en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Preasf. Nume al Mariei *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Tu eşti drept, Doamne,
şi nepărtinitoare este judecata ta;
poartă-te cu slujitorul tău după bunătatea ta.                           Cf. Ps 118,137.124

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tău
pentru a ne răscumpăra şi a ne face copiii tăi adoptivi,
te rugăm, priveşte cu bunătate la fiii iubirii tale
şi dăruieşte-le tuturor celor care cred în Cristos
libertatea adevărată şi moştenirea veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, izvorul adevăratei evlavii şi al păcii, dă-ne,
te rugăm, harul să aducem prin această jertfă cinstea cuvenită
maiestăţii tale şi, prin participarea la sfintele taine,
să fim tot mai uniţi în credinţă şi iubire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Cum doreşte cerbul izvoarele de apă,
aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeul cel viu.                                       Cf.Ps 41,2-3

sau:
Eu sunt lumina lumii, spune Domnul.
Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii.         In 8,12

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-le credincioşilor tăi,
pe care îi hrăneşti şi îi întăreşti cu pâinea cuvântului tău
şi a tainelor cereşti, harul, ca, folosindu-se
de aceste daruri minunate ale Fiului tău preaiubit,
să se învrednicească a fi părtaşi pururi de viaţa lui.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

LECTURA I

Noi, cei mulţi, formăm un singur trup, pentru că noi toţi ne împărtăşim din aceeaşi pâine.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 10,14-22

Preaiubiţilor, 14 fugiţi de închinarea la idoli; 15 vă vorbesc ca unor oameni cu judecată; gândiţi-vă voi înşivă: 16 potirul aducerii de mulţumire, pe care îl binecuvântăm, nu este el oare împărtăşirea cu sângele lui Cristos? Şi pâinea pe care o frângem nu este ea oare împărtăşirea cu trupul lui Cristos? 17 Noi, cei mulţi, formăm un singur trup, pentru că este o singură pâine, iar noi toţi ne împărtăşim din aceeaşi pâine. 18 Priviţi la Israelul după trup: mâncând din cele jertfite pe altarul Domnului, nu se unesc oare în mod tainic cu Dumnezeu? 19 Deci, ce spun eu? Că ceea ce este jertfit pentru idol, este ceva? Sau, idolul este ceva? 20 Dimpotrivă, consider că ceea ce jertfesc păgânii, jertfesc diavolilor şi nu lui Dumnezeu; iar eu nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi cu diavolii. 21 Nu puteţi să beţi în acelaşi timp din potirul Domnului şi din potirul diavolilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa diavolilor. 22 Sau vrem să provocăm gelozia Domnului? Suntem noi oare mai tari decât el?

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 115,12-13.17-18 (R.: 17a)

R.: Îţi vom aduce, Doamne, jertfa noastră de laudă.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului

pentru tot binele ce mi l-a făcut?

13 Voi lua potirul mântuirii

şi voi invoca numele Domnului. R.

 

17 Tu ai sfărâmat lanţurile mele;

îţi voi aduce jertfă de laudă şi voi invoca numele Domnului.

18 Voi împlini cele făgăduite Domnului

de faţă cu tot poporul său. R.

 

ALELUIA In 14,23

(Aleluia) Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul;

Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

De ce mă numiţi: „Doamne, Doamne”, dar nu faceţi ce vă spun eu?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,43-49

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 43 „Niciodată un pom bun nu va face fructe rele şi un pom rău fructe bune. 44 Fiecare pom se cunoaşte după fructele sale. Nu se adună smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45 Omul bun scoate binele din tezaurul inimii sale, care este bun, iar omul rău scoate răul din inima lui, care este rea. Pentru că vorbele nu sunt decât revărsarea inimii. 46 De ce mă numiţi: «Doamne, Doamne», dar nu faceţi ce vă spun eu? 47 Tot cel care vine la mine şi ascultă cuvintele mele şi le împlineşte, vă voi arăta cu cine se aseamănă: 48 cu un om care, construind o casă, a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă; când a venit o inundaţie, puhoiul de apă s-a năpustit peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, căci era bine zidită. 49 Dar cine ascultă fără să pună în practică, se aseamănă cu un om care şi-a zidit casa pe pământ, fără temelie; puhoiul s-a năpustit asupra ei şi ea s-a prăbuşit îndată. Această casă s-a distrus în întregime”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Cor 10,14-22; Ps 115; Lc 6,43-49

Creştinul este un om eliberat de Cristos, creştina este o femeie eliberată de Cristos: se bucură de o mare libertate. „Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate”, scria sfântul Paul; creştinii nu se simt prizonieri ai unui sistem de norme inflexibile, ci, mai curând, se simt animaţi din interior de un dinamism al iubirii. „Iubirea lui Dumnezeu B scrie, de asemenea, sfântului Paul B a fost revărsată în inimile voastre de Duhul Sfânt care v-a fost dăruit”. Totuşi, libertatea creştină nu înseamnă că un creştin poate să adopte în mod arbitrar orice comportament: unele comportamente sunt, desigur, incompatibile cu dinamismul iubirii şi al comuniunii care caracterizează viaţa creştină. În prima lectură de astăzi, Paul atrage atenţia corintenilor: „Nu puteţi să beţi în acelaşi timp din potirul Domnului şi din potirul diavolilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa diavolilor”; o alegere este necesară şi exclusivă: ori una, ori alta.

Problema la care se referea Paul era aceea a cărnii jertfite ca sacrificiu de către păgâni; ea putea mai apoi să fie mâncată în cadrul ospăţului de jertfă din apropierea templului, sau era vândută în pieţe, împreună cu alte cărnuri. Cum trebuiau să se comporte creştinii? Puteau s-o mănânce sau trebuiau să se abţină cu desăvârşire de la acest lucru? Sfântul Paul distinge două situaţii diferite. Carnea vândută în pieţe putea fi mâncată fără dificultate, deoarece „Domnului îi aparţine pământul şi tot ceea ce el conţine” şi nu era luată niciodată în consideraţie relaţia dintre această carne şi cultul idolatric; în schimb, a şedea cu păgânii pentru a mânca la masa de jertfă în preajma templului însemna o acţiune idolatrică, de participare publică, manifestă la cultul păgân. În acest al doilea caz, Paul scrie: „Fugiţi de închinarea la idoliY nu puteţi lua parte la masa Domnului B adică la Euharistie B şi la masa diavolilor”, căci una o exclude pe cealaltă.

Creştinii au privilegiul minunat de a putea fi în comuniune cu trupul şi sângele lui Cristos. Trebuie să fie coerenţi cu această comuniune, să nu profaneze Euharistia cu o manifestare externă de idolatrie.

Sfântul Paul ne învaţă aici să fim atenţi la semnificaţia comportamentelor noastre. Însăşi semnificaţia lor variază în funcţie de circumstanţe. De exemplu, dacă participarea la o manifestare publică cu persoane atee arată că noi suntem de acord cu protestul împotriva discriminării rasiale, nu înseamnă nimic; dacă însă circumstanţele fac ca participarea noastră să fie interpretată ca un semn de indiferenţă religioasă, atunci trebuie să ne abţinem de la acest lucru, pentru a fi coerenţi cu relaţia noastră personală cu Cristos. Nu putem niciodată să acceptăm să compromitem ceea ce pentru noi înseamnă bunurile cele mai preţioase, adică raportul personal cu Isus şi comuniunea bisericească cu ceilalţi creştini catolici. Trebuie să fim recunoscători Domnului pentru aceste bunuri deosebit de preţioase şi să le apărăm împotriva oricărei profanări, ba chiar să căutăm să le răspândim, ca şi alţii să fie părtaşi la ele.