en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Maximilian Kolbe, pr. m. **

 Liturghierul Roman

14 august
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m. **

 Ant. la intrare

Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu.

Adevăr vă spun:

tot ce i-aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici,

mie mi-aţi făcut, spune Domnul.                   Mt 25,34.40

 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care pe sfântul preot martir Maximilian Maria Kolbe,

înflăcărat de iubire faţă de Fecioara Neprihănită,

l-ai umplut de râvnă pentru mântuirea sufletelor

şi de dragoste pentru aproapele,

dă-ne, te rugăm, prin mijlocirea lui, harul,

ca, slujindu-i pe oameni din toată inima pentru slava ta,

să ne învrednicim a deveni asemenea Fiului tău până la moarte.

El, care, fiind Dumnezeu.

ASUPRA DARURILOR

Îţi prezentăm, Doamne, aceste daruriși te rugăm cu stăruinţă să ne ajuţi

ca, urmând exemplul sfântului Maximilian Maria,

să ne deprindem a-ţi oferi zilnic viaţa noastră.

Prin Cristos Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta:
ca cineva să-şi dea viaţa
pentru prietenii săi, spune Domnul.            Cf. In 15,13

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Hrăniţi cu trupul şi sângele Fiului tău,
te rugăm, Doamne,
să fim şi noi aprinşi de acel foc al iubirii
pe care sfântul Maximilian Maria Kolbe
l-a primit la această masă cerească.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Ca pe o jertfă de ardere de tot i-a primit.

Citire din cartea Înţelepciunii 3,1-9

Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu iar chinul nu se va atinge de ei. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire, plecarea lor din lume li se pare o mare nenorocire; moartea pentru ei înseamnă pieirea dar cei drepţi sunt în pace. Chiar dacă în faţa oamenilor au trecut drept pedepsiţi, nădejdea lor i-a dus la nemurire. Pentru o pedeapsă uşoară vor primi o răsplată mare, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de el. I-a încercat cum se încearcă aurul în cuptor, i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot, iar în ziua judecăţii vor străluci, vor scânteia ca paiele care ard într-o mirişte; vor judeca popoarele şi le vor stăpâni. Domnul va fi împăratul lor pe veci. Cei care îşi pun încrederea în Domnul vor înţelege adevărul iar cei care îi sunt credincioşi vor rămâne în iubirea lui, căci harul şi îndurarea sunt răsplata aleşilor săi.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I

Şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţii noştri.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,14-18?

Preaiubiţilor, 14 noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă, pentru că îi iubim pe fraţii noştri; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. 15 Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică în el. 16 Prin aceea am cunoscut iubirea: că el şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţii noştri. 17 Dacă cineva, având bogăţiile lumii, îl vede pe fratele său ducând lipsă şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în el dragostea lui Dumnezeu? 18 Fiii mei, să nu iubim numai cu vorba şi cu limba, ci într-adevăr, prin fapte.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 115,10-11.12-13.16-17

R.: Preţioasă este în ochii Domnului moartea sfinţilor săi.

10 Eu mi-am păstrat credinţa

chiar şi atunci când spuneam: „Sunt prea nefericit”.

11 Am spus în tulburarea mea:

„Toţi oamenii sunt mincinoşi!” R.

 

12 Ce-i voi da în schimb Domnului,

pentru tot binele pe care mi l-a făcut?

13 Voi lua potirul mântuirii

şi voi invoca numele Domnului. R.

 

16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale.

Tu ai sfărâmat lanţurile mele.

17 Ţie îţi voi aduce jertfă de laudă

şi voi invoca numele Domnului. R.

 

ALELUIA Mt 16,25

(Aleluia) Cine va voi să-şi salveze viaţa o va pierde,

iar cine îşi va pierde viaţa pentru mine, o va salva. (Aleluia)

EVANGHELIA

Nu vă mai numesc slugi, dar prieteni.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ez 16,1-15.60.63; (sau Ez 16,59-63); din Is 12; Mt 19,3-12

Fără fidelitate, iubirea nu este autentică, este infestată de egoism. Deoarece Dumnezeu ne iubeşte, el doreşte să trăim în autenticitatea iubirii şi, deci, în fidelitate. El însuşi ne dă exemplul unei fidelităţi desăvârşite, care depăşeşte cu generozitate cele mai grave dificultăţi. Înrădăcinaţi în fidelitatea sa, putem şi trebuie să fim şi noi fideli în iubire. Aceasta este chemarea pe care o ascultăm în lecturile de astăzi.

Ezechiel descrie iubirea lui Dumnezeu pentru Ierusalim, o iubire nemeritată, o iubire plină de compasiune. Dumnezeu a privit Ierusalimul ca pe o copilă abandonată, părăsită: „Nimeni nu s-a uitat cu bunăvoinţă la tine B spune Dumnezeu Ierusalimului B eu am trecut pe lângă tine şi te-am văzut zbătându-te în sânge şi ţi-am spus: *Vreau să trăieşti!+„ Dumnezeu a fost plin de compasiune şi apoi foarte generos şi delicat în iubire. Profetul descrie toate darurile pe care Dumnezeu le face acestei copile părăsite pe care şi-a ales-o ca mireasă: „Am încheiat un legământ cu tine, spune Domnul Dumnezeu, şi ai devenit a mea”. Şi atunci Dumnezeu o purifică, o împodobeşte cu pietre scumpeY„. Şi acestei iubiri generoase şi delicate Ierusalimul îi răspunde cu grave infidelităţi; profită de darurile logodnicului său pentru a-i fi infidel, se îndreaptă către alţi zei şi violează alianţa nupţială. Dumnezeu protestează, pentru că iubirea sa nu poate să accepte această ofensă, însă promite să remedieze această situaţie scandaloasă. Ierusalimul a violat alianţa: Dumnezeu spune: „Eu îmi voi aminti de legământul pe care l-am încheiat cu tine în vremea tinereţii tale”. Dumnezeu va fi credincios, ba chiar va face lucruri şi mai minunate: „Voi încheia cu tine un legământ veşnic”. Rodul acestei infinite generozităţi va fi convertirea Ierusalimului. El se va ruşina de infidelitatea sa şi, astfel, va fi gata pentru o viaţă lipsită de răutăţi, în special lipsită de orgoliu, şi va putea să trăiască în iubire recunoscătoare.

În evanghelie, Isus, interogat asupra motivelor pentru care ar putea fi repudiată în mod licit o femeie, nu acceptă nici un motiv şi cere perseverenţă absolută în unirea conjugală. În privinţa acestui fapt, el are curajul să se atingă de legea lui Moise, despre care spune că nu corespundea intenţiei Creatorului: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a dat voie Moise să vă lăsaţi soţiile; însă la început nu era aşa”. De la început, Dumnezeu a creat bărbat şi femeie şi a declarat: „Cei doi vor fi un singur trup”. „Ceea ce Dumnezeu a unit B spune Isus B omul să nu despartă”.

Fidelitatea este un lucru esenţial. Trebuie să înţelegem cât este de salutară exigenţa Domnului, să înţelegem că ea este expresia iubirii sale faţă de noi. Deoarece ne vrea binele, Domnul nu acceptă să decădem, ne vrea feriţi de orice josnicie, ne arată că vocaţia noastră este aceea de a progresa încontinuu în iubirea generoasă. Remediul în dificultăţi nu stă în repudiere, în divorţ, în infidelitate, ci în iubirea care este capabilă să le depăşească. În aceasta aflăm adevărata noastră demnitate şi bucuria noastră deplină. Am fost creaţi „după chipul” lui Dumnezeu, adică pentru a trăi ca Dumnezeu şi cu Dumnezeu în iubire fidelă.