en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Prot şi Iacint, fraţi m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Tu eşti drept, Doamne,
şi nepărtinitoare este judecata ta;
poartă-te cu slujitorul tău după bunătatea ta.                           Cf. Ps 118,137.124

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tău
pentru a ne răscumpăra şi a ne face copiii tăi adoptivi,
te rugăm, priveşte cu bunătate la fiii iubirii tale
şi dăruieşte-le tuturor celor care cred în Cristos
libertatea adevărată şi moştenirea veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, izvorul adevăratei evlavii şi al păcii, dă-ne,
te rugăm, harul să aducem prin această jertfă cinstea cuvenită
maiestăţii tale şi, prin participarea la sfintele taine,
să fim tot mai uniţi în credinţă şi iubire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Cum doreşte cerbul izvoarele de apă,
aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeul cel viu.                                       Cf.Ps 41,2-3

sau:
Eu sunt lumina lumii, spune Domnul.
Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii.         In 8,12

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-le credincioşilor tăi,
pe care îi hrăneşti şi îi întăreşti cu pâinea cuvântului tău
şi a tainelor cereşti, harul, ca, folosindu-se
de aceste daruri minunate ale Fiului tău preaiubit,
să se învrednicească a fi părtaşi pururi de viaţa lui.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

LECTURA I

M-am făcut totul pentru toţi, ca să mântuiesc pe cât mai mulţi.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 9,16-19.22b-27

Fraţilor, 16 dacă vestesc evanghelia, acest lucru nu este pentru mine un motiv de laudă; este o obligaţie care mi s-a impus. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia! 17 Desigur, dacă acest lucru l-aş face din proprie iniţiativă aş primi răsplată de la Domnul. Dar nu este o iniţiativă a mea, proprie, ci mă achit de o obligaţie pe care mi-a încredinţat-o Domnul. 18 Atunci care este răsplata mea? Aceea de a predica evanghelia fără vreun profit material şi fără a mă folosi de drepturile pe care mi le dă predicarea evangheliei. 19 Astfel, rămânând liber faţă de toţi, m-am făcut sluga tuturor, ca să pot câştiga pe cât mai mulţi. 22b M-am făcut slab cu cei slabi, pentru ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toţi, ca să mântuiesc cu orice preţ măcar pe unii. 23 Toate acestea le fac pentru evanghelie, ca să am parte şi eu de mântuire. 24 Nu ştiţi voi oare că la concursurile de pe stadioane toţi alergătorii iau startul, dar numai unul câştigă premiul? Prin urmare, astfel să alergaţi încât să câştigaţi premiul. 25 Toţi luptătorii care iau parte la concursuri se înfrânează în toate. Şi aceasta o fac pentru a câştiga o cunună care se ofileşte; noi să facem acelaşi lucru pentru o cunună care nu se ofileşte. 26 Eu deci alerg, dar nu ca unul care nu are nici o ţintă, mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în aer; 27 dar mă port aspru cu trupul meu şi îl ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce voi fi fost crainic pentru alţii, eu însumi să fiu descalificat.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 83,3.4.5-6.12 (R.: 2)

R.: Doamne Dumnezeul nostru, cât de plăcut este în casa ta!

Sufletul meu suspină şi se topeşte

de dorul casei Domnului,

inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie

când îmi aduc aminte de Dumnezeul cel viu. R.

 

Până şi pasărea îşi găseşte un adăpost

şi rândunica un cuib pentru puii săi:

altarele tale, stăpâne al universului,

împăratul meu şi Dumnezeul meu! R.

 

Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,

pentru că te pot lăuda mereu.

Fericit este omul care îşi află tăria în tine,

care şi-a propus să urce la templu. R.

 

12 Domnul Dumnezeu este soare şi scut;

el dăruieşte iertare şi mărire;

nu refuză nici un bine

celor ce duc o viaţă fără de prihană. R.

 

ALELUIA Iac 1,21

(Aleluia) Primiţi cu umilinţă cuvântul semănat în voi,

căci el poate să vă mântuiască. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Poate oare un orb să-l conducă pe un alt orb?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-42

În acel timp, 39 Isus a spus ucenicilor această asemănare: „Poate oare un orb să-l conducă pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Ucenicul nu este mai presus de maestrul său, chiar când învaţă toate, va fi la fel ca maestrul său. 41 Cum vezi aşchia din ochiul fratelui tău, atunci când bârna din ochiul tău n-o observi? 42 Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, stai să-ţi scot aşchia din ochi», atunci când nu observi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău, atunci vei vedea limpede şi vei putea scoate aşchia din ochiul fratelui tău”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Cor 9,16-19.22-27; Ps 83; Lc 6,39-42

Astăzi aş vrea să evidenţiez eficacitatea nu numai a gândurilor pe care le exprima Isus, ci şi a formei pe care el o dădea acestor gânduri. În Evanghelia după Ioan citim că gărzile trimise pentru a-l aresta se întorc la farisei şi le spun acestora: „N-am mai auzit niciodată un om să vorbească în felul în care a vorbit omul acesta!” (7,46), şi aici vedem cum el găseşte forma cea mai eficace pentru învăţătura sa. Comparaţia paiului şi a bârnei este o imagine paradoxală, dar mult mai expresivă decât un raţionament abstract. Dacă eu spun în abstract: „Nu trebuie să critici un defect al fratelui tău, când nici tu nu eşti mai bun”, aceasta nu se imprimă în mintea celui care mă ascultă aşa cum se imprimă imaginea folosită de Isus: „De ce priveşti la paiul din ochiul fratelui tău şi nu vezi bârna din ochiul tău?”

Domnul ne atenţionează asupra unei iluzii foarte comune. Când constatăm un defect al altuia, avem impresia că noi nu-l avem, când criticăm lucrarea altuia, în fond, gândim că noi am fi ştiut să facem acea lucrare mai bine. Dar acest lucru nu este adevărat.

O critică poate să fie justă, dar pentru a o face într-un mod just, trebuie să avem conştiinţa defectelor proprii, a slăbiciunilor noastre, care adeseori sunt mai mari decât acelea pe care le semnalăm la alţii. De aceea, cuvintele noastre vor trebui să fie blânde, umile şi ele vor însemna un ajutor adevărat. În schimb, noi criticăm ca şi cum am fi superiori altora. A critica este uşor, în timp ce a face ceva cu adevărat valid, nu. Cel care are o autoritate şi este chemat să-i conducă pe alţii trebuie să acţioneze şi desigur că acţiunea sa nu va fi perfectă. În aceste condiţii, toţi ceilalţi văd defectele şi se plâng pentru astaY În fond, ei au impresia că ei ar face mai bine.

În realitate, ar face mai rău, dar posibilitatea de a critica le dă sentimentul că sunt grozavi.

Să ne amintim de aceste cuvinte ale Domnului şi, când vedem un pai în ochiul altora, să ne gândim că într-al nostru se găseşte o bârnăY

Acesta este modul just de a fi alături cu modestie, cu umilinţă, cu caritatea pe care alţii au dreptul să o primească de la noi.