecturi; când cade în zi de duminică, sunt obligatorii toate trei lecturile.

LECTURA I

Îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada.

Citire din cartea profetului Daniel 7,9-10.13-14

Am privit mai departe: au fost aşezate nişte tronuri şi un Bătrân a luat loc. Îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada şi părul capului său ca lâna curată. Tronul lui era făcut din flăcări de foc, având nişte roţi de foc aprins. 10 Curgea un râu de foc, care izvora din faţa lui. Milioane de servitori îi slujeau şi sute de milioane stăteau înaintea lui. Judecata a început şi cărţile au fost deschise. 13 Privind în continuare, în vedenia de noapte, am văzut pe cineva, venind pe norii cerului, ca un fiu al omului. El a ajuns până la Bătrân şi i-a fost prezentat. 14 Lui i s-au dat stăpânirea, slava şi domnia. Toate popoarele, naţiunile şi oamenii de toate limbile trebuie să-i slujească lui. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, nepieritoare, iar împărăţia lui nu va fi niciodată distrusă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 96,1-2.5-6.9

R.: Pe faţa lui strălucea gloria Tatălui.

Domnul stăpâneşte: să se bucure pământul,

să tresalte de veselie insulele nenumărate!

Norii şi negura îl înconjoară.

Dreptatea şi judecata stau alături de tronul său. R.

 

Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,

înaintea stăpânului întregului pământ.

Cerurile vestesc dreptatea lui

şi toate popoarele îi văd mărirea. R.

 

Căci tu, Doamne, eşti preaînalt peste tot pământul,

şi tu eşti cu mult mai presus decât toţi zeii. R.

LECTURA A II-A

Acest glas, venit din cer, l-am auzit noi înşine.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 1,16-19

Preaiubiţilor, 16 când v-am făcut cunoscută puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu am pornit de la nişte basme alcătuite de închipuirea cuiva, ci am fost noi înşine martori oculari ai măreţiei sale. 17 El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinstea şi mărirea, atunci când din slava strălucitoare s-a auzit, deasupra lui, un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea”. 18 Acest glas, venit din cer, l-am auzit noi înşine, când eram cu el pe muntele cel sfânt. 19 Astfel, este întărit pentru noi cuvântul profeţilor, iar voi faceţi bine că vă îndreptaţi atenţia asupra lui ca spre o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va face ziuă şi va străluci în inimile voastre luceafărul de dimineaţă.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Cf. Mc 9,7

(Aleluia) Cerurile s-au deschis şi glasul Tatălui a răsunat:

Acesta este Fiul meu cel preaiubit, de el să ascultaţi. (Aleluia)

EVANGHELIA

ANUL A

Faţa lui strălucea ca soarele.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,1-9

În acel timp, 17 Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte, pe un munte înalt. Acolo s-a schimbat la faţă înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele, iar hainele lui au devenit albe ca lumina. Şi iată, li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu el. Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus: „Doamne, ce bine ne simţim aici! Dacă vrei, să facem aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas care le-a zis: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria. Pe dânsul să-l ascultaţi!” Auzind aceasta, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă. Dar Isus s-a apropiat de ei şi, atingându-i, le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi”. Iar ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. Apoi, coborându-se de pe munte, Isus le-a dat această poruncă: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va învia din morţi”.

Cuvântul Domnului

ANUL B

Acesta este Fiul meu preaiubit.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,2-10

În acel timp, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus la o parte pe un munte înalt şi s-a schimbat la faţă înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare şi atât de albe, cum nimeni de pe pământ nu le-ar fi putut albi. Şi le-a apărut Ilie împreună cu Moise, stând de vorbă cu Isus. Atunci Petru luând cuvântul a zis: „Învăţătorule, ce bine ne simţim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. De fapt nu ştia ce să spună, atât erau de înspăimântaţi. Şi a venit un nor, care i-a învăluit iar din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaţi”. Apoi, deodată, privind în jur nu au mai văzut pe nimeni decât doar pe Isus singur cu ei. Coborându-se de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele văzute de ei, înainte ca Fiul Omului să fi înviat din morţi. 10 Iar ei au împlinit porunca dar se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta: când va învia din morţi?”

Cuvântul Domnului

ANUL C

Pe când se ruga, aspectul feţei i s-a schimbat.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,28b-36

În acel timp, 28b Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi s-au urcat pe munte ca să se roage. 29 Pe când se ruga, aspectul feţei i s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. 30 Şi iată, doi bărbaţi stăteau de vorbă cu el: 31 erau Moise şi Ilie, arătându-se în slavă. Ei vorbeau despre sfârşitul lui care urma să se împlinească în Ierusalim. 32 Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau cu el. 33 Pe când aceştia se depărtau, Petru i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, ce bine ne simţim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Nu-şi dădea seama ce spune. 34 În timp ce spunea acestea, a venit un nor, care i-a învăluit, iar ei, intrând în nor au fost cuprinşi de frică. 35 Atunci s-a auzit din nor un glas: „Acesta este Fiul meu preaiubit, pe dânsul să-l ascultaţi!” 36 În timp ce glasul răsuna, Isus era singur. Ei au păstrat tăcerea şi în zilele acelea nu au spus nimănui nimic despre cele văzute.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ier 31,31-34; Ps 50; Mt 16,13-23

Citim astăzi textul care poate este culmea, piscul întregului Vechi Testament, adică oracolul despre noua alianţă, în „Cartea mângâierii” lui Ieremia. Această profeţie arată o inspiraţie profund religioasă, de o puritate perfectă. Există şi alte oracole care promit intervenţia pozitivă a lui Dumnezeu, eliberarea poporului, însă amestecă perspectivele unei prosperităţi pământeşti, bogăţiile materiale cu acela al raportului cu Dumnezeu. Aici, însă, totul este centrat pe relaţia personală cu Dumnezeu. Alianţa nouă va fi mult diferită de aceea de pe Sinai, o spune Dumnezeu însuşi: „Nu ca alianţa pe care am încheiat-o cu părinţii voştri când i-am luat de mână şi i-am scos din ţara Egiptului”. Care sunt diferenţele?

Prima diferenţă este că pe Sinai legile au fost scrise pe table de piatră, au fost legi externe, care nu schimbau inima omului. Şi când inima omului este rea, la ce servesc legi chiar foarte bune? Servesc numai la trezirea dorinţei de a le încălca B o spune sfântul Paul în Scrisoarea către Romani. Când inima omului este rea, ajunge să spui: „Să nu faci asta!”, ca să apară dorinţa de a face tocmai aşa. Însă în noua alianţă, marea noutate este că legea va fi scrisă înăuntru, în inima omului: „Voi pune legea mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor”. Asta vrea să spună că legea lui Dumnezeu va fi cuprinsă în dorinţa de iubire, deoarece voinţa lui Dumnezeu este întotdeauna o voinţă de iubire. Dumnezeu nu comandă pentru a oprima, pentru a constrânge persoanele, ci pentru a stabili cu ele un raport de iubire. Este vorba, deci, despre o lege acceptată de bunăvoie. Când legea este scrisă în extern, relaţia cu Dumnezeu nu este profundă, dar dacă legea este scrisă în inimă, raportul cu Dumnezeu devine perfect: „Atunci eu voi fi Dumnezeul lor şi ei voi fi poporul meu”. Această promisiune se găseşte de mai multe ori în Vechiul Testament, dar întotdeauna ca o promisiune ce nu putea fi împlinită, tocmai pentru că inima poporului nu era sinceră cu Dumnezeu şi, deci, nu era posibil un raport reciproc. O dată cu noua alianţă, există această intimitate reciprocă, deoarece nu este vorba despre un fel de pact între un popor şi Dumnezeu, ci de o relaţie personală a fiecăruia: „Nici unul nu-l va mai învăţa pe fratele său, zicând: Învaţă să-l cunoşti pe Domnul! căci toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare”.

Ce diferenţă faţă de situaţia timpului lui Ieremia! El era trimis să îndemne poporul, să-l implore, dar toate îndemnurile sale erau zadarnice. În noua alianţă nu va mai fi necesar nici un îndemn: va exista raportul, cunoaşterea personală a fiecăruia cu Domnul.

Şi aceasta este fondată pe ultima promisiune a lui Dumnezeu: „Eu le voi ierta nelegiuirea şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”. Noua alianţă se fondează pe milostivirea nemărginită a lui Dumnezeu, o milostivire care nu părea posibilă în timpul lui Ieremia.

Dar Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi găseşte întotdeauna mijlocul pentru a propune din nou perfecţionarea comuniunii.

Textul profetic nu precizează în ce mod Dumnezeu ar putea să realizeze această alianţă: Isus o va revela. O alianţă cu Dumnezeu se stabileşte întotdeauna prin intermediul unui sacrificiu, printr-un act de mediere: Isus a oferit un sacrificiu B sacrificiul noii alianţe B foarte diferit de sacrificiile antice, deoarece a fost o ofertă personală, o oferă a inimii, a trupului, a sângelui, a întregii sale umanităţi.

Isus îl prevedea şi, în evanghelia de astăzi, deja îl anunţă ucenicilor: „Trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe, să fie ucis şi a treia zi să învie”. Cu misterul pascal al lui Isus, cu această jertfă perfectă, a fost încheiată noua alianţă. Şi Euharistia ne este dată pentru ca în fiecare zi să putem progresa în această nouă alianţă, să o putem primi mereu mai bine în inima noastră şi în viaţa noastră.