en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Clara, fc. **; Suzana, m.

 Liturghierul Roman

11 august
Sf. Clara, fc. **

Ant. la intrare
Aceasta este una dintre fecioarele înţelepte,
care a ieşit în întâmpinarea lui Cristos cu candela aprinsă (T.P. aleluia).

sau:

O, cât de frumoasă eşti, fecioara lui Cristos,
care ai fost vrednică să primeşti coroana Domnului,
coroana fecioriei veşnice! (T.P. aleluia)

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care ai călăuzit-o cu îndurare pe sfânta Clara
să iubească sărăcia,
dăruieşte-ne şi nouă, prin mijlocirea ei, harul,
ca, urmându-l pe Cristos în duhul sărăciei,
să ne învrednicim a ajunge la contemplarea ta în împărăţia cerurilor.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR

Celebrând amintirea sfintei Clara,
te preamărim pe tine, Doamne,
cel ce eşti minunat întru sfinţi,
şi implorăm cu umilinţă maiestatea ta:
primeşte cu bunătate faptele slujirii noastre,
aşa cum ţi-a fost plăcută generozitatea iubirii sale.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Iată, vine Mirele:
ieşiţi în întâmpinarea lui Cristos Domnul (T.P. aleluia). Cf. Mt 25,6

sau:

Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului
în toate zilele vieţii mele (T.P. aleluia).              Cf. Ps 26,4

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi de împărtăşirea cu dumnezeieştile daruri,
te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, să ne dai harul,
ca, după exemplul sfintei Clara,
purtând în trupul nostru moartea lui Isus,
să ne străduim să te iubim cu inimă neîmpărţită.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,26-31

Fraţilor, 26 voi cei chemaţi de Dumnezeu, uitaţi-vă la voi înşivă: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi, în felul în care judecă lumea, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam mare. 27 Dar Dumnezeu le-a ales pe cele nebune în ochii lumii, pentru a-i da de ruşine pe cei înţelepţi. Le-a ales pe cele slabe în ochii lumii, pentru a da de ruşine pe cei puternici. 28 Dumnezeu a ales ce era de mică valoare şi dispreţuit de lume, ceea ce nu era nimic, ca să nimicească ceea ce era, 29 pentru ca nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu. 30 Într-adevăr, numai datorită lui, voi aparţineţi lui Cristos Isus, care a fost trimis de Dumnezeu pentru a fi înţelepciunea, dreptatea, sfinţirea şi mântuirea noastră. 31 De aceea, după cum este scris: „Cine vrea să se laude, în Domnul să se laude!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 130,1.2.3 (R.: Mt 5,3)

R.: Fericiţi cei săraci cu inima căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată,

nici nu privesc cu trufie;

nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari

şi prea înalte pentru mine. R.

 

Sufletul îmi este împăcat şi liniştit,

ca un copil la sânul mamei sale.

Da, sufletul meu este în mine,

ca un copil în braţele mamei sale. R.

 

Pune-ţi, Israele, nădejdea în Domnul,

de acum şi până-n veci! R.

ALELUIA Cf. Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte,

stăpânul cerului şi al pământului,

pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi le-ai descoperit celor mici.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30

În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a spus: 25 „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. 26 Da, Părinte, căci aşa ai voit tu în bunătatea ta. 27 Toate mi-au fost date de către Tatăl meu; şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i descopere. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ez 2,8B3,4; Ps 118; Mt 18,1-5.10.12-14

Dacă voim să fim martori adevăraţi ai lui Cristos şi ai lui Dumnezeu, nu ajunge să avem o cunoaştere superficială a Evangheliei şi a Bibliei, ci este necesar să ne hrănim din cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este lecţia sugerată de prima lectură de astăzi, în care Ezechiel, ca de obicei, se exprimă în imagini foarte concrete. Aici, într-un fel de parabolă, relatează că Dumnezeu îi cere să mănânce „o carte înfăşurată în formă de cilindru, scrisă pe o parte şi pe alta”. „Fiul Omului, mănâncă ce este în faţa ta. Mănâncă această carte, apoi du-te şi vorbeşte casei lui Israel!” Nu era suficient să citească acea carte, profetul trebuia s-o mănânce. „Eu am deschis gura şi el mi-a dat cartea s-o mănânc şi mi-a zis: *Fiul omului, satură-ţi trupul şi umple lăuntrul tău cu această carte pe care ţi-o dau!+„

Nu ajunge să cunoască cu inteligenţa mesajul divin, căci, altfel, discursurile rămân superficiale şi nu pot să pătrundă în inima persoanelor cărora le va fi adresat. Avem responsabilitatea de a ne hrăni din cuvântul lui Dumnezeu, adică de a-l medita, de a ne ruga cu acest cuvânt, de a mesteca cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul meditaţiei şi al contemplaţiei, de a-l rumega încontinuu. Şi aceasta încă nu ajunge, trebuie ca acest cuvânt al lui Dumnezeu să acţioneze şi asupra modului nostru de a fi: numai atunci este cu adevărat asimilat şi mărturia devine posibilă şi eficace, deoarece atunci suntem în măsură de a comunica cuvântul lui Dumnezeu, după ce-l vom fi primit pe deplin.

„În gura mea B spune profetul B era dulce ca mierea”. Este adevărat că este un privilegiu să poţi medita cuvântul lui Dumnezeu, să-l guşti, să-i vezi frumuseţea, profunzimea. Cartea Apocalipsului, însă, adaugă că vorba dulce ca mierea în gură devine amară pentru măruntaie, deoarece ea poartă cu sine exigenţe deloc uşoare şi, în particular, exigenţa mărturiei, care cere o angajare energică nu prea plăcută pasivităţii noastre. Profetul spune că „în carte erau cântări de doliu, plângeri şi ameninţări” şi că acestea trebuiau să fie făcute cunoscute poporului, din partea lui Dumnezeu, nenorociri care ameninţau viaţa lor, plâns şi lamentări care ar fi venit dacă nu s-ar fi întors la Dumnezeu. Un mesaj, deci, deloc plăcut, însă necesar şi salutar, şi în concluzie, pozitiv, destinat să aducă bucuria şi să lumineze calea spre adevărata plinătate a vieţii.

Aşa este cuvântul lui Dumnezeu, dulce în gură, apoi amar în măruntaie, dar care comunică plinătatea bucuriei şi a vieţii.