en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Nicolae din Tolentino, pr.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Tu eşti drept, Doamne,
şi nepărtinitoare este judecata ta;
poartă-te cu slujitorul tău după bunătatea ta.                           Cf. Ps 118,137.124

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tău
pentru a ne răscumpăra şi a ne face copiii tăi adoptivi,
te rugăm, priveşte cu bunătate la fiii iubirii tale
şi dăruieşte-le tuturor celor care cred în Cristos
libertatea adevărată şi moştenirea veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, izvorul adevăratei evlavii şi al păcii, dă-ne,
te rugăm, harul să aducem prin această jertfă cinstea cuvenită
maiestăţii tale şi, prin participarea la sfintele taine,
să fim tot mai uniţi în credinţă şi iubire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Cum doreşte cerbul izvoarele de apă,
aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeul cel viu.                                       Cf.Ps 41,2-3

sau:
Eu sunt lumina lumii, spune Domnul.
Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii.         In 8,12

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-le credincioşilor tăi,
pe care îi hrăneşti şi îi întăreşti cu pâinea cuvântului tău
şi a tainelor cereşti, harul, ca, folosindu-se
de aceste daruri minunate ale Fiului tău preaiubit,
să se învrednicească a fi părtaşi pururi de viaţa lui.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

LECTURA I

Rănind conştiinţa slabă a fraţilor voştri, voi păcătuiţi împotriva lui Cristos Însuşi.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 8,1b-7.10-13

Fraţilor, 1b cunoştinţa umflă de mândrie, în timp ce iubirea edifică. Dacă cineva îşi închipuie că ştie ceva, încă n-a învăţat cum trebuie să cunoască. În schimb, cine-l iubeşte pe Dumnezeu, acela este într-adevăr cunoscut de Dumnezeu. Aşadar, vom mânca din carnea jertfită idolilor? Noi ştim că în lume nu există nici un idol şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Chiar dacă se zice că sunt aşa-numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ – şi atare „dumnezei” şi „domni” sunt destui – totuşi pentru noi nu există decât un singur Dumnezeu, Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi. Există un singur Domn, Isus Cristos, prin care sunt toate şi prin care existăm şi noi. Dar nu toţi oamenii au această cunoaştere a lui Dumnezeu. Unii, care au fost obişnuiţi până acum să creadă în idoli, cred că fac un gest de idolatrie mâncând din această carne şi conştiinţa lor slabă este astfel întinată. 10 Dacă unul dintre aceştia te vede şezând la masă în templul unui idol, pe tine care ai această cunoştinţă, nu-i aşa că el, slab de cuget cum este, se va simţi îndemnat ca să mănânce din jertfele idolilor? 11 Astfel cunoaşterea ta îl duce la pieire pe cel slab, pe un frate al tău, pentru care a murit Cristos. 12 Păcătuind în acest fel împotriva fraţilor voştri şi rănindu-le conştiinţa lor slabă, voi păcătuiţi împotriva lui Cristos însuşi. 13 De aceea, dacă o mâncare îl scandalizează pe fratele meu, nu voi mânca în veci carne, ca să nu-l scandalizez pe fratele meu.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 138,1-3.13-14ab.23-24 (R.: 24b)

R.: Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea veşniciei.

Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;

ştii când mă aşez şi când mă scol;

pătrunzi de departe gândurile mele;

fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;

toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

 

13 Pentru că tu ai format rărunchii mei,

m-ai ţesut în sânul mamei mele.

14ab Te laud pentru că sunt o făptură atât de minunată!

Lucrările tale sunt admirabile! R.

 

23 Priveşte-mă cu luare aminte, Dumnezeule, şi vezi inima mea,

cercetează-mă şi cunoaşte gândurile mele.

24 Vezi dacă nu merg pe o cale greşită

şi condu-mă pe calea veşniciei. R.

 

ALELUIA 1In 4,12

(Aleluia) Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi

şi dragostea lui în noi este desăvârşită. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Fiţi milostivi, după cum Tatăl vostru din ceruri este milostiv.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,27-38

În acel timp, Isus le-a spus ucenicilor săi: 27 „Vouă care mă ascultaţi vă spun: iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, 28 binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă fac rău. 29 Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt; dacă îţi ia cineva haina, lasă-l să-ţi ia şi cămaşa. 30 Oricine îţi cere, dă-i, şi celui care ţi-a luat cu sila nu-i cere înapoi. 31 Ceea ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor. 32 Dacă iubiţi numai pe cei care vă iubesc, ce răsplată puteţi aştepta? Chiar păcătoşii iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. 33 Şi dacă faceţi bine numai celor care vă fac bine, ce răsplată puteţi aştepta? Şi păcătoşii fac acest lucru. 34 Şi dacă daţi cu împrumut numai acelora de la care nădăjduiţi să primiţi înapoi, ce răsplată puteţi aştepta? Doar şi păcătoşii împrumută păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. 35 Voi însă iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să aşteptaţi ceva în schimb, şi răsplata voastră va fi mare: veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi. 36 Fiţi deci milostivi, după cum şi Tatăl vostru este milostiv. 37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta; 38 daţi şi vi se va da. O măsură bună, îndesată şi scuturată, gata să se verse, veţi primi în dar. Căci cu măsura cu care voi măsuraţi, vi se va măsura şi vouă”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Cor 8,2-7.11-13; Ps 138; Lc 6,27-38

Lecturile de astăzi vorbesc despre caritate şi evanghelia, în mod particular, atinge problema raporturilor interpersonale, care trebuie să fie trăite în caritate adevărată.

În lume există atâtea forme ale „iubirii” deoarece Dumnezeul Treime, care este iubire, a imprimat pecetea sa B dacă putem spune aşa B pe fiecare lucru creat.

În natură, lucrurile sunt conduse de un fel de iubire reciprocă: piatra este atrasă spre pământ, stelele sunt dirijate prin mişcarea de atracţie universală, plantele se îndreaptă spre soareY chiar şi animalele au forma lor de iubire. Şi, urcând pe scara fiinţelor, vedem că orice formă de iubire mai elevată contrazice, într-un oarecare mod, forma cea mai de jos. Forma de iubire care este proprie pietrei atrage spre pământ; copacul, în schimb, creşte în sus.

Şi omul are o formă naturală de iubire: îi iubeşte pe prietenii săi şi îi urăşte pe duşmanii săi. Dar caritatea, care este forma iubirii adevărate, are o direcţie diferită: „Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc. Dacă îi iubiţi numai pe cei care vă iubesc, ce răsplată puteţi aştepta? Chiar păcătoşii iubesc pe cei care îi iubesc pe eiY Voi, însă, iubiţi pe duşmanii voştriY, şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi”.

Nu vom deschide niciodată suficient inima noastră acestei iubiri, pentru care Tatăl l-a trimis la noi pe Fiul său, şi pentru care Fiul a murit pe cruce rugându-se: „Tată, iartă-le lor, căci nu ştiu ce fac”.

Când reuşim, cu harul lui Dumnezeu, să trăim această formă a carităţii, viaţa noastră este plină de o bucurie profundă, specială, de o bucurie care este participare la bucuria lui Dumnezeu. Şi avem atâtea ocazii în care o putem trăi. Da, putem să-i iubim pe duşmanii Bisericii, dar şi pe cei care ne-au criticat, pe cei care au interpretat greşit ceea ce am făcut, pe cei care ne-au făcut vreo nedreptateY Nu este uşor, dar când Domnul ne dă acest har, simţim că suntem uniţi cu el şi că iubim cu adevărat: iubim cu inima sa.