en-USro-RO

| Login
24 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Ioana Francisca de Chantal, călug. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XIX-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Ia aminte, Doamne, la legământul tău,
iar viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată.
Scoală-te, Doamne, apără cauza ta
şi nu uita strigătul celor care te caută.                                         Cf. Ps 73,20. 19.22-23

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, luminaţi de Duhul Sfânt,
noi îndrăznim să te numim Tată; desăvârşeşte în inimile noastre
spiritul de fii adoptivi, ca să putem intra în moştenirea făgăduită.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte cu bunătate, Doamne, darurile pe care, în îndurarea ta,
le-ai pus tu însuţi în mâinile Bisericii, ca să ţi le aducă,
şi pe care le transformi, cu puterea ta, în taina mântuirii noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Laudă-l, Ierusalime, pe Domnul,
care te satură cu cel mai bun grâu!                                          Ps 147,12.14

sau:
Pâinea pe care o voi da eu
este trupul meu pentru viaţa lumii, spune Domnul.               In 6,51

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
mpărtăşirea cu tainele tale sfinte, Doamne,
să ne mântuiască şi să ne statornicească în lumina adevărului tău.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Însemnează cu o cruce frunţile celor care plâng cauza nelegiuirilor.

Citire din cartea profetului Ezechiel 9,1-7; 10,18-22

Domnul mi-a spus cu un glas puternic: „Pedeapsa Ierusalimului este foarte aproape, fiecare ţine în mână arma sa nimicitoare”. Atunci s-au apropiat şase bărbaţi venind dinspre poarta de sus, care se află în partea de nord a templului. Fiecare ţinea în mână arma sa distrugătoare. Între ei se afla un bărbat îmbrăcat în haine de in, care purta la brâu un obiect de scris. Ei au intrat şi s-au oprit în faţa altarului de bronz. Slava Domnului lui Israel s-a ridicat de deasupra heruvimilor, unde se afla, şi s-a îndreptat către pragul templului. Atunci Domnul l-a chemat pe bărbatul îmbrăcat în haine de in, care purta la brâu un obiect de scris, şi i-a spus: „Treci prin mijlocul cetăţii Ierusalim şi însemnează cu o cruce frunţile tuturor acelora care suspină şi plâng din cauza nelegiuirilor săvârşite în cetate. Apoi l-am auzit pe Domnul spunând celorlalţi: „Mergeţi după el prin cetate şi loviţi. Să nu aveţi pic de milă, nu cruţaţi pe nimeni: bătrâni şi tineri, fete, copii şi femei, omorâţi-i, nimiciţi-i. Dar de cei care sunt însemnaţi pe frunte să nu vă atingeţi. Porniţi cu nimicirea de la sanctuarul meu!” Ei au început deci cu bătrânii care se închinau la idoli la intrarea în templu. Domnul a adăugat: „Profanaţi templul şi umpleţi pridvorul cu cadavre, apoi ieşiţi!” Ei au ieşit deci şi au continuat nimicirea în cetate. 10,18 Slava Domnului a părăsit pragul templului şi s-a aşezat deasupra heruvimilor. 19 Aceştia şi-au întins aripile şi au plecat înălţându-se de la pământ în văzul meu. Ei s-au oprit înaintea porţii de răsărit a templului şi slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor. 20 Erau fiinţele pe care le văzusem sub tronul Dumnezeului lui Israel lângă fluviul Chebar şi mi-am dat seama că erau heruvimi. 21 Fiecare avea patru feţe şi patru aripi şi ceva asemănător cu nişte mâini omeneşti sub aripile lor. 22 Feţele lor semănau cu feţele pe care le văzusem lângă fluviul Chebar; aveau exact aceeaşi înfăţişare. Fiecare mergea drept înainte.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 112,1-2.3-4.5-6

R.: Te preamărim, Doamne, pentru slava ta cea mare!

sau

Aleluia.

Lăudaţi, slujitori ai Domnului,

lăudaţi numele Domnului!

Fie numele Domnului binecuvântat,

de acum şi până în veac. R.

 

De la răsăritul şi până la apusul soarelui

fie numele Domnului binecuvântat!

Domnul stăpâneşte peste toate neamurile,

slava lui este mai presus de ceruri. R.

 

Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru

care locuieşte atât de sus?

Care îşi pleacă privirile să vadă

ce se petrece în cer şi pe pământ. R.

 

ALELUIA 2Cor 5,19

(Aleluia) Dumnezeu a împăcat lumea cu sine prin Cristos,

iar nouă ne-a încredinţat

misiunea de a vesti lumii împăcarea. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,15-20

În acel timp, Isus spunea ucenicilor săi: 15 „Dacă fratele tău a săvârşit un păcat, du-te şi mustră-l între patru ochi; dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Dacă nu te va asculta, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe spusele a doi sau trei martori. 17 Dacă nu-i va asculta nici pe aceştia, spune-l comunităţii, dacă nu va asculta nici de comunitate, consideră-l ca pe un păgân şi ca pe un vameş. 18 Vă spun adevărul: tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. 19 Din nou vă spun: dacă doi dintre voi, pe acest pământ, se vor înţelege să ceară vreun lucru, îl vor primi de la Tatăl meu care este în ceruri. 20 Căci unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ez 9,1-7; 10,18-22; Ps 112; Mt 18,15-20

Lectura de astăzi are un raport evident cu începutul Cărţii lui Ezechiel. Este vorba din nou despre viziunea unde apare gloria lui Dumnezeu, care se manifestă în mişcare. De această dată, gloria divină este contemplată în templul din Ierusalim B ca în cazul lui Isaia B însă în plină mişcare: „Slava Domnului lui Israel s-a ridicat de deasupra heruvimilor, unde se afla, şi s-a îndreptat către pragul templului”. Este un lucru de necrezut, de neimaginat, ca Dumnezeu să părăsească templul.

Înţelesul acestei viziuni este dat de profetul însuşi: „Nelegiuirile Israelului şi ale lui Iuda sunt multe şi mari, pământul este plin de sânge, cetăţile sunt pline de violenţăY„; Dumnezeu nu poate rămâne aici, el nu poate da, prin prezenţa sa, un semn de aprobare faţă de situaţia nedreaptă, deci se pregăteşte să părăsească templul. Spune Ezechiel: „Slava Domnului a părăsit pragul templului şi s-a aşezat deasupra heruvimilor”. Apoi heruvimii şi-au întins aripile şi au plecat înălţându-se de la pământ şi s-au oprit înaintea porţii de răsărit a templului: „Slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor” şi se îndrepta spre Orient, adică spre ţara exilului. În concluzie, exilaţii se găseau, chiar şi din punct de vedere religios, într-o situaţie mai bună decât populaţia de la Ierusalim.

Prezenţa lui Dumnezeu nu poate să fie cuprinsă într-un edificiu, ea este întotdeauna în relaţie cu persoanele, şi dacă persoanele în modul lor de a trăi o refuză, refuzând voinţa lui Dumnezeu, el, de nevoie, trebuie să le părăsească.

În evanghelia de astăzi, Isus ne spune în ce condiţii prezenţa sa poate să fie cu noi: „Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor”. Nu a spus: „Unde îmi veţi ridica o biserică frumoasă, împodobită într-un mod admirabil, acolo voi fi prezent”. „Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor”. În Noul Testament, locuinţa lui Dumnezeu este, înainte de toate, comunitatea credincioşilor reunită în dragostea lui Cristos; construcţia materială este secundară.

Este posibilă celebrarea Euharistiei fără edificiul material, în aer liber, numai să fie o comunitate care primeşte prezenţa şi acţiunea Domnului. Din acest motiv, Isus dă instrucţiuni pentru cazurile de conflict în comunitate. Când un frate comite o greşeală, ofensând pe altul, este necesar să se facă totul pentru a restabili comuniunea, deoarece diviziunea împiedică prezenţa Domnului.

El recomandă să se acţioneze cu mare discreţie: mai întâi să-i atragi atenţia celui vinovat, între patru ochi, şi dacă el te ascultă, spune Isus, „îl vei fi câştigat pe fratele tău”. Dacă fratele rezistă, atunci trebuie căutată o altă soluţie, cu câţiva martori care sunt de ajutor pentru a-l convinge; dacă nici aşa nu se ajunge la reconciliere, atunci să fie angajată întreaga comunitate, din nou cu acelaşi scop de a găsi un remediu împotriva diviziunilor.

Numai atunci când fratele respinge toată comunitatea să fie lăsat în soarta lui, dar după ce s-a încercat tot posibilul pentru a salva comuniunea şi a primi, astfel, prezenţa Domnului.