en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XVIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Dumnezeule, vino în ajutorul meu;
Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi!
Tu eşti ajutorul şi eliberatorul meu; Doamne, nu întârzia!                  Ps 69,2.6

RUGĂCIUNEA ZILEI
Fii alături, Doamne, de slujitorii tăi şi arată-le
celor care te imploră bunătatea ta nemărginită;
ei sunt mândri să te recunoascădrept Creator şi Cârmuitor;
reînnoieşte şi păstrează în ei harul tău, ca să-ţi fie plăcuţi pururi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
În bunătatea ta, Doamne, sfinţeşte aceste daruri şi,
primind jertfa adusă în Duhul Sfânt,
fă din noi ofrandă veşnică închinată tie.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Tu ne-ai dat, Doamne, pâine din ceruri,
care are în sine orice desfătare, bineplăcută tuturor.          In16,20

sau:
Eu sunt pâinea vieţii, spune Domnul.
Celui care vine la mine, nu-i va mai fi foame,
şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete.                       In 6,35 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Însoteste-i necontenit, Doamne, cu ocrotirea ta
pe aceia pe care i-ai înnoit cu pâinea cerească;
hrănindu-i neîncetat în această viaţă,
învredniceşte-i, te rugăm, de mântuirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Vai de Ninive, cetatea pătată de atâta sânge!

Citire din cartea profetului Nahum 1,15; 2,2; 3,1-3.6-7

15 Iată, vine pe munţi crainicul care vesteşte pacea: Prăznuieşte din nou sărbătorile tale, popor al lui Iuda, împlineşte-ţi făgăduinţele, căci păgânii nu vor mai năvăli în ţara ta, ei au fost nimiciţi. 2,2 Domnul a restabilit strălucirea lui Iacob, măreţia lui Israel, după ce o jefuiseră tâlharii şi-i distruseseră vlăstarele. 3,1 Vai de Ninive, cetatea pătată de atâta sânge, plină de minciună şi de silnicie, care nu mai încetează cu jafurile! Ascultaţi: pocnete de bici, duruit de roţi, tropotul cailor în galop, scârţâitul carelor, călăreţi care atacă, săbii care fulgeră, lănci care scânteiază, răniţi fără număr, mormane de morţi, cadavre cât vezi cu ochii, te împiedici de trupurile celor căzuţi! Ninive, voi arunca asupra ta sfărâmăturile idolilor tăi, te voi face de ocară, te voi ţintui la stâlpul infamiei. Toţi care te vor vedea vor fugi de tine, spunând: „Ninive este pustiită! Cine o va compătimi? Unde voi găsi oameni care să o mângâie?”

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Dt 32,35cd-36ab.39abcd.41 (R.: 39c)

R.: Tu eşti, Doamne, stăpânul vieţii!

35cd Aproape este ziua nimicirii duşmanilor,

soarta care îi aşteaptă stă gata să-i lovească.

36ab Domnul va face dreptate poporului său,

va avea milă de slujitorii săi. R.

 

39abcd Acum vedeţi: Eu sunt aici, eu singur;

nu este alt dumnezeu afară de mine.

Eu sunt acela care aduc moartea şi dăruiesc viaţa,

dacă am rănit pe cineva, eu îl voi vindeca. R.

 

41 Când voi ascuţi tăişul sabiei mele,

când voi lua judecata în mâna mea,

atunci mă voi răzbuna pe duşmanii mei

şi celor care mă urăsc le-o voi răsplăti. R.

 

ALELUIA Mt 5,10

(Aleluia) Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate,

căci a lor este împărăţia cerurilor. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Cu ce preţ ar putea omul să-şi cumpere din nou viaţa pe care a pierdut-o?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,24-28

În acel timp, 24 Isus a spus ucenicilor săi: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze. 25 Pentru că cine va voi să-şi salveze viaţa, o va pierde; iar cine îşi va pierde viaţa pentru mine, o va salva. 26 Ce i-ar folosi omului de ar câştiga lumea întreagă, dacă apoi şi-ar pierde viaţa? Sau cu ce preţ ar putea omul să-şi cumpere din nou viaţa, pe care a pierdut-o? 27 Căci Fiul Omului va veni în mărirea Tatălui cu îngerii săi şi atunci va răsplăti pe fiecare după faptele lui. 28 Vă spun adevărul, unii dintre cei care sunt aici de faţă nu vor gusta moartea, înainte de a-l vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia sa”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Nah 2,2; 3,1-3.6-7; din Dt 32; Mt 16,24-28

Profetul Nahum ne prezintă astăzi două cadre contrastante, unul festiv, altul dezolant. Primul priveşte o naţiune mică şi oprimată, regatul lui Iuda, care, în sec. al VI-lea î.C., se găsea într-o situaţie mai precară ca niciodată; al doilea, în schimb priveşte un imperiu puternic, Asiria, şi splendida sa capitală, Ninive. În Magnificat, sfânta Fecioară l-a preamătir pe Dumnezeu, cel care, arătându-şi puterea braţului său, risipeşte pe cei mândri, dă jos de pe tronuri pe cei puternici şi înalţă pe cei smeriţi. Profetul Nahum corespunde pe deplin unei astfel de intervenţii divine. Aceasta începe prin înălţarea celor umili. Iuda, acest mic popor, aude o promisiune de bucurie: „Iată pe munţi crainicul care vesteşte pacea!” El este invitat apoi să celebreze sărbătorile sale, să-şi împlinească făgăduinţele, adică să-i aducă mulţumire lui Dumnezeu, pentru că, de acum înainte, spune Domnul, „păgânii nu vor mai năvăli în ţara ta, ei au fost nimiciţi”. În schimb, pentru Ninive, care este „cetatea pătată de atâta sânge, plină de minciună şi de silnicie”, profetul are un cuvânt şi de pedepsire. Într-o manieră poetică, el descrie ruina sa: „pocnete de bici, duruit de roţi, tropotul cailor în galop, scârţâitul carelor, călăreţi care atacă, săbii care fulgerăY„. De asemenea, el adresează şi cuvântul de ameninţare: „Ninive, voi arunca asupra ta sfărâmăturile idolilor tăi, te voi face de ocară, te voi ţintui la stâlpul infamiei”. „Toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine spunând: Ninive este pustiită!”

Profetul conchide: „Cine o va compătimi? Unde voi găsi oameni care să o mângâie?” Răspunsul vine într-un alt pasaj: „Cel care va auzi acestea despre tine va bate din palme B de bucurie B, căci peste cine nu s-a revărsat valul cruzimii tale?”

Ruina, distrugerea cetăţii Ninive este considerată un eveniment fericit, aducător de bucurie, deoarece înseamnă sfârşitul oprimării, sfârşitul oricărei cruzimi.

În Cartea Apocalipsului găsim profeţii similare asupra „Babilonului”, care simbolizează orice cetate puternică, opresivă; a fost o cetate care a vărsat sânge şi deci Ioan exprimă bucuria căderii sale: „(Un înger) strigă cu glas tare: *A căzut, a căzut marele Babilon şi a devenit locuinţă a demonilor, închisoare a oricărui spirit necurat+„ şi mai departe: „Ieşi din Babilon, poporul meu, ca să nu iei parte la păcatele lui şi să nu fii lovit de plăgile lui, căci păcatele lui s-au ridicat grămadă până la cerY„. şi găsim, de asemenea, toată seria de plângeri a celor care erau complici ai Babilonului şi care de acum înainte vor trebui să renunţe la câştigurile lor, la prăzile lor, la cruzimea lor.

În istorie, episoadele de acest gen se repetă. În timpurile noastre am văzut căderea regimului nazist, care a fost motiv de bucurie pentru atâtea ţări oprimate şi pentru germanii înşişi, la rândul lor, oprimaţi de nazism; am văzut căderea regimurilor comuniste, şi aceste regimuri fiind de opresiune.

Cu câţiva ani în urmă nu se putea imagina această cădere, însă ea a venit. Dumnezeu continuă să conducă lumea. El îşi are ritmul său, care nu corespunde cu lipsa noastră de răbdare, dar el este acela care o conduce. Trebuie, deci, să avem încredere. „În lume veţi avea de suferit B a spus Isus B dar aveţi încredere: eu am învins lumea!”