en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

SF. LAURENŢIU, diacon m.

 Liturghierul Roman

10 august
SF. LAURENŢIU, diacon m. 

Ant. la intrare
Sfântul Laurenţiu s-a dăruit pe sine în slujirea Bisericii;
de aceea, s-a învrednicit să sufere martiriul
şi s-a înălţat cu bucurie la Domnul Isus Cristos.

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, înflăcărat de iubirea ta,
sfântul diacon Laurenţiu a slujit cu aleasă fidelitate
şi s-a învrednicit de gloria martiriului;
fă-ne şi pe noi să iubim ceea ce a iubit el
şi să înfăptuim ceea ce ne-a învăţat.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte cu bunăvoinţă, Doamne,
darurile pe care ţi le aducem cu bucurie
în sărbătoarea sfântului Laurenţiu
şi îngăduie ca ele să ne fie ajutor spre mântuire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Cine îmi slujeşte, să mă urmeze,
şi unde sunt eu,
acolo va fi şi slujitorul meu, spune Domnul.                         Cf. In 12,26


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
ndestulaţi cu sfintele daruri,
te rugăm cu umilinţă, Doamne,
ca închinarea slujirii noastre,
pe care ţi-o aducem după cuviinţă
în sărbătoarea sfântului Laurenţiu,
să sporească în noi roadele mântuirii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Dumnezeu îl iubeşte pe acela care dă cu bucurie.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 9,6-10

Fraţilor, amintiţi-vă de proverbul: Cine seamănă puţin, puţin culege; cine seamănă mult, mult culege. Fiecare să dea, aşa cum a hotărât în inima lui, fără părere de rău şi fără constrângere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie. Dumnezeu este destul de puternic, ca să poată revărsa cu îmbelşugare asupra voastră toate darurile, ca să aveţi în toate şi întotdeauna tot ce vă trebuie, ba chiar şi să vă prisosească, pentru ca să-i puteţi ajuta şi pe alţii. Căci spune Scriptura: „A împărţit cu dărnicie, a dat la cei săraci; dreptatea lui va rămâne în veci”. 10 Dumnezeu, care dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană, vă va înmulţi şi vă va da şi vouă sămânţa pentru semănat şi va face să crească roadele dreptăţii voastre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 111,1-2.5-6.7-8.9 (R.: cf. 5a)

R.: Domnul îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.

Fericit este omul care se teme de Domnul,

care îşi află bucuria în poruncile sale!

Seminţia lui va fi puternică în lume

şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

 

Fericit este omul care are milă şi ajută cu bucurie,

el îşi rânduieşte bunurile cu dreptate.

El nu se clatină niciodată

şi dreptatea lui va fi amintită veşnic. R.

 

El nu se teme de vorbele rele,

inima lui e tare şi se încrede în Domnul.

Inima lui este în siguranţă, nu are nici o teamă,

în cele din urmă îi va vedea nimiciţi pe duşmanii săi. R.

 

El este darnic faţă de cei săraci,

dărnicia lui nu cunoaşte margini,

iar puterea lui se înalţă în slavă. R.

ALELUIA In 12,24

(Aleluia) Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur,

iar dacă moare, aduce mult rod. (Aleluia)

EVANGHELIA

Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 24 „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare aduce mult rod. 25 Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ez 1,2-5.24B2,1; Ps 148; Mt 17,21-26

În această a nouăsprezecea săptămână începem lectura din Cartea lui Ezechiel, care conţine multe viziuni impresionante. „Cerurile s-au deschis B scrie profetul la începutul cărţii sale B şi eu am avut viziuni dumnezeieşti”. Prima viziune, prezentată astăzi, este aceea în care profetul primeşte vocaţia sa; aceasta se poate, deci, compara cu viziunea în care profetul Isaia a fost chemat (Is 6). Între cele două viziuni se pot observa unele aspecte comune şi altele diferite. Punctul comun cel mai important este acela că vocaţia este legată de o puternică experienţă a contactului cu Dumnezeu: Isaia îl vede pe Domnul aşezat pe un tron în templu, aude serafimii care spun: „Sfânt, sfânt, sfântY„, se înfricoşează, se simte păcătos, simte, de asemenea, nevoia de purificare; în mod asemănător, Ezechiel vede patru fiinţe animate, misterioase, şi apoi, pe firmament, vede „gloria lui Dumnezeu” şi, cuprins de frică sfântă, cade cu faţa la pământ. Diferenţa principală este că viziunea din Isaia se petrece în templu, la Ierusalim B lucru normal dacă ne gândim că templul este casa lui Dumnezeu şi că Dumnezeu, dacă se manifestă, va face acest lucru tocmai în locuinţa sa B, în schimb, Ezechiel este în exil pe pământ păgân. Viziunea pe care o are arată că prezenţa lui Dumnezeu nu este legată de un loc consacrat, de un pământ sfânt, că Dumnezeu se poate manifesta chiar şi pe un pământ păgân. Este o mare noutate pentru mentalitatea ebraică.


Viziunea lui Isaia este statică: Dumnezeu aşezat pe tron, în templu. Viziunea lui Ezechiel, în schimb, este dinamică: „Eu am văzut această viziune: un uragan care venea din miazănoapte, un nor mare, luminat de fulgere neîntrerupte, iar în mijloc scânteind ca argintul aurit”. Uraganul este un fenomen extrem, ba chiar cutremurător de dinamic. Şi în această splendoare a focului, Ezechiel vede nu doar patru fiinţe însufleţite, ci vede patru fiinţe care aveau câte patru feţe, ceea ce le permitea să privească în patru direcţii, adică în toate direcţiile (cf. Ez 1,15-20). În lectura de astăzi se vorbeşte de încă o mişcare: „Când cele patru fiinţe mergeau, auzeam fâlfâitul aripilor lor, ca vuietul mării, ca glasul Celui Atotputernic, ca freamătul unei armate”.

Experienţa dură a exilului nu a adus cu sine numai necazuri, lipsuri, suferinţe, ci şi haruri spirituale şi în particular o revelaţie mai profundă a lui Dumnezeu. Evreii erau înclinaţi să-l vadă pe Dumnezeu ca pe o divinitate care aparţinea ţării sfinte, care nu se mişca şi, de aceea, nu era accesibilă în altă parte. Exilul le-a revelat un Dumnezeu care era prezent în toată lumea: ei au înţeles mai bine că Dumnezeu vrea mântuirea tuturor oamenilor. Universalismul biblic începând cu exilul devine mult mai evident. El era deja pregătit de binecuvântarea promisă tuturor popoarelor prin intermediul lui Abraham, însă se restrânsese foarte mult o dată cu legislaţia iudaică, ce rezerva doar pentru Israel toate privilegiile. În încercări, şi nouă ne sunt oferite haruri similare, şi noi trebuie să le primim cu recunoştinţă şi bucurie. Când încercarea este trăită în unire cu Cristos, produce o încredere foarte profundă în Dumnezeu, o legătură intimă cu el şi, pe de altă parte, o mai mare deschidere a inimii faţă de alţii. Cine a suferit şi a primit harul lui Dumnezeu în suferinţă este plin de o compasiune adevărată pentru persoanele încercate şi le doreşte şi lor aceleaşi haruri.